8,613 matches
-
a scutit de asta? Și dacă n-a reușit să-i facă lui Andor concurență, să-mi fie milă de el? Să-i spun rânjind că i-a ieșit? Legătură din piele de treizeci pe patruzeci. Fără numele lui pe copertă. Doar titlul presat cu Times, neaurit. Abia se observă. Îl pipăi ca orbii: Ziua cea Bună. Mă hotărăsc să-l deschid. Douăzeci și patru de fotografii cu totul. Și, lucru lipsit de importanță, toate despre mine. Câte una pentru fiecare oră. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Sprâncenele și genele erau și ele negre, și avea pielea albă. Nu doar fața, ci și brațele. Multe femei din vale aveau fețele albe, însă brațele le erau tot roșii. Era drăguță și ar fi putut să fie pe o copertă de revistă. Atâta doar că avea gura puțin prea mare, dar îmi plăcea cum i se curbau buzele. Se dăduse cu ruj și aveau o culoare frumoasă, roșu când bătea lumina, purpuriu când era în umbră. Dădea bine cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Veranda fusese măturată de curând, figurând doar o ladă pentru sticlele de lapte cu o săgeată care indica un „2“, un grătar și un covoraș. Foarte cuprinzător. Ușa mi-a fost deschisă de un bărbat care parcă era luat de pe coperta revistei Next. S-a uitat la mine de parcă aș fi fost vreun martor al lui Iehova, dar a spus destul de politicos că soția lui este acasă și m-a invitat în living. I-am spus numele meu. Pentru el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
închizătoare metalică cu arc și era îmbrăcat în catifea liliachie. Partea pe care stătea albumul era ghintuită la colțuri cu niște flori de cuie de aramă rotunde, puțin tocite, flori pe care albumul se sprijinea ca pe niște rotițe; pe coperta de deasupra se putea vedea imaginea în culori plesnite a unei troici în galop, cu vizitiul ridicând biciul și cu nori deasupra tălpilor saniei. Deschisesem albumul și-i răsfoiam foile cu margini aurite, făcute dintr-un carton atât de gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
DAN TOMORUG HOTARUL ZEILOR Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României TOMORUG, DAN Hotarul zeilor / Dan Tomorug. Iași : Junimea, 2015 ISBN 97897337-1821-5 821.135.1-31 Redactor: Ioan Holban Tehnoredactor: Florentina Vrăbiuță Coperta colecției: Vasilian Doboș Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Păcurari nr. 4 (Fundațiunea Universitară Regele Ferdinand BCU Mihai Eminescu) Iași, cod 700511 tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com Vă invităm să vizitați site-ul editurii, la adresa www.editurajunimea.ro, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se ocupau de acest lucru. Se îngrijea însă să separe activitatea oficială de adevăratele operațiuni pe care le făcea. Evidența acestora o ținea el și numai el, fără ca cineva să aibă cunoștință de ele. Scoase din servietă un registru cu coperte negre pe care îl deschise, netezind foile cu dosul palmei. În timp ce examina cu atenție ultima cifră trecută în coloana sold, clătina nemulțumit din cap. Nu-i plăcea deloc ce vedea acolo, sumele de care mai dispunea și așa destul de mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
contabilitate simplă. Asta nu înainte de a distruge prin ardere registrul vechi. Nu salva de acolo decât datele privindu-i pe cei ce de la care avea de recuperat bani și sumele datorate de aceștia. Pentru ei avea o agendă, tot cu coperte negre. Pentru Vlad, chestiunile privitoare la bani erau nu numai foarte importante, dar trebuiau tratate cu toată seriozitatea și singura culoare potrivită care putea fi asociată cu seriozitatea era negrul. Regreta că nu se fac registre cu paginile negre pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mare diferență. Nu avea decât să ungă balamalele care trebuie și lucrurile mergeau strună, iar dacă reușea să-și asigure și un sprijin politic influent, chiar că nu mai trebuia să-și bată capul. Își cumpărase un nou registru cu coperți negre pe care îl pusese în servieta de piele maro. Boris se ocupa de transporturile ilegale, el era cel ce însoțea marfa din depozitul firmei până în port la Constanța și se asigura că pleacă spre destinație. Nu se aduna mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pricepi la așa ceva. Hai, dă-i drumul la treabă, vreau să terminăm odată cu toată povestea asta! Boris Godunov nu răspunse, îl privea tăcut, fără să se miște din loc. Vlad se așezase din nou în spatele biroului, deschizând agenda lui cu coperți negre. Ce mai e acum? întrebă el plictisit, ridicându-și agasat privirea spre el. Care parte din "dă-i drumul la treabă" n-ai înțeles-o? Dacă era un animal, unde a stat până acum? întrebă el încet. Ei, poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
