2,697 matches
-
perspectiva spre East River de la ferestre. Făcusem cale lungă din cabinetul doctorului Phil, cu uleiurile lui de amator și trusele medicale. Au trecut două-trei minute până să observăm ceva ieșit din comun. La Început obiectele de artă și gravurile se contopiseră cu dezordinea savantă a biroului. Dar, stând și așteptându-l pe doctor, am devenit conștienți de o tulburare tăcută În jurul nostru. Era ca și cum ne-am fi uitat În pământ, și am fi remarcat brusc că mișună de furnici. Biroul liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
frumoasă, Încât toată lumea se mulțumea doar să se uite la ea, la pielea ei albă, la sânii superbi, la abdomenul plat, cu buricul care părea să facă cu ochiul, la curbura magnifică a spatelui În balans, acolo unde carnea se contopea cu solzii. Înota cu brațele lipite de trup, unduindu-se voluptuos. Chipul Îi era senin, iar ochii de un albastru deschis, ca marea În Caraibe. La parter bubuia constant ritmul disco, dar aici, la etaj, În Grădina Caratârtiței, muzica era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vedeau mai nimic. ― Hermaphroditus s-a străduit să se elibereze din Îmbrățișarea tenace a nimfei apelor, doamnelor și domnilor. Dar Salmacis era prea puternică. Atât de năvalnice Îi erau poftele, Încât cei doi au devenit unul. Corpurile lor s-au contopit: bărbatul În femeie, femeia În bărbat. Iată-l pe zeul Hermaphroditus! Moment În care săream cu totul În bazin, expunându-mă complet. Toate hublourile se Închideau. Nimeni nu pleca vreodată din cabină În acel moment. Toată lumea Își prelungea șederea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că pierdea banii Îl Înfuria pe Milton. Pe lângă că fugea cu douăzeci și cinci de mii de dolari și că-i dăduse lui Milton speranțe deșarte cum că aveam să mă Întorc, părintele Mike Își abandona propria familie. Grija de frate se contopi În inima agitată a lui Milton cu durerea financiară și cea paternă. ― Nu-i faci tu asta soră-mii, auzi? strigă zadarnic Milton din scaunul mașinii sale uriașe, tapițate. Apoi strigă iar după părintele Mike: ― Hei, boule! Ai auzit vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ales din scrierile lui Anton Pann, care adunau înțelepciunea orală a zonei dunărene în poezii versificate naiv. Acest fond bun, generos și tolerant al imaginarului balcanic, în care 226 noblețea și turpitudinea, generozitatea și corupția, înțelepciunea și despotismul patriarhal se contopesc într-un univers unic este absolut autentic și pe el ar trebui să contăm (sau măcar să nu-1 uităm) când vorbim despre un posibil viitor al regiunii. Și atunci? Unde plasăm, în această geografie imaginară, Srebrenița? în ce stâncă de halva
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ca o felină. Apoi o sărută. Un sărut nu e doar un sărut. Un sărut poate spune totul. Știa că va fi minunat. Lecția de seducție numărul 6: „Intrăm?“. Se sărutară, se ținură de mână, se sărutară din nou, se contopiră cu luna, până când sângele femeii Începu să fiarbă. Nu mai putea da Înapoi de-acum. Traversară plaja, intrară În casă, plini de dorințe anticipate. Și, În final, Lecția de seducție numărul 7: Discuția. Târgul. Se Întoarseră În vilă și, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Îmi pare rău, repetă el, mi-e teamă că am suferit și o schimbare de energie. Când doi oameni sunt uniți pentru prima dată prin dragoste, legătura dintre ei e extrem de puternică, energia lor devine una, iar spiritele lor se contopesc. Creierele noastre, care de obicei colcăie de conversații neuronale de genul spectacolelor de pe Broadway, țes Împreună un strat nou, ca un așternut de zăpadă neatins ce așteaptă primii pași. Fiecare nouă bucurie și dezamăgire va lăsa urme În această zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sosească deodată niște foi (dictando, veline ori în pătrățele), cu litere mari și stângace, cu desene pastelate (căsuțe, brazi sau omuleți), care să probeze că unul și altul sunt (și nu sunt) același, că atunci comunică (și uneori chiar se contopește) cu acum, că timpul e ca apa unui râu, curge într-un singur sens, dar poate fi străbătut înainte și înapoi. Poate nu degeaba Mateiul mic a spart oglinzile familiei cu o bilă mică și neagră de popice. Cu obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
căutându-i oarecum timorată privirea. Îi șopti cu vocea puțin auzită. „Promiți, vei avea grijă de mine și nu mă vei părăsi curând...??” Drept răspuns Tony Pavone Îi cuprinse grumazul și, În semiîntunericul ce-i favoriza complice, buzele lor se contopiră Într’o coliziune fără sfârșit. Merseră un timp În tăcere, apoi fata Îl chestionă cu o oarecare sfială În glas. „O iubești...!?” Tony Pavone zâmbi forțat, evident stingherit. „Acestu-i miraculos cuvânt niciodată nu-i am dat importanța cuvenită, mai precis
