3,441 matches
-
mediul dintre obiect și cunoscător înseamnă fie că în categoria cunoscătorilor trebuie să introducem și entități precum aerul sau apă, fie că intenționalitatea nu este marca cunoașterii. Robert Pasnau optează pentru prima variantă și considerând că trecerea de la non-cunoscator la cunoscător este una graduală și ca pe prima treaptă a cunoașterii stă mediul (aer sau apă), în raport cu care omul este cunoscător într-o mai mare măsură; la rândul lor, îngerii sunt în raport cu omul pe o treaptă superioară a cunoașterii, iar Dumnezeu
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
una graduală și ca pe prima treaptă a cunoașterii stă mediul (aer sau apă), în raport cu care omul este cunoscător într-o mai mare măsură; la rândul lor, îngerii sunt în raport cu omul pe o treaptă superioară a cunoașterii, iar Dumnezeu este cunoscătorul suprem. Indiferent cât de atractivă și de provocatoare aș consideră că este această interpretare, nu cred că Toma ar introduce aerul sau apă în categoria cunoscătorilor, pentru simplul motiv că aceste medii nu receptează propriu-zis formele, ci doar permit formelor
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
lor, îngerii sunt în raport cu omul pe o treaptă superioară a cunoașterii, iar Dumnezeu este cunoscătorul suprem. Indiferent cât de atractivă și de provocatoare aș consideră că este această interpretare, nu cred că Toma ar introduce aerul sau apă în categoria cunoscătorilor, pentru simplul motiv că aceste medii nu receptează propriu-zis formele, ci doar permit formelor să le traverseze substanță. Cunoașterea este o acțiune care rămâne în agent, o acțiune imanenta care nu se transmite mai departe, spre deosebire de cazul focului care, cald
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
criteriului cognitiv. În fond, a afirma că formele au un mod intențional de a fi în aer, de exemplu, nu face decât să dea seama de faptul că informația despre obiecte există nu doar în simțurile sau în intelectul unui cunoscător, ci și în jurul lui, în mediu. Dacă ne gândim, de exemplu, la felul cum aerul este traversat per manent de unde radio care transmit informații, independent de faptul că acestea sunt sau nu receptate de aparate radio care să le decodeze
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în reformulările criteriului cognitiv pe care le propusesem până acum imaterialitatea părea că joaca un rol mai degrabă secundar, acum, în urma datelor despre gradele de imaterialitate și extremele acesteia, se pare ca imaterialitatea este decisivă pentru Toma în definirea unui cunoscător. Între gradele de imaterialitate și gradele de perfecțiune pe care o formă le poate avea există o relație de proporționalitate: cu cat o formă are un mod de a fi mai imaterial (separată de condiții de individuație, de organ corporal
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
ca imaterialitatea unui lucru este motivul pentru care acel lucru este cognitiv și că imaterialitatea este modul cunoașterii, adică acesta este modul de a fi specific cunoașterii. Dar dacă imaterialitatea este modul cunoașterii și motivul pentru care cineva este un cunoscător, de ce în fragmentul despre cunoașterea îngerilor (I.4.) este subliniată distincția dintre intențional și natural? De ce nu este evidențiata distincția dintre imaterial și natural? Răspunsul poate fi ga sit în noțiunea de grade de imaterialitate. În primul rând, Toma se
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
îngerului cunoscut în acord cu modul material sau imaterial de a fi al formei. Nu este nimic controversat într-o astfel de afirmație. Formă care este într-un înger și forma unui înger cunoscut care este într-un alt înger, cunoscător, nu diferă prin aceea că una are un mod de a fi material și alta, un mod de a fi imaterial, deoarece: (a) orice formă care este în mintea unui cunoscător nu poate avea decât un mod de a fi
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
unui înger cunoscut care este într-un alt înger, cunoscător, nu diferă prin aceea că una are un mod de a fi material și alta, un mod de a fi imaterial, deoarece: (a) orice formă care este în mintea unui cunoscător nu poate avea decât un mod de a fi imaterial, deci materialitatea este de la inceput exclusă din aria criteriului cognitiv; (b) imaterialitatea este comună ambelor forme, atât formei care informează îngerul cunoscut, pentru că îngerii sunt ființe imateriale, cât și formei
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cunoașterii este nevoie să fie însoțit de esse immateriale, dar nici imate ria litatea, nici intenționalitatea singure nu sunt suficiente pentru cunoaștere. Având în ve dere toate infor matiile adunate până în acest punct, criteriul cognitiv atinge ultima să formă: un cunoscător este cunosca tor pentru că poate recepta formă altui obiect în mod imaterial și intențional (CC4). Capitolul ÎI CARE SUNT ETAPELE CUNOAȘTERII UMANE? În capitolul întâi am circumscris primul termen (care este, de altfel, si termenul fundamental) din întrebarea care orientează
