2,256 matches
-
variază în acest cadru. Aceasta este, de fapt, una dintre criticile fundamentale aduse sociologiei americane: ea a produs o mulțime de teorii în strânsă legătură cu realitatea americană, fără însă a pune în evidență explicit caracterul lor particular, valabilitatea lor contextuală, sugerând în schimb, adesea, că ele au o valabilitate universală. O concluzie se impune aici: sociologia, spre deosebire de multe alte științe, are un puternic caracter național. Sociologia românească nu este doar o sociologie elaborată în România, ci, totodată, și o sociologie
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în conducerea societății. Sau pe baze mai mult teoretice decât empirice, putem estima că un grup social oarecare are mai multe oportunități decât un altul. În cele mai multe cazuri însă, operaționalizarea variabilelor structurale abstracte se face în mod direct, prin intermediul variabilelor contextuale care acționează cauzal asupra lor. Émile Durkheim (1960) ne oferă un exemplar celebru de asemenea tip de operaționalizare. În analiza sa a sinuciderilor, el introduce ca variabilă cauzală abstractă anomia. În teoria durkheimiană, anomia este un concept teoretic, neasociat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
anomia este un concept teoretic, neasociat cu un set de proceduri de identificare empirice. Dacă nu putem măsuraanomia în mod direct și complet, putem să determinăm indirect variația acesteia. Analizând teoretic o serie de variabile, numite în lucrarea de față contextuale, Durkheim a presupus că ele sunt asociate cu o variație a anomiei: orașul este cu un nivel mai ridicat de anomie decât satul, comunitatea protestantă este mai anomică decât cea catolică, situația de necăsătorit sau căsătorit fără copii este mai
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
satul, comunitatea protestantă este mai anomică decât cea catolică, situația de necăsătorit sau căsătorit fără copii este mai anomică decât situația de căsătorit cu copii. În analizele cauzale empirice, sociologul francez nu utilizează anomia cu o entitate cauzală, ci variabilele contextuale citate mai sus făcând ipoteze asupra circuitelor prin care ele afectează variabila de explicat (sinuciderile). Prin ea însăși, religia protestantă nu are nici o influență directă asupra ratei sinuciderilor. Comunitatea protestantă, așa cum se prezenta ea în Europa în timpul lui Durkheim, era
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
rată a sinuciderilor mai ridicată decât catolicii. Cum putem operaționaliza „nivelul de aspirații”? În multe teorii sociologice, acesta intervine ca o variabilă cauzală abstractă importantă. Direct, este extrem de dificil să se identifice empiric nivelul de aspirații. Indirect, prin intermediul unor variabile contextuale care produc variația lui, el poate fi însă aproximat: nivelul școlar, mediul social de proveniență, statutul social-profesional. Aceste variabile nu sunt indicatori empirici ai nivelului de aspirații, ci variabile contextuale cu o acțiune complexă care, printre alte efecte, îl au
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
se identifice empiric nivelul de aspirații. Indirect, prin intermediul unor variabile contextuale care produc variația lui, el poate fi însă aproximat: nivelul școlar, mediul social de proveniență, statutul social-profesional. Aceste variabile nu sunt indicatori empirici ai nivelului de aspirații, ci variabile contextuale cu o acțiune complexă care, printre alte efecte, îl au și pe acela de a produce variații ale nivelului de aspirații. Multe dintre confuziile care apar în analizele sociologice provin din lipsa de distinctivitate a modelelor explicative teoretice și empirice
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
iau în considerare caracteristici variate ale contextului social, căutând să determine influența lor asupra fenomenului de explicat, fără a face însă presupoziții teoretice asupra mecanismelor cauzative. Variația satisfacției muncii este asociată, de exemplu, cu o mulțime de variabile de tip contextual ca: vârsta, sexul, nivelul școlar, profesia, nivelul ierarhic etc. O asemenea distincție apare cu claritate în cercetările empirice care utilizează variabilele contextuale nu ca indicatori neapărat ai cauzalității, ci ca repere, criterii de descriere sistematică a variației. Este ceea ce aș
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
teoretice asupra mecanismelor cauzative. Variația satisfacției muncii este asociată, de exemplu, cu o mulțime de variabile de tip contextual ca: vârsta, sexul, nivelul școlar, profesia, nivelul ierarhic etc. O asemenea distincție apare cu claritate în cercetările empirice care utilizează variabilele contextuale nu ca indicatori neapărat ai cauzalității, ci ca repere, criterii de descriere sistematică a variației. Este ceea ce aș numi diferențiatori universali. Pentru a descrie în mod sistematic variația unui fenomen social într-un context social specificat avem nevoie de o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
