2,444 matches
-
al civilizațiilor a căror viață factice a Înlocuit viața naturală, dezvoltând la om necesități necunoscute”. Această viață factice și chiar depravarea ce rezultă din ea sunt superioare vieții intelectuale și morale din perioadele clasice, tot astfel cum „o femeie mai coaptă, folosind toate artificiile unei cochetării savante, În fața unei mese de toaletă pline de sticle cu parfumuri și de farduri, de perii de ivoriu și pensete de oțel”, este superioară „unei fete tinere ce nu folosește alt produs cosmetic decât apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
rezista vreo câțiva ani, Ben i-ar fi luat locul fără probleme. Dar așa... — Dar probabil că are la fel de multă experiență ca și MM. Nu e decât cu câțiva ani mai mare decât el. — Dar fata asta are o minte coaptă. Se vede cu ochiul liber, zise Bez. Și, ceea ce e mai important, are har. Înțelegi? M-am sprijinit de balustradă, lângă el, urmărind sfârșitul triumfător al piesei. Marie spuse cu tărie: „Give me your hands, if we be friends, And
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zelul de care dădea dovadă, în vreme ce Abu-Khamr era fiu și nepot de cadiu, așadar nu se simțea obligat să facă dovada atașamentului său față de dogmă și tradiție. Șeicul era blond, slab și coleric; medicul era la fel de brun ca o curmală coaptă, mai gras decât o oaie în ajun de Aid, iar de pe buze rareori îi dispărea zâmbetul mulțumit și ironic. Studiase medicina după vechile cărți, cele ale lui Hippocrat, Galenus, Razes, Avicenna, Abulcasis, Avenzoar și Maimonide, cât și după lucrări mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
încă pe partea greșită, aș fi luat vreo două sau trei Cola, un aperitiv sau ceva gen inele de ceapă sau pate de pui, o groază de pâine cu unt pe tot timpu’ mesei și o friptură uriașă cu cartofi copți (și mai mult unt drag!) sau cu cartofi prăjiți (sau câteodată scăpam la amândouă, punând-o pe Denisha să comande). Și la sfârșit desert, bineînțeles! De obicei prăjitură cu ciocolată sau înghețată cu sos de unt și scotch. Aseară am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
drag!) sau cu cartofi prăjiți (sau câteodată scăpam la amândouă, punând-o pe Denisha să comande). Și la sfârșit desert, bineînțeles! De obicei prăjitură cu ciocolată sau înghețată cu sos de unt și scotch. Aseară am comandat doar... un cartof copt! Asta a fost tot!! Și nici măcar ceva de băut, în afară de apă!!! Mi-am mâncat aproape tot cartoful cu un pic de Flora 1 și am luat cam două mușcături din friptura de pulpă a lu’ Charlie. Am fost așa mândră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Ea era unicul ajutor pentru maică-sa. În acea sâmbătă, o ajută toată ziua cu ce putu. Se gândea la ziua de duminică și i se părea o veșnicie până a doua zi. După amiază, era cam totul gata; cozonacii copți, bucatele pregătite, ouăle vopsite, curat prin casă și măturat prin curte și pe la poartă. Mama ei pregăti coșulețul în care puse câte puțin din toate bucatele gătite pentru sărbătoare și doi din frații ei urmau să plece seara în satul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și peste picioare un pled gros. Îl trăgea maică-sa, o femeie înaltă, zveltă, îmbrăcată mereu în culori închise pentru a-și accentua suplețea. Îl săruta pe obraji și-i ștergea urmele de ruj. Totdeauna același ruj, Michel, nuanța cireșei coapte, în batoane lungi email cu aur. Dascălu îl privi cu coada ochiului. ― Nu mă întrebi de ce nu v-am împușcat? ― Am ghicit fără să mi-o spui. Ai o inimă bună. ― Țțț! Se corectă: Adică și asta, dar mai e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îl leagă cu odgonul de un pom Și se cam mai duce - iată că în cale-i iar un om. Bună noapte! - Țam mitale! - Cine ești? - Sunt Miez - de noapte! (120) Elelei! Ce cați în codri, pepeni verzi și stele coapte? De-un copac și p-esta-l leagă și cum merge pe cărare, Iar un om pin întuneric înaintea lui răsare. 27 {EminescuOpVI 28} Bună noapte! - Țam mitale. - Cum te strigă? - Zori - de zi. Ei cumetre Zori - de ziuă, ia oprește-oleacă-aci. (125
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
