3,596 matches
-
2010, surprindem satisfacția pe care autorul o trăiește pe 15 septembrie, într-un moment de compensație morală care îi vine peste ani. Invitat la ziua festivă a școlii „în care a ars sufletește” pentru mai multe generații de elevi, aproape cufundat în mulțimea buchetelor de flori primite de la copii, raportând situația actuală la trecut, când persoana sa și demnitatea de om i-au fost înjosite, îi vine bine să insereze ideea că toate școlile din țară, printr-un gest de solidaritate
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
apărută, Oгонёк sau Crocodil, o caricatură care sublinia imensitatea crimelor celui care s-ar dori acum reabilitat... Caricatura înfățișa pe Lavrentie Beria - umbra criminală a lui Stalin - în mijlocul unui lac de sânge, care-i ajungea până sub bărbie... Văzându-l cufundat în sânge, cineva îl întreabă: „Numai până la gât, Lavrenti Beria?, numai atât?”... la care el răspunde detașat: „Da, pentru că mă aflu pe umerii Tătucului”. O mai concludentă părere nici că se putea face asupra crimelor celui ce s-ar dori
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
zări lumina lunii. Ajunsese în partea din spate a muzeului, unde putea să vadă o nouă ceată de tâlhari care intra cu forța. Așteptă să se facă o spărtură în rând și ieși pe ușile dărâmate. Năpustindu-se afară, se cufundă în noaptea Bagdadului, purtând cu el o comoară a cărei adevărată valoare n-o va cunoaște niciodată. Capitolul 1 Tel Aviv. Sâmbătă noaptea. Câțiva ani mai târziu. Mulțimea obișnuită era acolo. Extremiștii de stânga, bărbații cu părul lung după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Bonham catalogase drept o simplă chestiune de încheiere a socotelilor se transforma într-un nou dezastru pentru Orientul Mijlociu. Nu mai știa nimeni de câte ori fuseseră cele două popoare pe punctul de a încheia pacea, ca apoi să eșueze și să se cufunde din nou în război. De fiecare dată când s-a întâmplat asta, violențele au fost mai mari decât înainte. Lui Maggie îi era groază să se gândească la iadul care va urma, dacă vor eșua și în zilele următoare. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de decenii, dacă ar reuși să răspândească imaginea unui Fatah mână-n mână cu Israelul. N-a stat șaptesprezece ani într-o închisoare israeliană pentru asta. Se holba la imaginea lui Nour ca și cum ochii ei ar fi putut să se cufunde cumva într-ai lui și să extragă de acolo răspunsurile de care avea nevoie. Dacă ar putea măcar să rezolve cazul uciderii lui Nour, să-l pună în ordine și să-l dea la o parte din drum, poate că atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
avu brusc senzația că se scufundă. Telefoanele lor erau ascultate, ei erau filați și, după cât se părea, lucrul ei pe calculatorul lui Shimon Guttman fusese supravegheat. Cineva, undeva, probabil că citea asta chiar acum. Închise laptopul, lăsând camera să se cufunde din nou în întuneric. Știa că nu poate dormi, era prea agitată. Așa că își trase niște haine pe ea, deschise ușa cu un scârțâit și se strecură afară. Merse pe vârfuri de-a lungul coridorului, îndreptându-se către camerele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
legătura după ce telefonul sună doar o singură dată. Aveți subiecții în câmpul vizual? Bine. Trebuie să vorbim despre o schimbare de plan. Capitolul 45 Ierusalim, vineri, 1.11 a.m. La început nu-și dădu seama dacă deschisese ochii. Camera era cufundată în întuneric. Vru să ridice capul, din obișnuință, pentru a se uita la ceas, dar simți imediat un spasm de durere. Abia atunci își aminti ce se întâmplase. Ieșise din lift, gata să-i spună lui Uri ce descoperise; deschisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
joi, 1.54 a.m. Maggie își aruncă mâinile în jurul gâtului lui Uri și îl sărută lung pe buze. Simți moliciunea și umezeala gurii lui în momentul în care buzele sale se deschiseră. — Știam eu! spuse ea, închizând ochii în timp ce se cufunda într-un sentiment de satisfacție. Trebuia să fie așa! Pentru prima dată, simți că era o problemă care putea fi rezolvată. Shimon Guttman era sclipitor, știa asta: cascadoriile lui politice deveniseră faimoase pentru inventivitatea lor, care capta atenția, ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