străjerii se opriră locului, considerînd conversația contelui cu Dumnezeu un motiv Întemeiat ca să uite, pentru moment, preceptele riguroase ale ritualului spaniol. La fel și preotul, se dădu Înapoi, Încordîndu-și mîinile Împreunate a rugă; palmele Îi transpiraseră lăsînd urme evidente pe coperțile albe ale breviarului: mătăniile cu boabele cît măslina se bălăngăneau În tăcere. Doar cheile de pe uriașa verigă din mîna unui străjer clincăniră de două-trei ori, alandala. „Amin“, șopti tînărul terminîndu-și ruga de dimineață. După care adăugă cu glas tare: „Iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Rusia, Sankt-Petersburg, 1814; Corespondența lui N.V. Gogol, sub Îngrijirea lui Senkor, Moscova, fără anul apariției; D.I. Zavalișin: Însemnări ale decembriștilor, 1906 (cu dedicația lui Zavalișin către Ipolit Nikolaievici Belogorcev) și, În sfîrșit, o carte legată grosier În piele și fără coperte. Iar cititorul va putea distinge din această listă de cărți din patrimoniul familiei - cărțile legate În piele - față de edițiile recente, care, Într-un fel, evidențiază profilul intelectual al unui fost ofițer al Ohranei, despre care, de altfel, se știe cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
anume frison metafizic - (Dar după noi ce va rămîne, domnilor? Scrisori de dragoste... Și facturi de hotel neachitate.) -X vîrÎ iarăși cărțile În valiză, care mirosea a cizme noi și a lavandă, și Începu să se uite prin cărțulia fără coperte. (Mi-l imaginez stînd ciucit lîngă valiză, Înclinînd cartea după lumina lămpii.) O Întoarse pe toate fețele, după care o duse la nas. Îi plăcea mirosul de carte veche.) Pe ultima pagină dădu de un cuvînt cu litere mărunte, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
durase de la cinci pînă la zece seara: „Un fost ofițer al Ohranei, refugiat la Constantinopol, va ajunge să-și vîndă și avuția de cărți vechi. Printre ele se afla și o carte În limba franceză, format 14 pe 9, fără copertă, legată grosier În piele. Pe ultima pagină a cărții era tipărit cuvîntul Joly. Prefața cu titlul «Simple observații» era datată: Geneva, 15 octombrie 1864. HÎrtia și tiparul corespundeau Întocmai perioadei 1860-1880. Vin cu aceste detalii, Întrucît cred că ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În America Latină ani de zile această carte Își va găsi aplicarea eficientă În luptele aprige dintre partide, fiind chiar un Îndreptar pentru fanatici, Îndeosebi din rîndurile populației de origine germană. A treia ediție portugheză (Sao Paolo, 1937, pe a cărei copertă era un crucifix și un șarpe cu trei capete) poate fi considerată fundamentală: Îngrijitorul ediției apelase la documentația lui monsieur Junius, pe care se bazase și versiunea italiană a lui Preciozie din același an. Comentariile din ziare pe marginea ediției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
13 ONORURI POSTUME ................................................................... 32 ENCICLOPEDIA MORȚILOR ......................................................... 40 LEGENDA ADORMIȚILOR ............................................................ 65 OGLINDA NECUNOSCUTULUI ....................................................... 86 POVESTEA CU MAESTRUL ȘI DISCIPOLUL ....................................... 97 SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE ............................................. 105 CARTEA REGILOR ȘI A NEBUNILOR ............................................. 110 TIMBRE ROȘII CU CHIPUL LUI LENIN ............................................ 146 POST-SCRIPTUM ........................................................................ 157 Coperta: Redactor: . Simon Magul este varianta unei legende gnostice. În Dicționarul teologiei catolice, Jacques Laccardière va defini cuvîntul borborit - eretic, nelegiuit: „Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acești nelegiuiți că se lăfăiau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care eram incapabil să le cataloghez. Am străbătut culoare și galerii În spirală populate cu sute, mii de tomuri ce păreau să știe mai multe În privința mea decît eu despre ele. În scurt timp, m-a năpădit ideea că În spatele copertei fiecăreia din acele cărți se deschidea un univers infinit ce trebuia explorat și că, dincolo de acele ziduri, lumea lăsa viața să treacă În după-amieze de fotbal și În seriale de radio, mulțumită să vadă pînă unde Îi ajunge buricul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Însă cum sînt cam mocăită și nu mă pricep... Înainte să fi apucat eu să-i răspund, prăvălia s-a zguduit cu un bubuit artileristic atunci cînd s-au precipitat, din Înălțimi, niște opere complete ale lui Blasco Ibáñez, cu coperte tari. Bernarda și cu mine ne-am ridicat privirile, tresărind. Fermín aluneca pe scări În jos ca un trapezist, cu zîmbetul florentin Întipărit pe chip și cu ochii impregnați de luxură și de fascinație. — Bernarda, acesta este... — Fermín Romero de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
