6,927 matches
-
Pădurile ocupau o suprafață de 22.884 ha, iar pomii fructiferi - 940 ha (livezile de pruni - 452 ha) . O anumită publicitate a fost făcută zonei, prin recunoașterea ei oficială ca stațiune viticolă. În 1934, orașul a fost declarat „Stațiune pentru cură de struguri”. Cât privește agricultura, remarcăm, în mod deosebit, activitatea Camerei Agricole a județului Fălciu care, în anii ’30, l-a avut în fruntea ei pe inginerul Costache Hogaș, specialist în viticultură. Obiectivele fundamentale ale acestei Camere au fost atât
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pentru droguri. Rămîneam fără marfă. Era limpede că-n cîteva ore aveam să tragem pe dreapta. Roy s-a hotărît să arunce prosopul și să se ducă la Riker’s Island pentru „cura de treizeci de zile”. Nu e o cură progresivă. Nu-ți dau marfă deloc, nici măcar un somnifer. Tot ce-i oferă dependentului e o detenție de treizeci de zile. Locul e mereu plin. Herman a căzut În Bronx cînd căuta un doctor. Fără o acuzație precisă, doi agenți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mă simt mai bine. După opt zile m-a apucat „nehaleala” și m-am trezit cu un apetit monstru pentru prăjituri cu frișcă și macaroane. În zece zile starea de rău se dusese. Procesul meu fusese amînat. *** Roy s-a-ntors după cura lui de treizeci de zile la Riker’s Island și mi-a făcut cunoștință cu un dealer care plasa H din Mexic pe 103 și pe Broadway. Pe la Începutul războiului, importurile de H au fost Întrerupte și singurul praf disponibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Nick a-nceput să fure cîte puțin din fiecare capsulă, agitînd-o În așa fel Încît marfa s-o umple la loc. Nu rămăsese mare lucru din Nick. Foamea lui constantă și nesatisfăcută ștersese orice altă preocupare. Vorbea vag despre o cură la Lexington sau o plecare pe mare, În marina comercială, sau aprovizionarea cu paregoric În Connecticut pentru o dezintoxicare pe cont propriu. Nick mi-a făcut cunoștință cu Tony, care era barman Într-un bar-restaurant din Village. Tony fusese dealer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
luînd capsulele. Schema era necesară fiindcă proprietarul știa că Tony fusese consumator și-i zisese să stea departe de praf sau să-și ia altă slujbă. Fiul proprietarului era consumator și În vremea aceea se afla la un sanatoriu, la cură. CÎnd a ieșit, a venit direct la mine să cumpere marfă. A zis că nu poate fără. Un tînăr italian branșat pe nume Ray obișnuia să vină-n barul ăsta În fiecare zi. Părea OK, așa că m-am ocupat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a nimerit să fie un tip În regulă, a zis: - Tre’ s-o Întindem. N-avem viață lungă cu adunătura asta. - Păi, am zis, sînt acolo. Ne așteaptă În fața automatului. Toată garnitura. Să plecăm azi? - Da. Mă duc să fac cura la Lexington și am nevoie de bani de autobuz. Plec În seara asta. Imediat ce-am apărut la orizont, Doolie s-a desprins de ceilalți și a alergat spre noi cît putea de repede, scoțîndu-și sacoul sport În două culori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
metrou și i-am spus lui Izzy că Închidem prăvălia. - Măiculiță! Mi-a răspuns el. Vă-nțeleg. Sandale! Izzy a cumpărat șase capsule și i-am mai dat două capsule lui Bart Bătrînu’, care se căra la Riker’s pentru cura de treizeci de zile. Bill Gains examina sacoul cu un ochi expert. - Face ușor zece dolari, a zis el. Știu un croitor care o să mi-l aranjeze. Era puțin rupt la un buzunar. - De unde-l are? - Zice că de la Brooks
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
distilată În sticla cu drog În soluție. În cele din urmă aș fi ajuns să-mi injectez apă chioară. Metoda asta e bine cunoscută de toți trăgătorii. O versiune a ei, cu hop (opiu) și sirop medicinal, e cunoscută drept cura chinezească. După cîteva săptămîni ajungi să bei doar sirop. Patru zile mai tîrziu, În Cincinnati, rămăsesem fără drog și blocat. N-am auzit niciodată de vreo cură din asta de reducere autoadministrată care să fi reușit. Găsești motive să faci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