arătând spre ieșirea din spatele cafenelei - și, în același timp, Maggie nu putu să nu observe, deschizând larg superbii ochi căprui pentru ca el să-i vadă. Aparent insensibil la farmecele ei, îi mulțumi, o apucă pe Maggie de încheietură și se cufundară în întuneric. Deschiseseră deja ușa de incendiu și găsiseră o scară îngustă, cu cinci trepte, pe care ar fi putut să coboare în stradă, când Maggie își dădu seama că lăsase calculatorul deschis, avatarul lui Guttman și mesajul lui fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la doar câțiva centimetri de a ei, Maggie avu o revelație îngrozitoare. Acesta era bărbatul care o atacase la câteva sute de metri de aici, pe străzile dosnice ale pieței. Și pe când era legată strâns la ochi și totul se cufunda în întuneric, înțelese că era ca și moartă. Simți un ghiont în mijlocul spatelui și se împiedică, cineva prinzând-o de braț că să nu cadă în dreapta. După câteva minute de mers poticnit, nici ea nu știa câte, își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Poate sunteți interesați de viitorul copilului dumneavoastră sau de viitorul Americii? Sunteți interesat să identificați riscurile care v-ar putea amenința existența? Ați dori să știți mai multe despre ceea ce gândește concurența din domeniul businessului dumneavoastră? Ați dori să vă cufundați mai mult în studiul inovațiilor care vor modela viitoarele piețe de desfacere? Sunteți interesat de modul în care vor evolua viitorii consumatori ai produselor sau serviciilor dumneavoastră? Dacă răspunsul este afirmativ, atunci aveți nevoie de această carte. Bun venit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
un cră-cănar? — Probabil că nu a auzit niciodată cuvinte urâte, puse Henry. Trebuie să ai grijă cu limbajul. — Cum ai grijă cu limbajul? întrebă Dave. Înseamnă niște sunete. Cum poți să ai grijă de sunete? — Sunt foarte confuză, zise Lynn, cufundându-se în fotoliu. — Este o expresie, spuse Henry. O figură de stil. — Oh, înțeleg, zise Dave. Se lăsă tăcere. Soția lui oftă. Henry o bătea pe braț. Aveți copaci? spuse Dave. Îmi place să mă cațăr în copaci. În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ca și cum cineva mi-ar șopti la ureche: „Nu vei ucide acest copil!“ Cevriye s-a tras Înspăimântată Înapoi, Feride a tușit nervos În șervet, Banu a Înghițit cu greutate, iar Gülsüm s-a Încruntat. Numai Petite-Ma a rămas netulburată, cufundată Într-o lume mai bună și, terminându-și supa, a așteptat cuminte felul următor. — Și după aceea... și-a continuat Zeliha povestea, vocea aia misterioasă Îmi poruncește: Oooo Zeliha! Oooo tu păcătoasa familiei Kazanci, a acestei familii de oameni drepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
atâta Îndrăzneală - mai degrabă Îi era teamă de ea Însăși. Cuvintele lui aveau un efect puternic, capabil să o scoată la suprafață pe acea altă Armanoush care locuia Înlăuntrul ei, dar care nu ieșise Încă la iveală; o ființă ascunsă, cufundată Într-un somn adânc. Cumva Baron Baghdassarian Împunsese creatura aceea cu ea sulița propriilor lui cuvinte, Înghiontind-o până când se trezise răgind și ieșise la lumină. Armanoush Întorcea Încă pe toate părțile În mintea ei acest efect Înspăimântător când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pat. Și-a simțit trupul alunecând Într-o rână, de parcă o parte a sa tânjea să stea În scaunul ăla toată noaptea și să savureze plăcerile insomniei, pe când cealaltă parte a sa voia să meargă la culcare și să se cufunde Într-un somn adânc. A ronțăit ultima bucată de măr, simțindu-se cuprinsă de un val de adrenalină la gândul acelei decizii periculoase. Armanoush a stins lampa de pe masă, lăsând doar lumina grunjoasă răspândită de computer să lumineze Încăperea. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fi reparat odată ce se spărsese. Prin urmare, exista un subiect care scotea latura sa Întunecată la iveală: prima soție. Chiar mulți ani mai târziu, când Petite-Ma Îl Întreba din Întâmplare ceva despre prima lui soție, Riza Selim Kazanci se cufunda În tăcere, cu ochii umbriți de o tristețe neobișnuită. — Ce fel de femeie poate să-și abandoneze fiul? a zis el cu fața schimonosită de ură. — Dar nu ești curios să afli ce s-a Întâmplat cu ea? a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