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
om, victimă inocentă a hazardului și mai mult a-l norocului care, Îl abandonase În favoarea aprigului destin...! Atena țipă sfâșietor. „Pentru câțiva dollary să comiți o asemenea crimă...?? Nu, nu se poate...!!” - mai avu putere să strige apoi căzu leșinată, contopindu-se cu Tony Pavone În ultima lor supremă Îmbrățișare...!! În depărtare sirena salvării solicita drum liber, Însă, infermierii se grăbeau doar, pentru a rosti profesional, cuvântul - mort...!! EPILOG Numai ideologia comunistă a reușit să producă criminali de mare calibru precum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În lumea reală, există diferențe peste care nu poți să treci. Viața e scurtă, dar tot e posibil să Înveți cîteva lucruri Înainte de a da colțul. Unul dintre lucrurile pe care le-am observat este felul În care extremele se contopesc. Dragostea nețărmurită devine ură nețărmurită, pacea absolută devine război zgomotos, plictiseala fără margini devine entuziasm uriaș. Așa era și cu Norman și cu mine. Aș zice că În noaptea aia din prăvălie, cînd Norman a plîns și eu am plutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de somn și de boală, cuprins ca de moarte, deslușea cu ochii închiși, cu surâsul obosit, cu sufletul numai suspine, visând la moartea care descătușează. - Doamne, Dumnezeule, când voi muri! Trimise el un gând către Dumnezeu. ”- Să mori, să te contopești cu liniște pământului... și, apoi tu însuți să devii pământ, asta vrei?!... îi șopti o voce din lăuntrul lui. Înfricoșat bătrânul alungă acele gânduri negre ca pe ucigătorul surâs al Sirenei... care pândește sufletele slăbite. Se ridică de la fereastră și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fi încolăcit bătălia finală ca niște ghirlande rococo, și între ele s-ar fi aflat, contopin-du-le pe toate, oricât de diferite, într-un arhetip mistic, ca un filigran al întregii cărți, Cea-mai-frumoasă-poveste-de-dragoste, misterul ultim și infinit, în care Prințesa-Ovul se contopea cu Prințul-Spermie în explozia unei nunți dumnezeiești. Detaliile îmi luau ore de febră și reverie. Uneori o forță enormă 25 mă ridica deodată din așternut și mă târa, cu tot cu cearșafuri, peste masa de scris, unde-nșfăcam stiloul și, înfășurat în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
întîmpla la câțiva metri sub podeaua mea, între cele două corpuri goale, pe cearșaful încrețit și jilav. Părea că întreaga substanță din univers se reducea la beznă absolută, având în centru un singur cub luminos, în care două corpuri se contopeau, iar de jur-împrejur, ocupând tot întunericul, o conștiință care ascultă, care privește. Totul era nu dedesubt, în subsolul vilei, ci în centrul minții mele, și poate că acolo fusese dintotdeauna. Și, pe când gemetele femeii au încetat, după un climax răgușit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Aveam atâta nevoie de aer proaspăt, de o schimbare a liniștii țiuitoare din camera mea cu soba încinsă pe liniștea atotcuprinzătoare a pădurilor, acea tăcere a locurilor unde nu a călcat picior de om. Peisaj pur, natură pură, indiferentă, împăcată, contopită cu tot ceea ce într-adevăr există. Am trecut podețul de scânduri putrede de peste pârâul secat, cu albia plină de frunze moarte și noroi și gunoaie de la cantină: conserve, hârtii, folii jegoase de polietilenă, și am urcat treptele de ciment către
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
acoperind oglinzile cu textura înșelătoare a pânzei. Dar nu mă pot apăra de sinele ei, care mă agresează pe mult mai perfidele cărări psihice. Monstrul mă are, s-a cățărat pe mine cu labele lui și mă ține strâns. Mă contopesc cu el clipă de clipă, ca damnații din bolgia hoților. Chiar și gândurile astea, mă întreb, sânt ale mele sau ale ei? De unde provine edulcorarea multor pagini din confesiunea mea? Stilul cam patetic, care nu-mi stătea în fire? Nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de platină și pârâuri de cadmiu și mări de cupru și golfuri de zinc și oceane de fier clocoteau laolaltă, cu flora și fauna lor orbitoare. Și anotimpurile, sub ploi de stele, sub grindină de meteoriți. Și am văzut Soarele contopindu-se cu Pământul și eclipsele fumegând. Și termometrul plesni, iar mercurul din el căzu ca o lacrimă în hăul de sub noi. Și-atunci am văzut cum stelele se chircesc, cum spațiul se contractă, cum lumina îmbătrînește, cum forțele de interacție