înșiră mândre gânduri... Ah, iubito, zise dânsul, Cum nu simți focul ce-l simt? Și pe ea o - apucă plânsul Parcă pieptu-i este strimt De-a ei patimă - nfocată. Ea plângea, râdea de-odată, Cu-a ei buze dulci și coapte N-întuneric parcă-l cată, Îmbătat de-amor și noapte. Ah, îi zice el cu dorul, Lasă-ți haina ta regală - Gol în ochi-ți văd amorul, Ah, arată-mi-te goală. Atunci ea roșind se pleacă Și sta piepții
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mări, iată, Că-mi dădeai de-odată D-un pom de grădină Cu flori de lumină, Ce-nflorea în zori Pe la cântători, Iar la zi-n amiază Scutura de raze Înflorita-i leasă, Iar la miez de noapte Rodia mere coapte, Mere de - aur mari Cu sâmburii tari De mărgăritari. 274 {EminescuOpVI 275} VIȚĂ CĂTĂNUȚĂ Pe culmița dealului, Dealului Ardealului, Primblă-mi-se, mări, primblă Dali cine mi se primblă? Dali Viță Cătănuț Cu-a lui dalbă de mândruță, Cu doi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pentru ca să nu te afle tată-meu, eu te voi preface într-o floare. El șezu pe un scaun, iar ea șopti o vrajă dulce, și cum îl sărută pe frunte, el se prefăcu într-o floare roșie închisă ca vișina coaptă. Ea-l puse între florile din fereastă și cânta de veselie, de răsuna castelul tatălui ei. Atunci intră și Genarul. - Veselă fata mea? și de ce ești veselă? - întrebă el. - Pentru că nu mai este Făt-Frumos, ca să mă răpească, răspunse ea râzând
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
că-i atârnă după el. 325Umblă ca miresele. 326Umblă ca pe piuă. 327Umblă ca rațele. 328Ca în cârji umblă. 329Ca caprele pe munți în vârful picioarelor umblă. 330Ca cu ouă-n poale umblă. 377 {EminescuOpVI 378} 331Ca c-o bubă coaptă umblă. 332Ca cu picioroange umblă. 333Ca la Crăciun cu colindețul din casă-n casă umblă. 334Ca melcul, cu casa-n spinare umblă. 335Ca paraua, din mînă-n mână umblă. 336Ca pe pod îmblător umblă. 337Ca cele de pin prejur, când alergi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
zâmbit. N-aș fi putut spune dacă pentru că nu mă credea sau pentru că o amuza întrebarea mea străvezie, dar, în timp ce îi studiam chipul remarcând ridurile de la colțurile ochilor și ale gurii, mi-am dat seama că era un picuț mai coaptă decât crezusem inițial. Ar fi putut avea treizeci și patru sau treizeci și cinci de ani - nu că asta ar fi avut vreo importanță sau că i-ar fi răpit în vreun fel din strălucirea tinerească. Până acum, nu-mi adresase decât două cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
zburat mai departe. Mai ales dacă bătea vântul se auzea un zgomot sinistru provocat de mișcarea sacilor de plastic așezați pe vârfurile cireșilor. Acum graurii au înțeles: bunicul voia să-i sperie! Nu-i lăsa să mănânce și ei cireșele coapte care le făceau cu mâna și le mutau ciocul din loc cu mirosul lor de fructe parfumate. Deci așa îi răsplătea! Dragii mei, vorbi bunicul în limba păsărească. Vă mulțumesc pentru ajutorul dat, dar lasați mă pe mine mai întâi
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
apoi vă las și vouă hrană. Voi tăbărâți ca lăcustele în stol și-mi luați toate roadele! Și graurii au înțeles spusele bunicului și au venit mai târziu la ospățul mult așteptat. CIREȘUL Am visat cum astă-noapte Eu mâncam cireșe coapte! Și când s-a făcut lumină, Bunul, iute, din grădină, Mi-a adus un coș întreg! Voiam eu să le culeg! Pe furiș deci m-am urcat În cireșul încărcat. Și gustând din rodul care Stătea-mbujorat la soare, Cea mai
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
micul încăpăținat, zdrențuit precum invalidul ce se întoarce șontâc însă cu mândrie și speranță de pe front grăbindu-se spre casă, descris de Marele Alecsandri, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, își continua rolul sinistru: "Dar când crescu mirosul pâinii coapte/ "Odorul" mamei galben ca un spic/ Î-și închinase fruntea peste noapte și.../ De atunci, n-a mai cerut nimic! " O secundă de liniște și așteptare, lungă cât un deceniu, două, trei, după care: Un vulcan de aplauze. "Biiis!, Braa-vo
