2,852 matches
-
având o față, mâini, brațe și această Întreagă mașinărie formată din oase și carne, așa cum apare chiar și În cazul unui cadavru, pe care o numeam corp. În afară de asta, am mai observat că mă hrănesc, că umblu, că simt și cuget, și raportam toate aceste acțiuni la suflet, dar nu mă oprisem de loc să iau seamă la ce este acest suflet, sau, dacă mă oprisem cumva, mi-l Închipuiam drept o rară materie subtilă, asemenea vântului sau flăcării ori unui
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
și viclean, care Își folosește Întreaga putere și toată priceperea pentru a mă Înșela? Pot oare să fiu sigur că am măcar cel mai mic lucru dintre cele despre care am spus altădată că aparțin naturii corporale? Cercetez cu atenție, cuget, mă Întorc asupra chestiunii, dar nu se Întâlnesc nimic despre care să spun că se află În mine. Nu e nevoie să zăbovesc pentru a le Înșira. Să trecem, așadar, la atributele sufletului, și să vedem dacă este vreunul care
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
mine însumi.” (482). Altcândva, spera să găsească „un remediu împotriva frumuseții, împotriva ispitelor ei distrugătoare”, nemaiputând să suporte „povara priveliștilor” (480). Toate acestea, ca vindecare prin exces rimbaldian al disperării. Totuși, chiar din anii de tinerețe, crede că „În fața splendorii, cugetul e o ineleganță” (637). Ce-i drept, o spune într-o scrisoare către Mircea Zaprațan, unul dintre acele genii anonime de care se lasă inspirat. Continuă: „În condițiile fericirii intră, în primul rând, marea și femeia. Apoi nihilismul”. Tentația anonimatului
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sunt mai aproape de ea ca oricine Ă ce zic? Ă sunt după ea! De n-aș cunoaște setea infinită de tristețe, de n-aș iubi cu patimă tăvălirea în deznădejde, nu m-aș mai putea suferi și mi-aș ucide cugetul fără milă și fără îndurare” (481). În timp, boema invocată aici e stăpânită chiar de corp. Corpul îl va obliga pe Cioran, neeroicul, să treacă de pe marginea demenței în inima precauției. De asemenea, să-i vindece pe alții de sinucidere
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să ne ocupăm, politicul se dispensează de învelișurile în care în primele trei piese, se disimulase, țîșnind în jeturi, izbucnind în trombă. Afirmații incomode, întrebări scormonitoare, îndoieli și ardori sînt slobozite impetuos, cu o nervoasă participare, dintr-un preaplin al cugetului ajuns la capătul răbdării. Încă un revoltat, deci, în dramaturgia lui Constantin Popa: Octav, din Cavou bar. Unul din tinerii care, la (ceea ce ei credeau că e) Revoluție, au ieșit nepăsători, nesăbuiți, superbi în stradă, înfruntînd gloanțele vidia, tancurile sumbre
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe ipochimeni, cum ar putea fi cît mai just cîntărită? Și care ar fi morala poveștii pe care unul sau altul încearcă să o spună, fără să reușească? Răspunsurile nu sunt de găsit doar prin hîrțoage, ci poate în intimitatea cugetului acestor manipulați. Manipulați au fost, manipulați sunt încă... Cumva, cu toată rutina lor de zi cu zi, inșii o simt. De aici, neîncrederea, reproșurile, oțăreala, la fel și sentimentul eșecului. Ar mai fi șansa spovedaniei. Mărturisirea celor ce au pătimit
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lui, să-i dăm dreptate, ci să ne împăcăm pur și simplu cu el dacă sîntem supărați. Nu ne poate plăcea greșeala, însă trebuie să-l iubim pe cel care perseverează în ea, dacă e sincer. În asta constă secretul cugetului împăcat." Umanist, creștin, socialist, european, susținător al lumii al treia, curajos, cinstit și generos sunt tot atîtea adjective folosite pentru a-l caracteriza pe acest om pe care mai mulți membri ai Grupului celor Zece l-au urmat în lupta
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ascendent: de la empiric la logic. Dilthey e convins că "pentru nici unul dintre filozofi, rațiunea nu este de la sine înțeleasă ca fundal al întregii corelații universale". De aceea continuă el "capacitatea acestei rațiuni de a se înstăpâni asupra realității prin puterea cugetului devine o ipoteză sau un postulat"121. Arnold Metzger apreciază că în acest fel Dilthey "relativizează <<atitudinea raționalistă>>, conceptul universal de cogito ca <<punct absolut>>"122. Noi credem mai degrabă că Dilthey nu face decât să constate, în spirit pozitivist
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