O versiune a ei, cu hop (opiu) și sirop medicinal, e cunoscută drept cura chinezească. După cîteva săptămîni ajungi să bei doar sirop. Patru zile mai tîrziu, În Cincinnati, rămăsesem fără drog și blocat. N-am auzit niciodată de vreo cură din asta de reducere autoadministrată care să fi reușit. Găsești motive să faci din fiecare doză o excepție care cere puțină marfă pe lîngă. La urmă marfa s-a dus și ești În continuare dependent. Am lăsat mașina la păstrare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
nu mai recad. Alții stau șase luni și se apucă iar la două zile după externare. Dar, statistic vorbind, cu cît stai mai mult, cu atît mai mari sînt șansele să te lași. Aici procedura e cam aceeași pentru toată lumea. Cura durează vreo opt-zece zile, În funcție de gravitatea dependenței. Puteți să vă-mbrăcați acum cu halatul ăla. A arătat spre pijamaua, halatul și papucii pregătiți pentru mine. Doctorul spunea ceva repede Într-un dictafon. A făcut o scurtă dare de seamă asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pijamaua, halatul și papucii pregătiți pentru mine. Doctorul spunea ceva repede Într-un dictafon. A făcut o scurtă dare de seamă asupra stării mele fizice și a istoricului dependenței. „Pacientul pare calm și afirmă că motivul pentru care recurge la cură e necesitatea de a-și susține familia.” Un gardian m-a condus În salon. - Dacă vrei să scapi de droguri, ăsta e locul potrivit, mi-a zis. Asistentul salonului m-a Întrebat dacă vreau cu adevărat să scap de droguri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
bănci, scaune și un radio, și am intrat În vorbă cu un tînăr italian cu față de criminal. M-a-ntrebat dacă am un cazier Încărcat. Am spus că nu. - Ar fi trebuit să te bage la ăia „curați”, a zis el. Acolo cura e mai lungă și camerele-s mai bune. „Curații” erau cei care se aflau la Lexington pentru prima oară și care erau considerați cu șanse deosebit de mari de vindecare definitivă. Alții s-au apropiat și s-au alăturat discuției. Injecția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ne sculam, alta la unu și una la nouă seara. După-amiază sosiseră două cunoștințe vechi, Matty și Louis. M-am Întîlnit cu Louis cînd ne aliniam pentru injecția de seară. - Au pus laba pe tine? m-a-ntrebat. - Nu. SÎnt aici pentru cură. Și tu? - La fel, mi-a răspuns el. La injecția de seară mi-au dat niște cloral hidrat Într-un pahar. În noaptea aia au fost aduși În salon cinci nou-veniți. Asistentul salonului a Întins brațele disperat. - Nu știu unde o să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
la Lexington de unsprezece ori și de data asta intrase În „Blue Grass”. Conform Legii Blue Grass din Kentucky, orice persoană „cunoscută drept consumatoare de substanțe stupefiante poate fi condamnată la un an Închisoare, cu alternativa de a urma o cură la Lexington”. Era un evreu mic, rotofei, cu o față rotundă. Nu mi-aș fi Închipuit În veci că e pe marfă. Avea o voce bună, sonoră, cînta, și numărul lui cel mai reușit era cu April Showers - „Ploi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
datorie. Personajele de genul lui Matty reprezintă unul dintre factorii de risc pentru dealer. De obicei au bani. CÎnd nu au, se așteaptă să le dai pe datorie. Dacă refuzi, Își arată mușchii. Nu admit un refuz cînd vor marfă. Cura la Lexington nu e concepută să le asigure dependenților confortul. Începe cu cinșpe miligrame de morfină de trei ori pe zi și ține opt zile. Preparatul folosit acum este o morfină sintetică numită metadonă. După opt zile ți se face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ocupa de cauțiune. Ca toți cei din branșă, arăta de parcă era Îmbălsămat, ca și cum i-ar fi fost injectată parafină sub piele. Avocatul meu, Tige, a apărut pe la doișpe ca să mă scoată. Aranjase să merg direct la un sanatoriu pentru o cură de dezintoxicare. Mi-a spus că tratamentul era necesar din punct de vedere legal. Am mers la sanatoriu cu o mașină de poliție, Împreună cu doi agenți. Asta făcea parte din planul avocatului, iar agenții intrau În schemă ca potențiali martori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