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
sau ar fi văzut că printr-o pereche de ochelari cu lentile roșii; în al doilea rând, în cazul în care ar exista, pe lângă obiecte roșii, și unele galbene, transparentul ar deveni și roșu, și galben, deci portocaliu, iar situația cunoscătorilor n-ar fi mai fericită decât în primul caz, cel al ochelarilor roșii. Dacă Toma din Aquino ar spune că doar în cazul văzului are loc o schimbare spirituală, iar în cazul celorlalte simțuri au loc doar schimbări naturale, lucrurile
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
de unde reiese că văzul este cel mai spiritual dintre toate simțurile, fiind urmat de auz. După cum vedem, potrivit lui Toma, „ceva este încălzit sau răcit în urmă contactului cu obiectul care este cald sau rece“. Acest „ceva“ este, probabil, carnea subiectului cunoscător, nu organul de simt care este situat lângă inima, căci acesta nu poate fi afectat în mod direct de contactul cu un obiect. În Summa theologiae (I, q. 78, a. 3) însă, organul simțului tactil este chiar mâna: (ÎI.1
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
nici o asemănare naturală, nici una de specie sau de gen, ci doar una dintre agent și efect, dintre actualizator și actualizat. Așadar, în cazul cunoașterii senzoriale, subiectul cunoscător împărtășește cu obiectul simțit formă accidentala a acestuia, forma care însă este în cunoscător altfel decât în obiect, adică nu în mod natural și material, după cum s-a putut observa din pasajul (ÎI.1.8.) și după cum se poate observa din urmă torul pasaj din Quaestiones disputatae de veritate: (ÎI.2.4.) În omni
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
avea acces la realitate în cazul în care ceea ce cunoaștem este doar imaginea obiectului? Cum putem ști cu adevărat că avem acces la obiect așa cum este el, dacă ceea ce cunoaștem este o reprezentare a lui? Să presupunem că avem doi cunoscători, X și Y, unde X este daltonist. Astfel, când vor privi un obiect verde, X s-ar putea să spună că e roșu, iar Y că este verde. În final, ambii ar avea dreptate pentru că unicul criteriu al adevărului va
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
delicioase calități accidentale ale obiectului particular. După ce aceste specii traversează aerul, modi fi cându-i mirosul, insă nemodificându-i culoarea, ajung în contact cu organele de simt aferente, de exemplu nasul sau ochii. Aici produc alte modificări, în urma cărora fericitul subiect cunoscător X simte aroma plăcută de, să spunem, caramel și nuci, gustul dulce-lemnos al prăjiturii și vede straturile ei colorate. Dar, în acest moment, X nu poate spune nimic despre prăjitură; în ceea ce îl privește, el doar experimentează o serie de
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
așa cum este suficient în cazul simțurilor externe și al simțurilor interne. Înainte de această însă, voi lua în considerare un exemplu care are sarcina de a îngloba întregul mecanism al cunoașterii umane descris până acum. Putem să ne gândim la subiectul cunoscător X care vede o bucată de citrin. În respectiva situație, simțurile sale externe receptează speciile sensibile ale citrinului (e. g. culoarea galbenă, textura lucioasa etc.). Receptarea speciilor sensibile produce în organele de simt corespunzătoare o modificare imateriala. Altfel spus, atunci când X
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Brower-Toland și Jeffrey E. Brower, într un articol publicat în 2008, realizează o hartă a interpretărilor contemporane ale teoriei tomiste a cunoașterii, făcând apel la primul criteriu de diferențiere, si anume relația dintre formă obiectului care este în mintea subiectului cunoscător și forma obiectului așa cum este ea în compusul hilemorfic extramental. Această relație este înțeleasă, în genere, în opinia celor doi autori, ca o relație de intenționalitate, adică formă din minte este despre obiectul extramental, fiind orientată către acesta. Hartă interpretărilor
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Ro bert Pasnau, Dominik Perler și Claude Panaccio. Dintre aceștia, Robert Pasnau prezintă cea mai amănunțită topo grafie a interpretărilor, iar rezultatele la care ajunge pot fi schematizate după cum urmează: (I) Relația dintre specia obiectului care este în mintea subiectului cunoscător și forma obiectului așa cum este ea în obiectul hilemorfic (B) Interpretări non-reductive (A) Interpretări reductive (A.1.) Teoria identității (A.2.) Teoria asemănării formale (A.3.) Teoria similarității (B) Teoria intenționalității primitive Suprapunând cele două scheme ale interpretărilor, poate părea