184 Pornind de la constatarea, discutabilă de altfel, că "pentru nici un filozof rațiunea nu este de la sine înțeleasă ca fundal al întregii corelații universale", Dilthey trage concluzia că, referindu-ne la "capacitatea rațiunii de a se înstăpâni asupra realității prin puterea cugetului", nu facem decât să avansăm "o ipoteză sau un postulat" (apud A. Metzger, op. cit., pp. 40-41). Astfel, comentează în continuare Metzger, Dilthey "relativizează <<atitudinea raționalistă>>, conceptul universal de cogito ca <<punct absolut>>" (ibid., p. 52), iar declinul acestui concept și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
adică a unui "ansamblu organizat, iar nu a pieselor din care se compune"12, ceea ce nu înseamnă, desigur, că un asemenea "organism logic ar exista independent într-o zonă ideală"13, într-o "regiune de idei gata făcute, din care cugetul ar veni să aleagă una sau alta". Astfel de idei explică Noica nu sunt "obiectivări ale cine știe cărui spirit uman sau divin", ci este vorba despre "experiența de gândire imediată, în care simți că, fără să fi fost nici un subiect gânditor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de îndoctrinare, umanul și ideile tind să devină un tot unitar. Un soi de simțire și gândire într-un mod mental. În acest proces de psihologie colectivă, diferențele sunt estompate, spiritul de gintă (ideatică și politică) se întărește, devenind un cuget de simțiri și de gândiri... Lumea elitistă europeană nu e atât de departe de spiritul lui Idi Amin. Aceste legi (moderne) exclud și izolează oamenii cu ale lor idei și cunoașteri contrare celor oficiale ale puterii-cunoaștere. Pentru cunoașterea oficializată, pentru
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
tot ce ține de simbologia "străinului, metecului, invadatorului alogen". Același romanesc dezlegător de enigme nu pregetă să vorbească de o imagologie a xenofobiei, Croh, ca evreu, lăsându-se prins într-o celaniană "pneumatică încercuire". Și totuși Croh, acest "nabab al cugetului", nu se bucură de o amnistie completă. Impresia noastră finală că această carte a lui S. Damian se scrie ca și cum s-ar da glas unui proiect european de ecologizare a mentalităților captive într-un straniu apolitism militant, mai greu de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
tentat de taina regresiunii în timp, dar și de ascensiunea cosmică. Peisajul lunar este descris de Eminescu într-un climax de fantezie și reprezentări angelice (contrastând cu imperfecțiunile pământești) apte să elibereze în fine protagonistul de instinctele trupului și inerțiile cugetului. Doar imaginea ochiului divin și indescifrabila sa enigmă rupe vraja acelui elan al descătușării, returnându-l pe visător în melancolia sa mortală de înger rebel. Abolirea spațiului și timpului obiectiv printr-un act de voință, proiecție și intuiție lăuntrică, subiectivă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cireșe, pupăza din tei, la scăldat), celebra autoironie: " Ia, am fost și eu în lumea asta un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită din Humulești...". Partea a III-a începe cu un dialog al naratorului cu propriul său cuget: "Nu mi-ar fi ciudă încaltea când ai fi și tu ceva și de te miri unde, îmi zice cugetul meu". Nică a urmat cursurile Școlii Domnești din Târgu-Neamț, apoi pe cele de la Școala de Cateheți din Fălticeni, a stat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o bucată de humă însuflețită din Humulești...". Partea a III-a începe cu un dialog al naratorului cu propriul său cuget: "Nu mi-ar fi ciudă încaltea când ai fi și tu ceva și de te miri unde, îmi zice cugetul meu". Nică a urmat cursurile Școlii Domnești din Târgu-Neamț, apoi pe cele de la Școala de Cateheți din Fălticeni, a stat în gazdă la Pavel Ciubotarul, avea diverse raporturi cu Ion Mogorogea, Gâtlan, Trăsnea, Oșlobanul, cu " fabrica de popi din Fălticeni
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și ajuns acasă trece de la bravadă la umilință: "Mamă, bate-mă, ucide-mă, spânzură-mă, fă ce știi cu mine; numai dă-mi ceva de mâncare, că mor de foame!" Pentru scurtă vreme el devenea ascultător și harnic, îl mustra cugetul, lăcrima de bucurie auzind că va fi iertat. În partea a III-a, Nică era adolescent, urma cursurile școlii din Târgu-Neamț, se forma în raporturi cu viața socială, cu prietenii, colegii, rudele, constata deprinderile necinstite ale unora de la "fabrica de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pe scena politică a falșilor eroi: saltimbancii și irozii. Într-o secvență lirico-satirică, marcată de interogația retorică "Au prezentul nu ni-i mare?", poetul înfățișează "comedia minciunii", demagogia, fanfaronada. Mai întâi este reliefat un portret individual ("urâciunea fără suflet, fără cuget"), după care urmează un portret colectiv ("fonfii și flecarii, găgăuții și gușații"); spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi..."). În altă parte, poetul satirizează "progenitura de origine romană", întoarsă de la studii din Paris, nonvalorile și consecințele existenței lor: "câștigul fără muncă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
