4,021 matches
-
Uriașii munților Plaut Menehmii Y. Reza Artă Ruzante Comedia vacilor Ion Sava Paricidul Vreau să număr stelele! E.E. Schmitt Libertinul M. Sorescu Pluta meduzei R.J. Sorge Cerșetorul D. Solomon Erasmus A. Strindberg Visul R. Stanca Hora domnițelor J. Swift Conversația cultă a clănțăilor la ceai Sofocle Antigona Seneca Medeea Terențiu Eunucul Cornel Udrea Oameni de unică folosință Amintește-mi să te uit! Matrimoniale colosale B. Vian Cei ce făuresc imperii M. Vișniec Ușa, Nina O. Wilde Salomeea T. Williams Vară și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
nu te duci la concurență). O să povestesc, pe fugă, două-trei episoade legate de una dintre marile edituri bucureștene care mi-a făcut cinstea să-mi editeze două cărți despre teatru, în anii pre-loviluționari. Să precizez: redactorul de carte, o doamnă cultă, elegantă și pricepută întru editorialîcuri, numită Viola, totodată o sensibilă poetă, nu mi-a pretins nimic. Cînd mi-au apărut cărțile, am invitat-o, benevol, la "Nan Jing", unde le-am "udat". Numai că nu ajungea, în anii '75-'85
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
a Centrului sau Axei Lumii (Eugen Todoran). În poezia lui Blaga, gorunul simbolizează stabilitatea și echilibrul în reprezentarea "coloanei cerului", cu funcții magice și mitologice. În afară de folclorul național, L. Blaga a avut ca surse de inspirație mitologia universală și literatura cultă. La Blaga " Imaginea arborelui n-a fost aleasă numai pentru a simboliza Cosmosul, dar și pentru a exprima viața, tristețea, nemurirea, înțelepciunea" (Mircea Eliade); gorunul semnifică în mitologie "trecerea din realitatea timpului în eternitatea Universului prin sentimentul morții" (N. Balotă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cronicarilor moldoveni, imaginația fabuloasă la Dimitrie Cantemir, gustul pentru supranatural, senzațional, aventură din Cărțile populare, fuziunea psalmului cu doina lui Dosoftei etc. (Al. Piru). Urmează o fază de tranziție marcată de "occidentalizare", de "clasici întârziați", istoricii Școlii Ardelene, reprezentanții poeziei culte (Văcăreștii, Budai-Deleanu, Conachi). Perioada romanticilor cuprinde atitudini din cele mai diverse: ei cântă ruinele, lamartinizează, unii sunt mesianici, alții sunt anti-bonjuriști, umaniști, macabri și exotici, cântăreți ai evenimentelor politice la ordinea zilei. Alecsandri reprezintă poezia oficială, Odobescu e creatorul eseului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se ridică deasupra lumii meschine în care trăiește, se realizează profesional. Aglae Tulea este "baba absolută, fără cusur în rău" (așa o numește Weissman), invidioasă, lacomă, meschină. Proastă, vulgară își abandonează soțul în ospiciu. Leonida Pascalopol este tipul moșierului rafinat, cult, elegant, echilibrat, protector, plin de noblețe sufletească în relațiile cu Otilia, căreia îi acordă sprijin moral și material. El a definit cel mai bine pe Otilia: "A fost o fată delicioasă. Dar ciudată. Pentru mine e o enigmă". Tehnica detaliului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Călinescu). Personajele joacă roluri de bufoni, vorbesc, gesticulează, mănâncă enorm, râd. Atât viziunea din Povești, cât și cea din Amintiri din copilărie este una carnavalescă, rezultată în urma degradării lumii oficiale. "Prefața la poveștile mele e o parodie a unui prolog "cult": "Iubite cetitoriu. Multe prostii ăi fi citit de când ești. Cetește rogu-te și ceste și unde-i vede că nu-ți vin la socoteală, ié pana în mână și dă și tu altceva mai bun la iveală, căci eu atâta
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Împărate luminate, parcă ți-a ieșit un sfânt din gură!" Lumea evocată este cea țărănească, în care întâmplările au caracter aventuros și fabulos. Numele Harap-Alb cuprinde o opoziție (Harap = negru și Alb) și ascunde o falsă identitate. În acest basm cult, totodată un bildungsroman (formarea unui tânăr), se confruntă forțele binelui cu forțele răului. În final, spânul este sancționat, ridicat de cal "în înaltul cerului", după care în cădere se face praf și pulbere, iar Harap-Alb se căsătorește cu fata Împăratului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fantastic al epocii noastre" (George Munteanu). Feciorul de crai este milostiv și bun, dar iute la mânie, neascultător (nesocotește sfaturile tatălui), fricos și ezitant în fața provocărilor, viteaz și prudent, cel mai reprezentativ dintre eroii pozitivi ai lui Creangă. Acest basm cult se întinde de la duioșie la grotesc. Harap-Alb este ajutat cu sfaturi de Sf. Duminică și de calul năzdrăvan, devine vorbăreț și ironic atunci când întâlnește uriașii asemănați cu eroii lui Rabelais, care personifică forțe elementare ale naturii. Conținând un scenariu inițiatic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și-apoi cine treabă are", "nime-n lume n-o să știe", "bată-i vina", "acu-i acu", la fel și rimele din termeni populari. Impresionând printr-o "expresie intelectualizată" (T. Vianu), cu reverberații filosofice, Eminescu ajunge la