2,383 matches
-
portret în cuvinte al Iașului secolelor XV-XIX. Mai precis spus, el face literatură de factură istorică. Pentru ca tentativa să izbândească, Vasile Ilucă apelează și la alte ajutoare, alături de sursa documentară propriu zisă. El inventează câteva personaje, care, alături de unele reale - ctitori de biserici, domnitori, boieri ș.a. - ajută la împlinirea demersului literar. Unele din aceste personaje i-au fost fidele și în alte cărți, tot din acest ciclu: Gândul de veghe, Călugărul, Țiganca, Zâna cea bună. Ideea de bază a acestui al
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Baia turcească, fata m-a întrebat cu o curiozitate demnă de invidie: --Ce este această frumusețe? --Asta-i Baia Turcească sau Ferdedeul despre care aflăm din suretul de la <1637 sept.1 - 1638 aug.31> (7146) că “Vasilie (Lupu n.n) voievod, ctitor și ziditor sfântăi mănăstiri Trei Sfăteteli au făcut feredeul cel mari și l-au dăruit mănăstirii sali”. Despre acest feredeu se pomenește și în zapisul fiilor lui Enachie din 2 aprilie 1664 (7172), prin care arată că având “nește casi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
1667 (7176) în actul de întărire a stăpânirii de către mănăstire a unor case cu loc de două dugheni și pivniță dăruite de fostul logofăt Pătrașco Dan. Ia să-mi spui tu, a toate știutorule, cine a fost acest “Ureche dvornicul”, ctitorul mănăstirii Sfânta Vineri: --Ce ți-ai zis tu? “L-am prins!” Află, prietene, că nu a dat norocul acesta peste tine, fiindcă este vorba de Grigore Ureche, mare vornic al Țării de Jos între anii 1642-1647, fiind numit de Vasile
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cunoscut să fac prețul îndoit și întreit decât moșie mănăstirii, dar poftindu și rugându-să părinții ca să dau aceste trei dughene... ca să fie și pentru acele doao dughene schimbătură ce să făcusă întăi, dar să fie și pentru pomenit ca un ctitor să mă scrie la pomelnic cu tot neamul meu. Și eu văzându... n-am socotit prețul dughenelor... și cu toată voia mea am dat”. Ei? Priceput-ai cum devine socoteala? --Priceput-am cu asupra de măsură, fiindcă am mai întâlnit situații
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
în „primul copac” cu toporul, fie să-și facă o toacă dintr-un paltin și să toace la rădăcina lui. Astfel de toposuri supraviețuiesc - în forme și cu semnificații similare - în legendele moldovenești cunoscute sub titlul generic Ștefan cel Mare ctitor de biserici. Să spunem de la bun început că ne interesează substratul mitic al acestor legende și nu cel (eventual) istoric. Zecile de variante ale legendei, puse pe seama diferiților ctitori (Ștefan cel Mare, Alexandru Lăpușneanu etc.) și localizate la diverse mănăstiri
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
similare - în legendele moldovenești cunoscute sub titlul generic Ștefan cel Mare ctitor de biserici. Să spunem de la bun început că ne interesează substratul mitic al acestor legende și nu cel (eventual) istoric. Zecile de variante ale legendei, puse pe seama diferiților ctitori (Ștefan cel Mare, Alexandru Lăpușneanu etc.) și localizate la diverse mănăstiri (Voroneț, Putna, Slatina etc.), sunt un semn că tradiția populară a „memorat” un arhaic substrat mitic și un complex de gesturi magico-rituale practicate cu secole în urmă, în vederea edificării
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se înfige săgeata (de regulă, un paltin) trebuie durat pristolul sau altarul („centrul” mănăstirii). Dintr-o confuzie, Ștefan începe construcția pe locul și din lemnul unui alt copac. În timp ce lucrează, Ștefan (la fel ca Noe) se taie la un deget. Ctitorul îi arată sihastrului rana și acesta își dă seama de greșeala comisă de primul. Daniil caută paltinul consacrat, pune urechea la rădăcina lui și aude „toaca din cer” (sau „cântări îngerești”). Ștefan face același lucru, auzind și el sunetele divine
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
noii mănăstiri] se împlinește cu ajutorul miracolului și de aceea nu mai necesită «jertfa zidirii», care i s-a impus atât de sângeros meșterului Manole” (65, p. 468). Ca și în legenda românească a potopului, în legendele tip Ștefan cel Mare ctitor de biserici transpare rolul paltinului (vom încerca să reconstituim valențele mitico-simbolice ale acestui arbore într-un capitol separat) și rolul toacei, chiar dacă, de data aceasta, este vorba de prototipul ei divin. „Toaca din cer” sau „toaca lui Dumnezeu” este „tot
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