frică, de tragedie. Lysia Verhareine privea toate acestea cu ochii larg deschiși. Ținea pe genunchi ceea ce am crezut inițial că era o carte, dar după câteva secunde scria pe cartea care era, de fapt, am văzut bine, micuțul carnet cu coperte roșii de piele, câteva cuvinte cu un creion atât de mic încât îi dispărea în palmă, și în timp ce punea cuvintele pe hârtie, buzele ei rosteau altele, dacă nu erau chiar acelea pe care le scria. Mă simțeam ca un hoț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ca niște soldați ai unei armate de hârtie absorbeau zgomotele de afară. Nu se auzea nimic, nici vântul, nici freamătul Uzinei care se afla totuși aproape, nici cântecul păsărilor din parc. Pe fotoliul lui Destinat, era o carte deschisă, cu copertele în sus. Era o carte foarte veche, cu paginile uzate, cu colțurile îndoite, pe care niște degete o răsfoiseră o viață întreagă. Era un exemplar din Cugetările lui Pascal. Am cartea lângă mine. Am luat-o. E deschisă la aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și de nemișcate le ținusem. Nu mai simțeam decât carnețelul, care mă ducea cu gândul la o inimă, o inimă care, eram sigur de asta, avea să înceapă să bată din nou după ce-i voi fi dat la o parte copertele, deschizând-o. O inimă în care, tâlhar de o speță nouă, urma să intru. XXIV 13 decembrie 1914 Dragostea mea, Sunt în sfârșit aproape de tine. Am ajuns astăzi la P..., un mic orășel situat la numai câțiva kilometri de frontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
atât este de ger, dar vreau să-ți împărtășesc o parte din suferințe. Dragostea mea, bietul de tine... Cât timp va mai dura? Te îmbrățișez cu tandrețe. Îți aștept scrisorile. Lyse a ta, care te iubește XXV În carnețelul cu coperte de piele roșie, erau o sumedenie de pagini acoperite cu un scris înclinat, ce semăna cu o friză delicată. Multe pagini ce reproduceau numeroasele scrisori trimise de Lysia Verhareine celui pe care-l iubea și pe care-l urmase. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
la chiflele tale cu șuncă? Vocea lui sacadată, dar blândă, se potrivea de minune cu ochelarii mari și cu impresia de interes nelimitat pe care o degaja. — Nu, a răspuns Amory. Mă refeream la Bernard Shaw. Ca explicație, a Întors coperta volumului către celălalt. — Eu n-am citit nimic de Shaw. Mereu Îmi propun s-o fac. După o pauză, băiatul a continuat: L-ai citit pe Stephen Phillips? Îți place poezia? — Da, foarte mult, a afirmat avântat Amory. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
reclame pentru o agenție de publicitate. - În publicitate sunt bani căcălău. Amory a zâmbit discret. - Da, recunosc, până la urmă bani sunt destui. Talentul nu mai moare de foame. Până și arta are de mâncare În zilele noastre. Artiștii vă machetează copertele revistelor, vă scriu reclamele, compun ragtime pentru teatre. Prin marea putere comercială a tiparului, ați găsit o ocupație inofensivă și politicoasă pentru orice geniu care altminteri și-ar fi cioplit o nișă numai a lui. Dar feriți-vă de artiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fără să producă vreo pagubă, în coșul metalic de hârtii. Nu se găsea nimic în sertarul de sus de lângă o casă de bani, dar în sertarul de jos era un alt teanc de reviste pornografice. Becker luă una și întoarse coperta simplă. — „Sacrificiul virginei“, zise el citind titlul. Ia priviți aici, domnule. Îmi arătă o serie de fotografii înfățișând degradarea și pedepsirea unei fete care părea elevă de liceu, de către un bărbat bătrân și urât care purta o meșă prost croită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mod normal, să-și dea numele și adresele reale. Bărbatul în haină kaki, ai cărui dinți stricați semănau cu izolațiile din ceramică înnegrită de la cablurile de tramvai, se uită la mine liniștit și plin de încredere și bătu darabana pe coperta tare a registrului său: — Cel care a lăsat cufărul dumneavostră sângeros este aici înăuntru. Își deschise caietul, linse un deget pe care un câine l-ar fi refuzat și începu să dea paginile soioase: — Pe cufărul din fotografie e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]