analizei structurale, analiza contextului structural, nu este de natură să ducă la rezultate spectaculoase. Ea reprezintă ceea ce Gouldner și Peterson numeau un „funcționalism slab”: orice lucru este legat (este „înfuncție”) de o mulțime de alte lucruri (Johnson, 1978). Exigența analizei contextuale nu conține indicații mai precise asupra modului în care are loc interdependența. Compatibilitatea/incompatibilitatea dintre două sau mai multe elemente ale unui sistem este, de asemenea, un caz simplu de analiză structurală. Ea se bazează pe ideea că două elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ales, o spectaculoasă dezvoltare a învățământului, o largă democratizare a acestuia. Boudon sugerează că ar exista un mecanism structural mai profund de reproducere a stratificării sociale, care este responsabil de această constanță surprinzătoare a mobilității sociale în ciuda variației celorlalte condiții contextuale. În ultimele decenii s-au întreprins numeroase măsurători ale gradului desatisfacție/insatisfacție cu viața: în diferite țări, în diferite grupuri sociale. Surprinzător este faptul că indiferent de tip, loc, condiții, tinde să apară o distribuție normală a gradului de satisfacție
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
and how does the American Journal of Sociology - edited by this department - reflect these possibilities and situations? Among others these are the theoretical questions raised in our analysis based on three specific researches. While Andrew Abbott undertakes an ample, well-documented contextual study on the Chicago tradition, analyzing on the one hand the impact of the disciplinary evolutions in USA on the school, and vice versa, including the importance of the American Journal of Sociology on these evolutions, the two other researches
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
care Mihai Milca tratează subiectul abordat, cartea face o diferențiere clară Între primul concept, ca desemnând mai degrabă crima colectivă generată de izbucniri de moment, Înalt pasionale, dominate de un tip special de afectivitate negativă, fie datorată unor chestiuni strict contextuale, fie grefată pe relații tensionate sau „citirea” grupului-țintă ca un pericol constant, și cel de genocid, pe care Îl asociază mai degrabă cu practicile statelor totalitare, indiferent de culoarea politică. Și genocidul presupune, drept concept sociologic, existența unui program, a
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
un joc de putere”, iar trecutul poate Întinde ,,capcane tradiționaliste”, autorul conchide că ,,regândirea dimensiunii istorice a obiectelor prezentului este, poate, principala sarcină a antropologiei românești actuale”. David A. Kideckel și colaboratorii săi asumă o ,,etnografie critică, problematizată, comparativă și contextuală” a zonelor industriale din Valea Jiului și Făgăraș. Pe lângă unele aspecte comune celor două cazuri (declinul producției industriale, disponibilizările masive, nostalgia comunismului), autorii evidențiază și o seamă de contraste, ca: greve, inerție socioeconomică, instabilitate familială și mineriade În Valea Jiului, față de inițiative
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Democracy in Latin America, New York: Oxford University Press, 131-61. Lubbers, M., (2001), Exclusionistic Electorates: Extreme Right-Wing Voting in Western Europe, Nijmegen: Katholieke Universiteit Nijmegen. Lubbers, M., P. Scheepers și J. Billiet, (2000), "Multilevel Modeling of Vlaams Blok Voting: Individual and Contextual Characteristics of the Vlaams Blok Vote", în Acta Politica 35(4): 363-98. Lucardie, P., (2010), "Tussen establishment en extremisme: Populistische partijen in Nederland en Vlaanderen", în Res Publica 52(2): 149-72. Luengo D., N. L. și M. G. Ponce Z., (1996
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
un preț ușor ridicat față de acesta. Însă în cadrul organizațiilor s-a ajuns la concluzia că această abordare nu mai poate sta la baza analizei tuturor cheltuielilor legate de achiziții, deoarece, în condițiile economiei de piață și având în vedere evoluțiile contextuale actuale, asigurarea resurselor materiale necesare desfășurării activității organizațiilor trebuie să răspundă noilor sisteme de valori și criterii de evaluare bazate pe concurență, competiție și abilitatea de identificare și fructificare a oportunităților. Deci, deși mai este încă la modă în cadrul anumitor
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
an, cu resursele financiare disponibile. Planificarea poate fi justificată și prin faptul că, din ce în ce mai mult, instituțiile publice sunt supuse unor provocări de natură să le solicite capacitatea de a-și „asigura bunul mers”, în vederea satisfacerii intereselor cetățenilor, prin anticiparea evoluțiilor contextuale și prin efectuarea de estimări și previziuni pe baza situațiilor deja derulate, în așa fel încât să fie capabile de a face față situațiilor ulterioare survenite în cadrul instituției. 4.2. Planul anual al achizițiilor publice În domeniul achizițiilor publice, funcției
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
rațional-emotivă a lui Ellis Modelul cognitiv-comportamental al lui Beck Modelul self instructional training al lui Meichenbaum 3. Terapiile comportamentale și cognitive ale celui de al treilea val(?): analiza contextelor și funcțiilor comportamentului Bilanț al „revoluției cognitive” O altă cale: analiza contextuală a comportamentului Bibliografie Introducere Este foarte dificil să stabilim o dată exactă pentru începutul terapiilor comportamentale. Unii autori se străduiesc să identifice precursori în acest domeniu ce datează din secolele trecute, în special din secolul al XIX-lea. Numele lui Leuret