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Mai erau exact două minute până la sfârșitul recreației. Ieșii din clasă și o pornii de-a lungul coridorului plin de tropot de picioare, de glasuri și de strigăte; ieșii pe palierul scării. După ce închisei ușa după mine, și zgomotele se contopiră într-un vuiet confuz, privii în jur. Cu un palier mai jos, lângă ușa carcerei care nu mai fusese folosită în ultimii zece ani și de care atârna un lacăt ruginit, stătea Burkeviț. Era așezat pe scări, cu spatele la mine. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pentru a-și păstra sănătatea minții. Eu n-am făcut decât să descriu jocul care era al nostru: „Micuța Piggy“ într-o interpretare de adulți. Ce strâns ne îmbrățișam, Helga mea și cu mine - cu ce abandon al minții ne contopeam! Nu ne ascultam unul altuia cuvintele. Auzeam doar melodiile din vocile noastre. Ceea ce ascultam nu conținea mai multă inteligență ca mârâitul sau torsul unor feline mari. Dacă am fi ascultat mai mult, dacă ne-am fi gândit la ce auzeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Gluck, Haydn, Mozart. Totuși pentru Beethoven tradiția nu a fost o literă moartă, ci o ideie vie, dătătoare de forță. El a preluat tradiția în mod creator, a dezvoltat-o, a îmbogățit-o, a transfigurat-o prin prisma personalității sale,contopind-o cu înfăptuirile artei contemporane, ale epocii Revoluției Franceze. În aceasta constă forța geniului său; sintetizând cuceririle artei trecutului, el a deschis larg porțile spre arta viitorului, iar moștenirea lui artistică a devenit terenul pe care a încolțit arta lui
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
cu arta sunetelor. Sunteți niște învinși glorioși, dar totuși învinși! Voi n-ați cunoscut ceeace noi numim astăzi melodie, armonie, îmbinarea diverselor timbre, coloritul instru mental, modulațiile, savantele înfruntări între sunete vrăjmașe care se luptă între ele înainte de a se contopi, îmbrățișându-se. Voi n-ați cunoscut uimirile auzului și acele stranii accente care fac să răsune cele mai adânci și mai necercetate zone ale sufletului nostru!”. (H. Berlioz despre Simfonia IX-a) ,, Ascultând acest măreț final al simfoniei nu-ți
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
și ritmic, la intervale imprevizibile, pleroma revelației lor; ca și cum înăuntrul acestui mediu iradiant, cu sensuri care își interferează calitățile, s-ar produce explozii de claritate, pârtii fulgerătoare care disting înăuntrul acestui mediu forțele de coerență despicându-l ritmic, ca să se contopească după o clipă în interiorul fertil și organic al necunoscutului. În acest sens putem spune că divinitatea lui Dumnezeu este propriul său necunoscut. Suflul impersonal sau „orgial“ este starea universală locală, izolată, care se realizează (adică face massă și substanță „undeva
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
din amintirea privirilor un înțeles al lor: faptul că numim lucrurile văzute, nu ca atare, nu ca bucăți, ci ca „lume“, ca felul lor de a fi cuprinse peste tot în același fel, sub specia sub care toate lucrurile se contopesc într-o singură amintire; o singură amintire de altă natură, în care nu mai evocăm lucruri particulare, nu mai evocăm amintiri, ci memoria lor contopită sub forma de sens pe care îl ia cuvântul „lume“: un întreg al memoriei care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a fi cuprinse peste tot în același fel, sub specia sub care toate lucrurile se contopesc într-o singură amintire; o singură amintire de altă natură, în care nu mai evocăm lucruri particulare, nu mai evocăm amintiri, ci memoria lor contopită sub forma de sens pe care îl ia cuvântul „lume“: un întreg al memoriei care nu mai privește amintiri, ci starea lor, felul în care ele au devenit invizibile și sunt conținute doar ca memorie, ca stare în care ele
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
percepția imaterială și fluidă a caracterului de prezență al vieții, a suflului acesteia, a Sfântului ei Duh, a tot ce viața lasă să se petreacă în spiritul ei, adică în acea zonă superioară a memoriei unde toate senzațiile s-au contopit într-un singur abur, într-o dematerializare ce nu mai corespunde nici unei materii; acolo unde se păstrează numai ultima putere de a insufla memoriei adierea acestei treceri imperceptibile prin viață, gustul ei, care e duhul acesteia, ființarea ei flămândă, culeasă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]