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-o, imaginea, mai târziu, în copilarie, și a înviat-o, cu tot e ce-a auzit de la tatăl și bunicul ei și matușa Domnica, dar mai ales, cu propria ei imaginație: „o fată tăcută, înaltă, cu părul de culoarea orzului copt, cu ochi albaștri-cenușii, și frumoasă...“ Aceasta era mama ei... Așa o imagina ea. În nopțile senine, când se simte singură, nedreptățită, nefericită, i se pare că mama ei o privește cu grijă și duioșie, aplecată asupra ei, de acolo de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ei albi și mărunți ca de pisică, loviți de lumină îi fulgeră inima. „Dacă nu e la mijloc inima, nu se întorc așa ușor mințile unei femei“, își zise el. Fata era înaltă, zveltă, cu părul auriu, de culoarea orzului copt, lins pe frunte și legat într-un coc mare, ochii mari de culoarea sinelei, obrazul alb trandafiriu, nasul subțire cu nari pâlpâiitoare și gură fermecător arcuită... Sânii zglobii, drepți, plini de o viață misterioasă, pâlpâiau fără încetare. Șoldurile glorioase, pline
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
își sprijini capul pe șa, aruncă o ultimă privire spre barăci și vehiculele parcate în rând într-un garaj rudimentar și adormi. Zorii îl găsiră în vârful palmierului cel mai bogat în roade, aruncând la pământ ciorchini grei de curmale coapte. Umplu un sac; de asemenea umplu cu apă toate gerbele pe care le luase cu el și înșeuă mehari-ul, care protestă zgomotos, dornic să mai stea la umbră, aproape de puț. Soldații începuseră să-și facă apariția, urinând la poalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a prins, într-un rând, de guler, și m-a întors cu josu-n sus, urlând ceva în genul "Împielițatule, dă-mi bilețelul de amor, că te fac arșice, dacă nu...", deși m-a scuturat ca pe un pom cu roade coapte, văzând că nu-mi cade nimic de prin buzunare sau de prin sân, mi-a dat două scatoalce și mi-a recomandat să nu-i mai calc pragul doamnei Valy, lăsându-mă, doar pentru puțin timp, fără sursă de câștig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dinții ei inegali, care nu mai erau albi. Indiferent ce altceva o să trebuiască să fac, se gândi el, n-o voi săruta. Dar era evident că ea aștepta o Îmbrățișare. Modestia i se transformase Într-o oribilă cochetărie de femeie coaptă, căreia era obligat să-i răspundă. Începu să-i vorbească În limbaj infantil, așezându-se pe marginea patului ei În așa fel Încât să fie despărțiți de lățimea acestuia. — Și ce are aici frumoasa Anna? Un bărbat mare și greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cînd nu mai trăgeau nădejde de viață; 23. El le dă liniște și încredere, are privirile îndreptate spre căile lor. 24. S-au ridicat; și într-o clipă nu mai sunt, căci, mor ca toți oamenii, sunt tăiați ca spicele coapte. 25. Nu este așa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?" $25 1. Bildad din Șuah a luat cuvîntul și a zis: 2. "Puterea și groaza sunt ale lui Dumnezeu. El face să împărățească pacea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
ca să moară, după datină. Dragoslav se repezi asupra ei. Ea ridică pasărea în sus, ca să se apere. Nereușind, însă, voi să se apere cu toporul. și-l pocni, cu tăișul, drept în mijlocul frunții. Aceasta i se despică asemeni uniu harbuz copt. Atacatorul căzu și, după câteva zbateri, sucombă. Așa se iscă grozăvia. Lumea se aduna, se tot aduna, se îngrozea de ce vedea și auzea, o parte din ea facându-și semnul crucii, o alta, dând înapoi, cu mare frică. și timpul curgea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
celălalt. Bine-nțeles. Tu nu? Băiatul, nedumerit, făcu semn că nu. — Unde puteam să-l văd? —Pe Zeul Mării? În mare, răspunse. În zori, cănd valurile capătă nuanțe cenușii, si pe inserat, când apa are culoarea și consistentă unei curmale coapte. Își depărta mâinile, ca și cum ar fi vrut să cuprindă totul în jur. Tané se află în aerul pe care-l respirăm și în mirosul care ne intra în piele, iar cine nu poate să-l vadă astfel și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care trecuseră, cât timp navigaseră în mijlocul oceanului. Totuși, Miti Matái știa foarte bine că aerul, căldura și lipsa de umezeală erau dușmanii de moarte ai Niho-Nui, care, în mai puțin de douăzeci și patru de ore, începură să se desprindă precum fructele coapte, căzând apoi imediat pradă unui adevărat stol de păsări, care păreau încântate de această hrană respingătoare. De fapt, o numeroasă familie de pițigoi cu ciocuri lungi și ascuțite, pe care le introduceau în orificiile lemnului cu o abilitate deosebită, lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]