virtuozități verbale (rimele culte, rezultate prin folosirea numelor proprii: "Menelaos/adaos, / Istaspe/ oaspe"), la suavitatea melancolică, la armonie și la fantezia detaliului. Prin reluarea temelor, obține de fiecare dată: efecte de sunet, mișcare, culoare, iar supratema (tema timpului, a permanentei deveniri) revine obsedant, în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nouă orientare estetică, având trăsături noi și cere ca formele goale să se transforme într-o "realitate simțită". Dar, pentru a înțelege formele venite "de afară" era necesară cultivarea națiunii, începând cu "clasele de sus" de unde pornește "mișcarea intelectuală". Clasele culte vor avea "știință și conștiință" ("conștiință câtă trebuie", iar știință "cât o pot avea"). Numai atunci, preluând formele unei culturi superioare, românii nu vor mai rămâne în "patriarhalismul" literar și cultural. Referindu-se la condiția criticului, T. Maiorescu a concluzionat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
noastre populare), Titu Maiorescu s-a referit la "formele fără fond", limbă, etimologism, bombasticism și la stricătorii de limbă, "beția de cuvinte". Susținea introducerea alfabetului latin și principiul ortografiei fonetice, îmbogățirea vocabularului cu neologime, folclorul românesc, un model pentru literatura cultă, deoarece în el nu există simulare, răceală, notă forțată. CONCLUZII Maiorescu a fost hegelian în înțelegerea poeziei ca sensibilizare a ideii, schopenhauerian în explicarea folosului artei, clasicist prin simțul dezvoltat al armoniei și echilibrului, romantic prin alte elemente ale concepției
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în jos, lovind cu fruntea lespezile". O iubire scurtă și nefericită se sfârși sub ochii încremeniți ai miresei. Acest personaj corespunde canoanelor esteticii romantice, prin pasiunea devorantă a unei mari iubiri, amenințat în fiecare clipă de primejdia morții. Ambițios și cult, "Ruset e un om fin, cu știință de limbi străine, capabil de a medita asupra realității etnice și cu patimă gastronomică" (G. Călinescu). El își iubește pământul strămoșesc, pe care îl consideră "un paradis devastat" și treptat, Abatele de Marenne
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
diferit problemă creației literare, sub forma paradigmei metaliterare. În această maturitate romanesca găsim o universalizare a tematicii latino-americane, grație folosirii ideilor preluate din metadiscursurile moderne, cum sunt psihoanaliza, existențialismul, structuralismul lingvistic și antropologic; unele române explorează exuberanta baroca a vocabularului cult și a sintaxei lui Góngora; în noul român, scriitorii formează un adevărat triptic, în care cititorul participa la procesul de creare, recreare și descifrare a textului; exemplul tipic al acestei tendințe este Rayuela (Șotronul) al lui Cortázar, unde cititorul este
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
trebuie sa poruncești. Puterile Râului sunt atat de Mari și de întortocheate, că se recurge la ele ca să se recomande binele: dacă nu facem asta sau ailaltă, suntem amenințați cu iadul"44. La toate replicile profesoarei, prototip al femeii moderne, culte, cu o viziune optimistă asupra lumii, încrezătoare în progresele științei, concluziile lui Fernando, cinice și nihiliste, sunt înfricoșătoare: nici progresele științei, nimic nu mai poate opri guvernarea râului pe pământ, nici macar existența lui. Ba chiar poate mari puterea acestuia: "Vrei
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
se pot insă stabili filiații si dincolo de ei, în creațiile lui Grigorescu, Andreescu și Luchian, iar prin aceștia in tradițiile artei populare și ale vechilor noștri zugravi anonimi. ―Noi, românii, avem o comoară de artă populară și una de artă cultă, spunea Cămăruț într-un memoriu de activitate, subliniind că ―marii noștri artiști plastici și marii noștri scriitori au legat prin prețioase verigi arta populară de cea cultă. El opinia în același memoriu că ―orice inovație trebuie făcută în spiritul tezaurului
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
anonimi. ―Noi, românii, avem o comoară de artă populară și una de artă cultă, spunea Cămăruț într-un memoriu de activitate, subliniind că ―marii noștri artiști plastici și marii noștri scriitori au legat prin prețioase verigi arta populară de cea cultă. El opinia în același memoriu că ―orice inovație trebuie făcută în spiritul tezaurului nostru artistic și declara răspicat că, în manifestările noastre creatoare ―noi trebuie sa fim români și nicidecum altceva. Mihai Cămăruț recunoștea totuși cu o exemplară obiectivitate, că
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
învățând, odihnindu se sau meditând, oamenii zugrăviți de Mihai Cămăruț sunt gravi și veridici, cu expresii reflexive, preocupați de marile probleme ale vieții, trăsături prin care pictorul se distinge ca un autentic continuator al celor mai autentice tradiții ale artei culte românești. PICTURA ÎN CULORI DE APĂ Este cunoscut faptul că, pe lângă graficienii propriu-ziși, consacrați în exclusivitate ca atare - Ion Petrovici, Ștefan Hotnog, Constantin Radinschi, Ecaterina Pop Petrovici, Dragoș Pătrașcu ș.a. - mulți dintre pictorii ieșeni contemporani au practicat și grafica, îndeosebi