că ai nevoie de o injecție cu morfină și-au zis: „Oh, credeam că e vorba doar de o dependență de marijuana!” - Dependență de marijuana! Ce naiba-i asta? Află ce au de gînd să-mi dea! Am nevoie de o cură de dezintoxicare progresivă. Dacă nu vor să facă asta, scoate-mă de-aici imediat! S-a Întors repede și mi-a zis că a prins În sfîrșit la telefon un doctor care părea să știe mersul. Era doctorul avocatului, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mele și am deschis ușa, am avut sentimentul că mă Întorc după o lungă absență. Mă Întorceam În acel punct În timp din care plecasem cu un an Înainte, cînd am luat acea primă „doză de distracție” cu Pat. După ce cura de dezintoxicare ajunge la capăt, te simți În general bine cîteva zile. Poți să bei, poți simți realmente foame și să-ți placă mîncarea, iar dorința sexuală Îți revine. Totul arată altfel, mai clar. Pe urmă dai Într-o depresie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
te duci nicăieri. Nu vrei nici măcar marfă. Pofta de drog a dispărut, dar nu există nimic altceva În loc. Trebuie să stai și s-aștepți să treacă perioada asta. Sau s-o faci să treacă. Muncile cîmpului sînt cea mai bună cură. Pat a apărut de Îndată ce-a auzit c-am ieșit. Voiam „să recuperez”? Una singură n-are ce să strice. Putea face rost la un preț bun dacă luam zece sau mai multe. Am zis nu. N-ai nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
palierul inferior; trebuia să iau concesiunile alea petroliere; trebuia să pun bumbac În loc de roșii”. Un vaiet nazal se Înalță din Vale, un bombănit vast de disperare și regrete banale. CÎnd am ajuns În Vale, eram Încă În pasa proastă de după cură. Nu aveam nici poftă de mîncare, nici energie. Tot ce voiam era să dorm și dormeam Între doișpe și paișpe ore pe zi. Din cînd În cînd cumpăram două uncii de paregoric, Îl beam cu două pastile de nembutal și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de sociabilitate necontrolată și vorbesc cu oricine stă să m-asculte. Marfa Îți ia tot și nu-ți dă nimic, În afară de asigurarea Împotriva sevrajului. Din cînd În cînd mă gîndesc bine la ce-am ajuns și mă hotărăsc să fac cura. CÎnd ai marfă cîtă vrei, pare ușor să te lași. Îți zic: „Nu mă mai aleg cu nici o plăcere de la doze. Pot la fel de bine să mă și las”. Dar cînd ajungi să suferi de sevraj, situația se prezintă altfel. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
zic: „Nu mă mai aleg cu nici o plăcere de la doze. Pot la fel de bine să mă și las”. Dar cînd ajungi să suferi de sevraj, situația se prezintă altfel. În anul În care am fost pe marfă În Mexic am Început cura de cinci ori. Am Încercat să-mi reduc dozele, am Încercat cura chinezească, dar nimic n-a mers. După eșecul chinezesc, am făcut niște plicuri și i le-am dat soției mele să le ascundă și să le scoată după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
bine să mă și las”. Dar cînd ajungi să suferi de sevraj, situația se prezintă altfel. În anul În care am fost pe marfă În Mexic am Început cura de cinci ori. Am Încercat să-mi reduc dozele, am Încercat cura chinezească, dar nimic n-a mers. După eșecul chinezesc, am făcut niște plicuri și i le-am dat soției mele să le ascundă și să le scoată după un anumit program. Ike m-a ajutat să fac plicurile, dar n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
făcut cu adevărat asta!” Reconstituind o perioadă de rupere a filmului, te gîndești: „Doamne, chiar am făcut cu adevărat asta?” Limita dintre a spune și a gîndi e ștearsă. Ai spus-o sau doar ai gîndit-o? După zece zile din cura asta, mă degradasem În mod șocant. Hainele mi-erau pătate și rigide de la băuturile pe care le vărsasem pe mine. Nu făcusem baie deloc. Pierdusem din greutate, mîinile-mi tremurau, răsturnam mereu ceva, mă-mpiedicam de scaune și cădeam. Dar păream
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
închipuia că consecințele vor fi un război imediat. Nu ne ar fi lăsat să pornim la băi în Bohemia. Soră-mea și cu mine, după instalația mamei la Quirinal, unde de mulți ani trăgea, și înainte de a începe propria noastră cură, ple carăm la Bayreuth să asistăm la reprezentațiile wagneriene. Ne bucurarăm de Rheingold, dar, când a doua zi trebuia să intrăm la Walküre, citii în ziare ultimatul către Serbia. Nu mai rămânea îndo ială, războiul trebuia să izbucnească: nici un popor
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]