singura care, rostită, este în măsură să-l vindece (Kalevala, VIII-IX ; cf. 61, pp. 99-128). Tot un tabu violat - o greșeală rituală de construcție - este cauza rănirii lui Ștefan cel Mare, în legendele moldovenești care-i atribuie acestuia rolul de ctitor. Sunt legende care, așa cum am văzut, au multe și esențiale puncte comune cu cele populare referitoare la potop. În timp ce lucra, domnitorul „s-a tăiet la un deget” pentru că, din greșeală, ridicase mănăstirea pe locul și din lemnul altui paltin (sau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la construirea unor astfel de complexe mănăstirești și - după cum presupune Vulcănescu - aveau labirintul drept „însemn ritual sau emblemă heraldică” (69, p. 411). Felul cum este prezentat Daniil Sihastrul în diverse legende românești, în speță cele de tip Ștefan cel Mare ctitor de biserici (duce o viață ascetică, trăiește izolat într-o peșteră, întâlnește în taină și sfătuiește pe suveran, are puteri magice asupra stihiilor etc.), ni-l înfățișează pe acesta ca fiind un posibil „urmaș spiritual” al preoților geto-daci. După cum scrie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
au supraviețuit, mai mult sau mai puțin transformate, nu numai procesului romanizării, dar și al creștinării. Avem destule probe ale supraviețuirii moștenirii «păgâne», adică geto-dace și daco-romane, la români” (86, p. 79). în legendele populare de tip Ștefan cel Mare ctitor de biserici am văzut că rolul-cheie este atribuit magului-ascet Daniil. Pe cale magico-rituală, acesta consacră locul pe care și stabilește felul în care va fi întemeiată viitoarea biserică. Acesta ar putea fi un prețios indiciu că atribuții similare aveau și arhaicii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sunt mai toate de paltin și bătrânii pretind că de la Noe a rămas zvonu ca să facă toacele de paltin” (8, p. 130). Legendele populare referitoare la Noe construind arca sunt, în esență, înrudite cu cele referitoare la Ștefan cel Mare ctitor de biserici. În general, legendele populare care tratează acest din urmă subiect se reduc la următorul scenariu : sfătuit de un sihastru (de regulă, Daniil), Ștefan Vodă ridică o mănăstire (de regulă, Putna) pe locul unui copac (de regulă, paltin) în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
substrat care a supraviețuit chiar și în numele pe care le poartă unele lăcașuri de cult : „Biserica de brazi” (97, pp. 31-32), „Mănăs- tirea-dintr-un-lemn [stejar]” (ambele din nordul Olteniei) sau „Schitul-dintr-un-brad” (Moldova). în principiu, legenda poate fi (și este) atribuită oricărui ctitor și localizată la orice ctitorie : „Tema cea mai favorită a legendelor mănăstirilor noastre - scria George Coșbuc - este copacul arătat în vis. Cu puține excepții, toate mănăstirile noastre au fost clădite pe locul unui copac bătrân pe care i l-a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în coaja copacului (cu toporul sau briceagul) și își mărturisesc în fața ei păcatele, în timp ce bat mătănii. [...] Ciobanii noștri susțin că spovedania aceasta e mai bună decât cea făcută la preot” (137). Spuneam mai sus că astfel de legende suportă orice ctitor și, la limită, chiar „supremul ctitor”, văzut ca un „om mare” (macrantropos) care întemeiază Lumea (o „mănăstire mare”) dintr-un „copac mare”, ca într-o „poveste a lui Dumnezeu” culeasă în Bucovina (11, p. 333) sau ca într-un descântec
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
briceagul) și își mărturisesc în fața ei păcatele, în timp ce bat mătănii. [...] Ciobanii noștri susțin că spovedania aceasta e mai bună decât cea făcută la preot” (137). Spuneam mai sus că astfel de legende suportă orice ctitor și, la limită, chiar „supremul ctitor”, văzut ca un „om mare” (macrantropos) care întemeiază Lumea (o „mănăstire mare”) dintr-un „copac mare”, ca într-o „poveste a lui Dumnezeu” culeasă în Bucovina (11, p. 333) sau ca într-un descântec bănățean în care prima materia este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Cu o săcure mare, La un paltin mare, Să scoată o așchie mare, Să facă o biserică mare, Cu nouă uși, [...] C u nouă altare (60, p. 47). Paralela pe care o fac cu cosmogeneza nu este gratuită. Cuplul de ctitori legendari întruchipează la scară umană cele două atribute esențiale ale cosmocratului : omnisciența (sihastrul) și omnipotența (voievodul). Ctitoria lor (biserica) este o imago mundi tipică, un microcosmos care trebuie durat în același mod în care a fost durat macrocosmosul. Orice biserică
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
îi republică! Transnistria îi tot republică, Găgăuța tot îi republică, mai mare rușinea!...” Povestește apoi măicuța despre preotul din sat, despre biserică, că se pictează în interior și că-i tare frumoasă boiala, că ștefan Ilașcu, tatăl patriotului, este trecut ctitor: “îi frig tare. M-aș duce la biserică, dar tare-i frig, că-i mare și nu se încălzește, lume puțină, nu fac focul în biserică. O fost Iura meu și am fost la biserică, am luat lumânări, l-am