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
a doua clasificare. Toate cele trei interpretări aferente primului criteriu au în comun următoarele două asumpții: a) formă din minte este la fel cu forma din obiect; (B) Primul obiect al puterilor cognitive este forma obiectului extramental din mintea subiectului cunoscător (A) Primul obiect al puterilor cognitive este obiectul extramental (ÎI) Primul obiect al puterilor cognitive (A) Realism (B.1.) Reprezen tatio nalism idealist (B.2.) Reprezentationalism realist sau doctrina act-obiect b) formă obiectului se află în mod intențional în minte
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
rămâne că relația dintre formă din minte și forma din obiectul cunoscut să fie cea care diferențiază între interpretări. Prima interpretare catalogata de cei doi autori americani este numită teoria identității. Reprezentanții ei consideră că între formă care este în cunoscător și forma din obiect există o relație de identitate numerică. Printre adepții acestei în terpretari, Susan Brower-Toland și Jeffrey E. Brower îl identifica pe Tim Crane, care afirmă în Elements of Mind și în articolul său despre intenționalitate din Routledge
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
care sunt imateriale, chiar dacă sunt diferite în privința numărului în mine și în tine, nu își pierd, din acest motiv, [proprietatea] de a fi inteligibile în act. Ceea ce spune Toma aici este că formele, speciile inteligibile în acest caz, diferă în cunoscători diferiți, chiar dacă sunt despre același lucru. Referitor la exemplul nostru, gândul lui Asterix despre cotletul de mistreț va fi diferit de gândul lui Obelix despre același cotlet de mistreț, deci este imposibil ca numeric aceeași specie inteligibila a aceluiași cotlet
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
lucru. Referitor la exemplul nostru, gândul lui Asterix despre cotletul de mistreț va fi diferit de gândul lui Obelix despre același cotlet de mistreț, deci este imposibil ca numeric aceeași specie inteligibila a aceluiași cotlet să fie în mințile ambilor cunoscători. După cum se poate observa, în lectură Susanei Brower-Toland și a lui Jeffrey E. Brower, Tim Crane pare a ignora textele tomiste. Pasajele citate din Tim Crane pot fi totuși subsumate și unei alte interpretări, diferită de cea a identității numerice
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cognoscentis ad cognitum (De ver., q. 2, a. 3, ad 9). [...] asemănarea dintre două [obiecte] poate fi înțeleasă în două moduri. Într-un mod, poate fi înțeleasă că acord natural, iar acest tip de asemănare nu este necesar între un cunoscător și obiectul cunoscut. [...] în celălalt mod însă, [asemănarea] poate fi înțeleasă că reprezentare, si aceasta asemănare este necesara între cunoscător și obiectul cunoscut. (ÎI.6.7.) [...] applicatio cogniti ad cognoscentem, quae cog nitionem facit, non est intelligenda per modum identitatis
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
moduri. Într-un mod, poate fi înțeleasă că acord natural, iar acest tip de asemănare nu este necesar între un cunoscător și obiectul cunoscut. [...] în celălalt mod însă, [asemănarea] poate fi înțeleasă că reprezentare, si aceasta asemănare este necesara între cunoscător și obiectul cunoscut. (ÎI.6.7.) [...] applicatio cogniti ad cognoscentem, quae cog nitionem facit, non est intelligenda per modum identitatis, șed per modum cuiusdam repraesentationis; unde non oportet quod sit idem modus cognoscentis et cogniti (De ver., q. 2, a
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
q. 2, a. 5, ad 7). [...] conformitatea dintre obiectul cunoscut și cunoscător, care produce cunoașterea, nu trebuie înțeleasă prin intermediul modului identității, ci prin intermediul modului unei reprezentări. De unde rezultă că nu este necesar [că forma] să fie în același mod în cunoscător și cunoscut. În fragmentele citate, cei doi autori identifica un înțeles special al noțiunii de asemănare intenționala, asemănarea implicată în procesul de cunoaștere, care este înțeleasă că o formă șui generis de asemănare. Este adevărat că pentru Toma din Aquino
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
că similaritate sau asemănare, ci că asimilare formală sau acord formal; 1.3. dublă existența a unei forme a modul material și natural de a fi în obiectul extramental, modul intențional și/sau imaterial de a fi în mintea subiectului cunoscător; (2) dublul aspect sub care se poate înfățișa o formă: că accident în minte și că universal pentru că asigura cunoașterea. În genere, atunci când se vorbește despre reprezentationalism, se are în vedere varianta lui ontologica: nu avem niciodată acces la obiectele
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]