februarie 1866 e pentru el revoluție. Republica înseamnă cele trei măsuri: ...nu mai plătește niminea bir... fieștecare cetățean ia câte o leafă bună pe lună, toți într-o egalitate... se face și lege de murături (Actul I, Scena I). În cugetul său tulbure se răsfrâng noțiuni care depășesc puterea de înțelegere. Anticipând în mod genial tehnica focalizării cinematografice, Caragiale o aduce în prim-plan pe Efimița; din punctul ei de vedere se construiește perspectiva jocului între nivelul de realitate și cel
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
1786 -1790) trimite judecătorilor de pe la departamente următorul sfat: “când stau la judecăți să se păzească de toate alte vorbe și glume sau râsuri; șederea să le fie cu cinste și fără de ciubuce, fiindu-le gândul numai la trebile judecății și cugetul la Dumnezeu, ca să lumineze la dreptate, iar să nu facă atuncea în vremea judecății glume, râsuri sau alte vorbe, nici să nu cuteze să bea tutun“. La rândul lor împricinații continuă să se certe și chiar să se bată în fața
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
El a vorbit chiar de "reunirea minței și a inimii", socotind că agerimea celei dintâi și tăria celeilalte fac viața mai deplină. De unde îndemnul reiterat în discurs: "Să luptăm fără-ncetare contra răului și a minciunei; să fim neatârnați în cugetul și spiritul nostru și să nu ne mândrim cu rezultatele dobândite, ci să tindem necontenit la a le mări și a le întinde!" Muncă, străduință, modestie, realism față de împrejurările timpului, iată însușiri recomandate de Xenopol cu accent programatic. "Să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
despre marea mișcare nonviolentă condusă de Gandhi, căci s-a petrecut înainte de nașterea lor, dar au intuit de la început că singura tărie autentică e aceea a Cuvântului rostitor de libertate, a voinței care nu se pleacă înaintea puterii oarbe, a cugetului drept care se opune implacabil nedreptății. Tinerii aceștia nu pot fi, desigur, aceiași care au luat cu asalt sediile partidelor istorice, silindu-i pe locatari, vechi militanți cu rănile încă nevindecate, să se refugieze în tancuri. Nu pot fi nici figurile
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Românimea se afla, evident, la un nou ceas de cumpănă, mai grav decât cel evocat de Eminescu în episodul ce prezenta sfâșierea Bucovinei și moartea lui Grigore Ghica. Se va fi stins iarăși la Putna candela ce trebuia să țină cugetul treaz în țara tutelată de amintirea Voievodului? Alți istorici, între care și G.I. Brătianu (La Bessarabie, droits nationaux et historiques, 1943), și-au asociat atunci glasul în favoarea cauzei românești. Un lung martiraj se anunța pentru toți, de o parte și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
stăruit cu bun temei, mai ales în momentele de criză. Dimensiunea morală a unității se cuvenea deci subliniată, căci numai pe seama ei se putea închipui o redresare autentică și durabilă. Când în sfârșit fiecare dintre noi se va simți în cuget curat și din adâncul inimii frate bun, frate de cruce, la bucurie ca și la necaz, cu toți cei de același neam, toți fără deosebire de stare materială, socială ori intelectuală, când fiecare va fi gata a se jertfi, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
s-au simțit iar frați de la vodă până la țăran și de la un capăt al românismului până la celălalt" (Scrieri, 1891, p. 107). E un pasaj demn de reținut nu numai pentru autenticitatea avântului său retoric, dar și pentru accentul pus pe "cugetul curat", pe frățietatea oricui vrea să contribuie la redresare. Este spiritul în care a conceput și o "fantezie politică", un fel de utopie autoritară, menită a disciplina comunitatea și a-i pune la lucru sistematic resursele într-un moment când
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
durut, fiindcă, așa gol cum ajunsese acasă se rugă de mama lui: ―Mamă, bate-mă, ucide mă, spânzură-mă, fă ce știi cu mine, numai dă-mi ceva de mâncare, că mor de foame ! -.Partea a treia reia incursiunea în cugetul scriitorului: ―dar așa, un boț cu ochi ce te găsești, o bucată de humă însuflețită din sat de la noi, și nu te lăsa inima să taci; asurzești lumea cu țărăniile tale! Creangă evoca ținuturile de lângă Humulești și rememorează întâmplările de la
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]