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Iași, prefectura, presa. Unde au fost partidele? Toate, nu unul, toate, toate, absolut toate!?......... Slujba a fost oficiată de către preotul Victor, preotul satului Taxobeni. NECROLOGURI LA îNMORMÂNTAREA NATALIEI ILAȘCU 1 octombrie 1999 Părintele Victor: „Pomenește, Doamne, pe roaba lui Dumnezeu, ctitor Natalia, mama deținutului politic Ilie Ilașcu! Dumnezeu să primească tot ce s-a pregătit pentru sufletul adormitei! Dumnezeu să-i dea iertare și ușurință, să o așeze în ceata celor drepți și pe noi bunul Dumnezeu să ne păzească, să
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
sa de cumpărătură de la aga Săndulachi Sturdza, vărul primar al lui Scarlat, și, pesemne, neputîndu-i întoarce, îi cedează Hlipicenii și partea sa din Todireni, la 20 octombrie 1795. Săndulachi, în urmă mare vistier și logofăt, împreună cu soția sa, Ecaterina, sunt ctitorii bisericii de zid din sat, ridicată, foarte probabil, în anul 1800. După moartea lui Săndulachi, stăpîn la Hlipiceni este marele logofăt Costache Sturdza. El, însă, la 20 septembrie 1852, vinde Todirenii cu siliștile (inclusiv Hlipicenii) Casei Spitalelor „Sfîntul Spiridon” din
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
sa de cumpărătură de la aga Săndulachi Sturdza, vărul primar al lui Scarlat, și, pesemne, neputîndu-i întoarce, îi cedează Hlipicenii și partea sa din Todireni, la 20 octombrie 1795. Săndulachi, în urmă mare vistier și logofăt, împreună cu soția sa, Ecaterina, sunt ctitorii bisericii de zid din sat, ridicată, foarte probabil, în anul 1800. După moartea lui Săndulachi, stăpîn la Hlipiceni este marele logofăt Costache Sturdza. El, însă, la 20 septembrie 1852, vinde Todirenii cu siliștile (inclusiv Hlipicenii) Casei Spitalelor „Sfîntul Spiridon” din
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Un om al zilei era și poetul State Prudănescu. Acest poet (?) era de origine bulgar, un fel de maniac, nu departe de a fi cretin, dar om cu trecere printre mahalagiii lui. Este destul să spun că State Prudănescu era ctitor la biserica Sfinților. Activitatea lui poetică nu era mică: tipărise cărți cu poezii și cărți de filozofie pe care le trimisese spre aprobare Consiliului permanent al învățământului. Mărgăritarele poetice ale lui Prudănescu (lumea îi spunea Prodănescu) erau în toate gurile
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
cafenea din strada Sfinților, o cafenea mare cu 3 biliarde, a văzut în perete câteva portrete ale foștilor noștri voievozi. Instantaneu, geniul poetic l-a inspirat: Ștefan, Mihai și cu Mircea, Trei biliarde sunt aicea!... State Prudănescu, stâlp al societății, ctitor la biserica Sfinților, credincios pravoslavnic, era și proprietar urban. Avea pe la Sfinți case pe care le dedea cu chirie. Pe vremea războiului avea printre alți chiriași și pe un militar, căp. Căpităneanu, specialist în astronomie. Nu știu cum se făcu, dar căpitanul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
bisericii din Bucovina prăbușindu-se în mormânt. Moartea sa o deplâng toți fii și fiicele sufletești. Moartea sa o deplânge și Universitatea „Regele Carol II” [...]. De aceea, numele său se va pomeni totdeauna cu evlavie și recunoștință alăturea de marii ctitori și adăugători ai bisericii drept măritoare din Bucovina. Cade-se deci să ne plecăm cu creștinească resemnare în fața rămășițelor sale pământene și să rugăm pe Dumnezeul părinților noștri să-l primească în ceata celor drepți. Fie-i țărâna ușoară și
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
oarecum legătura cu satul, vizitându-l destul de rar. Părintele Teodor este mândru, de altfel, că slujește la biserica care a fost începută de Nectarie (lucrare care nu a mai apucat să o termine), în al cărei pridvor este pictat primul ctitor al acestei biserici, nimeni altul decât mitropolitul Nectarie Cotlarciuc. Bineînțeles că au existat și guri rele care au avut de contestat anumite lucruri la adresa mitropolitului. Cele mai multe dintre aceste injurii îi erau aduse încă de când era în viață și țineau exclusiv
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
mireni și nici măcar, după cum susține R. Cândea, nu a fost congres ecumenic. Însă sunt și alte păreri care susțin că „cel mai important moment pentru precizarea sensului mișcării ecumenice a fost Conferința de la Stockholm”, având în vedere și faptul că ctitorul ecumenismului este considerat Nathan Söderblom, Arhiepiscop al Suediei și cel care a convocat această conferință. Pentru o mai bună rezolvare a problemelor, această conferință s-a împărțit în patru secțiuni: secția continentului european sub prezidiul arhiepiscopului Nathan Söderblom, secția țărilor
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]