asta. Fiindcă stătuse pe internet până târziu, dormise peste măsură și Își dorea să mai fi dormit. S-a foit, s-a răsucit, a tras plapuma În sus și În jos, făcând tot ce-i stătea În putere să se cufunde din nou În somn. A deschis un ochi obosit și a văzut-o pe Asya stând la birou, citind o carte și ascultând muzică În căști. — Ce asculți? a Întrebat tare Armanoush. — Ce? a strigat Asya. Johnny Cash! — A, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de-a fi respinsă. În timp, inima i se Împietrise din ce În ce mai mult. Astăzi avea privirea cuiva care se refugiase de bună voie În austeritate și care intenționa să lase lucrurile așa. La primul etaj, În colțul din dreapta, Petite-Ma e cufundată Într-un somn adânc, roșie-n obraji, cu gura căscată, sforăind liniștită. Lângă ea e un dulap din lemn de cireș pe care se odihnesc Sfântul Coran, o carte despre sfinții musulmani și o lampă minunată ce răspândește o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
neajutorată și de necăjită. Priveliștea neputinței celor puternici Îl amuza Întotdeauna. Mătușa Banu s-a Încruntat doar puțin. Nu a răspuns. Atunci domnul Bitter a sărit jos și s-a așezat lângă pat, periculos de aproape de mătușa Zeliha care era cufundată Într-un somn adânc. Ochii au Început să-i străluceacă din cauza ideii care-i trecuse prin cap. A smuls brutal capătul așternutului, cât pe ce s-o trezească pe mătușa Zeliha și și l-a Înfășurat În jurul capului ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un convoi de mașini cu suporteri ai unei echipe de fotbal. Aveau șepci, fulare, steaguri și eșarfe, iar unii din ei aveau părul vopsit În culorile echipei cu care țineau: roșu și galben. Dezamăgiți de traficul greoi, majoritatea fanilor se cufundaseră pentru o clipă În apatie, pălăvrăgind leneș Între ei și agitând din când În când câte o eșarfă de la ferestrele deschise. Totuși, când traficul a Început să se miște iarăși greoi, și-au reluat cântecele și strigătele cu o forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
copacilor Înalți În jurul cărora le plăcea să planeze: o imagine atît de clasică ar trebui să mă liniștească. Dacă mi-aș fi Închipuit-o pe mama ca pe un colos, iar pe tata În chip de fluture, m-aș vedea cufundat din nou În probleme de identificare introiectivă cu imaginile parentale, probleme pe care e mai bine să le las să doarmă În cărțile de psihanaliză În loc să le trezesc În cartea mea, numai că eu știu, de asemenea, că aceste probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la bocanci crampoane care mușcau din straturile de gheață și de zăpadă Întărită, dialogam pe versantul dinspre nord al Annapurnei cu Maurice Herzog și cu Lachenal. Am petrecut ceasuri bune pe creasta aceea de gheață, vîrful Annapurna, adîncit În gînduri, cufundat Într-o stare de satisfacție completă, fără să-mi mai doresc nimic de la nimeni, nemaisimțind că picioarele Îmi degerau, agasat de apelurile lui Lachenal: „Trebuie să coborîm, bătrîne! Mișcă-te!“. În sfîrșit, revenit la tabăra IV, șerpașii Îmi pregăteau ceaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să pun la loc În cartea mea o frază pe care am scos-o: „Pe toată durata copilăriei mele, am fost Îndrăgostit de tata“, dar am avut dreptate s-o elimin. E dulceagă și simplificatoare. Mă Întorceam acasă și mă cufundam În Contributions to Psycho-Analysis a Melaniei Klein, o culegere de articole care nu fusese Încă tradusă și pe care o comandasem la Galignani, dobîndind cu ocazia asta un vocabular englez care Îmi va permite mai tîrziu să-mi amuz prietenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
spirit se alunecă ușor la trup“. Îmi făgăduiam să nu alunec de la minte la trup. Admiram inteligența Tinei. CÎt privește trupul, vom vedea la momentul căsătoriei. Mă așteptau mari Încercări, din care voi ieși victorios. Sufletul meu Încins se va cufunda Într-o baie rece și va deveni oțel călit. Sufletul meu va fi o armă de luptă, o lamă de Toledo. CÎnd mă voi simți prea nervos, voi avea mereu posibilitatea de a da o raită prin zona Gării de Nord. Progresasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
printre lalele și grămezi de brînză de Olanda. Freud n-a izbutut nici măcar să zgîrie blindajul nevrozei obsesive a lui Mahler! Nimeni n-ar fi izbutit Înr-un timp așa de scurt. Iar dumneata n-ar trebui, dragul meu, să te cufunzi În muzica aceea, hm... În acea seducătoare durere... Reik Îmi spusese că Freud suferise și el de agorafobie, ceea ce Zscharnack părea să ignore, deoarece sărise În sus surprins: „Ce? Freud era agorafob?“. Pe un ton foarte degajat, fără să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]