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
amănunte revelatoare, a acestei vieții este atât de mare, iar „expresia ei literară atât de particulară-, încât basmul nu mai poate fi repovestit fără pierderi și n-ar putea circula în variante ca în folclor. El trebuie citit ca operă cultă, aparținând unui artist superior înzestrat. Ion Luca Caragiale ă1852-1912) spunea: „Niciodată gândirea n-are alt vrăjmaș mai cumplit decât vorba, când aceasta nu-i vorbă supusă și credincioasă, nimic nu arde pe ticăloși mai mult decât râsul-. Caragiale a creat
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
veniți recent în sat. Toate amănuntele acestea confirmă un alt mare adevăr care s-a spus despre originalitatea lui Creangă: el nu se mulțumește să povestească ce a auzit s-au a văzut în satul natal, el e un autor cult ce transpiră scriind, căutând „forma ce exprimă adevărul-, cum ar zice prietenul său, Eminescu. Ideea am preluat-o de la cel mai autorizat critic al lui Creangă, G. Călinescu, care afirmă:: „Realismul rezultat din cultivarea detaliului și din punerea în evidență
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
a pierdut în consumarea lui, al farmecului retrăit în amintire sunt tot atâtea gânduri, afecte și atitudini proprii omului modern de cultură. Niciun model popular nu i-a putut pluti înainte lui Creangă, scriindu-și Amintirile, dar, desigur, nici prototipurile culte ale genului, primele autobiografii și memorii ale Renașterii-. Conform interpretării sale: „Aci, ca și în poveștile și povestirile sale, Creangă execută trecerea de la nivelul popular al literaturii la nivelul ei cult pe o cale pur spontană prin dezvoltarea organică a
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
lui Creangă, scriindu-și Amintirile, dar, desigur, nici prototipurile culte ale genului, primele autobiografii și memorii ale Renașterii-. Conform interpretării sale: „Aci, ca și în poveștile și povestirile sale, Creangă execută trecerea de la nivelul popular al literaturii la nivelul ei cult pe o cale pur spontană prin dezvoltarea organică a unei înzestrări exercitate în întregul trecut al unei vechi culturi rurale, ajunsă acum să se depășească pe sine-.Asemenea teme erau prezente și în comentariile critice ulterioare. Într-un articol din
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Hercule, a căror amintire trebuie să fă fost reținută de epica populară. Ceea ce a inventat Creangă are la bază exercițiul făcut ca învățător, când povestea copiilor; nu modifică, însă, versiunile tradiționale. Poveștile populare din toate țările se deosebesc de literatura cultă printr-un anumit număr de particularități de limbă și stil, care, toate, au fost preluate de Creangă. Unele dintre aceste particularități sunt comune tuturor operelor cu caracter popular și, prin urmare, sunt comune atât în „Poveșticât și în „Amintiri Jean
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
unde Creangă devine termen de comparație pentru proza Fătfrumos din lacrimă și semnificarea optimă a termenului de "poveste". Iarăși este evocat Creangă, alături de Alecsandri și Eminescu, atunci când Iorga focalizează meritele Junimii și ale autoritarei sale reviste în statornicirea limbii române culte, echivalent "bunului simț în literatură"). Ca amplitudine, studiul dedicat special lui Creangă, marcând debutul râvnit în "Convorbiri literare", poate fi considerat cel mai elaborat, mai ambițios, dar și mai polemic al perioadei începuturilor, fiind totodată întâia analiză asupra operei viitorului
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
comuniste. Începînd cu această dată nu mai poate fi vorba de consens în abordarea problemelor din interiorul partidelor și în privința Uniunii Sovietice. Comuniștii spanioli, în cadrul rezoluțiilor celui de al V-lea Congres din noiembrie 1954, abordează în mod clar problema cultului personalități. În august 1956, o plenară lărgită a comitetului central examinează această chestiune și afirmă că vrea să se protejeze de greșelile perioadei staliniste. Guy Hermet subliniază că pe plan tactic, plenara ratifică orientările expuse pentru prima dată în iunie
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
după câteva rituri mistice, este din nou purtată pe brațe în pat, unde va începe "jocul sexual". Următoarea etapă, sahajiya, este etapa propriu-zisă a jocului. Japa, traductibilă prin sentimentul care există în momentul despărțirii în zori și aradhana care semnifică cult reprezintă ultimele două părți ale ritualului. Ceea ce trebuie reținut în legătură cu tot acest ceremonial erotic este caracterul său fantastic. Ritualul propriu-zis este compus din opt părți. Despre ultima parte a acestuia, aradhana nu se cunosc detalii, astfel că numărul etapelor se
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]