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
aruncăm și copilul odată cu apa din baie? Nu credem acest lucru. Dar a venit timpul să facem, cu luciditate, analiza contribuțiilor reale ale cognitivismului clinic ce aparține celui de al doilea val și a limitelor sale. O altă cale: analiza contextuală a comportamentului Hayes, liderul celui de al treilea val al terapiilor comportamentale și cognitive, îl definește astfel: „Fixat într-o abordare empirică, cel de al treilea val al terapiilor comportamentale și cognitive acordă o atenție specială contextului și funcțiilor fenomenelor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
definește astfel: „Fixat într-o abordare empirică, cel de al treilea val al terapiilor comportamentale și cognitive acordă o atenție specială contextului și funcțiilor fenomenelor psihologice, nu doar formei acestora. In consecință, acesta tinde să insiste asupra strategiilor de schimbare contextuale și experiențiale, încercând să construiască împreună cu subiectul repertorii largi, flexibile și eficiente ale comportamentelor, mai degrabă decât să se mulțumească a elimina, așa cum încearcă să procedeze primul și al doilea val, unele probleme comportamentale limitate”. In cadrul celui de al
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
problema, condițiile (interne și externe) în care se manifestă aceste comportamente și consecințele (externe și interne) pe care le-au produs. Calitatea și cantitatea datelor obținute permit atingerea progresivă a cinci obiective: - descrierea precisă a comportamentului (comportamentelor) problemă; - identificarea variabilelor contextuale care contribuie la apariția acestora; - identificarea consecințelor care participă la menținerea lor; - identificarea factorilor organismici sau a evenimentelor care fac parte din istoria individuală susceptibili de a le explica geneza; - selecția scopurilor tratamentului. La capătul a două întâlniri, un clinician
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în comportamentele evaluate. Condițiile obținerii eficienței acesteia au făcut obiectul unor cercetări diverse. Astfel, s-a demonstrat că observația unui comportament dorit avea efecte pozitive asupra comportamentului care ridică probleme, ceea ce nu înseamnă o evaluare sistematică a acestuia. Identificarea variabilelor contextuale Variabilele contextuale se situează în mediul fizic și social în care subiectul își trăiește problemele. Ele se referă la toate evenimentele sau circumstanțele care, antrenând apariția sau absența comportamentului problemă, au un rol de stimul discriminativ. Aceste evenimente pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
evaluate. Condițiile obținerii eficienței acesteia au făcut obiectul unor cercetări diverse. Astfel, s-a demonstrat că observația unui comportament dorit avea efecte pozitive asupra comportamentului care ridică probleme, ceea ce nu înseamnă o evaluare sistematică a acestuia. Identificarea variabilelor contextuale Variabilele contextuale se situează în mediul fizic și social în care subiectul își trăiește problemele. Ele se referă la toate evenimentele sau circumstanțele care, antrenând apariția sau absența comportamentului problemă, au un rol de stimul discriminativ. Aceste evenimente pot fi externe sau
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
un anumit spațiu într-o situație precisă, apoi se poate generaliza la alte spații. Uneori, stimulul discriminativ aparent este elementul final al unei secvențe pe care trebuie s-o detașăm pentru a repera stimulul sau stimulii primari esențiali. Alte variabile contextuale pot avea un rol indirect sau mai puțin constant. Ele constituie contextul particular în cadrul căruia unii stimuli au dobândit o semnificație determinată. In această situație acestea sunt calificate drept predispozante sau cu rol de stimuli facilitatori. Identificarea consecințelor Un comportament
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
poate fi consecința uneia sau a mai multor experiențe de eșecuri sau a unei puternice anxietăți. Această anticipare întărește atunci producerea comportamentului problemă de evitare/salvare. Inventarul consecințelor se realizează cu aceeași dificultate cu care se realizează cel al variabilelor contextuale. Efortul este diminuat cu ajutorul întrebărilor deschise sau închise în legătură cu senzațiile, sentimentele și gândurile consecutive comportamentului problemă cât și cu atitudinile și reacțiile celor apropiați. Unele întrebări pot fi înglobate în tema de auto-observare. Descrierea secvențială, concretă și precisă, a consecințelor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
comportamentului problemă cât și cu atitudinile și reacțiile celor apropiați. Unele întrebări pot fi înglobate în tema de auto-observare. Descrierea secvențială, concretă și precisă, a consecințelor evită sau limitează unele „interpretări” abuzive din partea clinicianului. Studiul antecedentelor înnăscute și dobândite Variabilele contextuale și consecințele pot explica cum a apărut comportamentul problemă, modul în care s-a dezvoltat și se menține acesta. Dar ele nu explică de ce unele evenimente au dobândit un rol de stimul discriminativ, de ce unele consecințe sunt pozitive sau negative
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]