2,824 matches
-
Vin! -Ia aminte, vere, la frumusețea vorbirii din bucata: „O întâmplare veche”: Bunicul era un bărbat înalt, spătos, chipeș și se purta cu barbișon. Când, la mânie i se zburlea barbișonul și cu mustățile bârzoi prindea a răcni, mare spaimă cutremura pe cei greșiți. Dar toți îl iubeau, că era om bun. Și fiind el de feleșagul său lumeț și vesel la inima lui, de vinul acătării nu îi era silă. Scârbavnica molimă a filoxerei nu trecuse oceanul și cramele Moldovei
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
nu te poți opune. De acolo, din observatorul existent chiar în carte și în sat, autorul ridică planuri, dovedindu-se un adevărat maestru al detaliului, sugerând idei și convorbiri neexprimate, doar prin fotografierea gesticulației. Pe măsură ce înaintezi în lecturarea cărții, te cutremuri de simplitatea complexității (deși pare un paradox!) și a enormului volum ideatic, ce-l poate degaja această aparentă economie de cuvinte ce ar trebui să ocupe un spațiu mai întins cu dialoguri și monologuri. Cititorul va aluneca pe povârnișul unui
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
văd din ce în ce mai mare, Marea e tulburată și încet, încet dispare. Iar plâng și mă gândesc ce multă dreptate are, O ploaie rece și deasă, apare. INEXISTENTĂ Mă înfiorați cu ale voastre vorbe, Pline de cenușă și ceață. Mă faceți să cutremur o întreagă poezie, Căutând un loc mai cu verdeață. Mă doare tot trupul, Inexistent și el, din păcate. Sunt doar o umbră, O fărâmă născută în inutilitate. Sunt un suflet inocent, Venit să vă lumineze, Înghesuit între lucruri mărunte Și
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
dădeam și înapoi, Iată, a venit vremea pentru noi, Te iubesc și mă iubești la fel de mult, Hai să lăsăm totul în trecut, Să ne cățărăm pe o scară Și să zburăm cu gândul că nu o să doară. INOCENTA SPERANȚĂ Mă cutremur doar când aud glasul tău, Un glas ce de mult mă răscolește, Aș vrea să fiu măcar o parte din vocea ta, Să mă preling pe buzele tale asemeni unei salive, Și să aud cum șoptești tandru și duios Acel
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
om într-o clipă. Tu să te lupți cu el ziua, a pentru că ziua puterile îi scad, dar noaptea întunecată este izvor nesecat de putere pentru el. Întunericul este hrana lui. Te las acum, dar ai mare grijă. S-a cutremurat oarecum Andrico de cele auzite, dar cum să scapi de teroare și frică altfel, decât înfruntândule. El a pornit mândru, călare pe același armăsar căruia acum îi crescuse un corn de aur în frunte, poate tot o vrajă frumoasă de
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
ai trezit într-o lume încremenită cu toate frumusețile ei și cumcă trecere și naștere, cumcă ivirea și pieirea ta înșile sunt numai o părere. Și inima nu mai e în stare a te transpune // în această stare. Ea se cutremură încet din sus în jos, asemenea unei arfe eoliane, ea este singura ce se mișcă în această lume eternă..., ea este orologiul ei. Și astfel fantazia nu mai este reflecția lumei astfel cum ea se arată ochilor într-o reală
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
acolo unde aristotelicul nu vede decât satisfacerea unei curiozități. Sfântul Bonaventura, continuă Gilson, este adânc pătruns de acest sentiment tragic [...]. El gândește întrucât este o problemă de viață și de moarte veșnică a ști să gândești ceea ce trebuie gândit; se cutremură și numai la ideea că ar putea să i se întâmple, datorită neatenției, să se gândească la alte lucruri; în sfârșit [Bonaventura gândește] mai ales datorită angoasei de a vedea că opera creației, reparată de sângele lui Dumnezeu, este în
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
or pune capăt căscatului imens al unui public sastisit. Nu-și dau seama că nu ei sânt de vină, că degeaba scriu pagini care ar muia și pietrele, degeaba dezlănțuie o imaginație demiurgică, degeaba descriu crime și incesturi care ar cutremura zeii, căci au de-a face cu cititori care aud, placizi, la știrile din fiecare seară grozăvii cu mult mai mari și citesc în cotidiane fapte cu mult mai improbabile. Cu cititori care umblă după ei cu liste nesfârșite ale
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
îl frământau pe soldat. Dădu să coboare de pe zid, neștiind nici el bine de ce, dar în aceeași clipă scaunul preotului fu oprit în poartă și preotul se întoarse în scaun spre soldat, privindu-l cu ochi de foc. Soldatul se cutremură. În ochii lui se ivi groaza. Mâna tremurătoare ridică lancea și o înfipse în ceafa unuia din robi. Robul gemu și, când lancea îi fu smulsă din rană, se prăbuși horcăind și muri în câteva clipe, apucând cu mâna văzduhul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
necunoscută ultima dată și arătă cu mâna într-acolo. Așteptă. Omul străin se întoarse și el și arătă cu mâna în aceeași parte, apoi își mută zâmbind mâna spre turn. Așadar steaua tulburătoare, care speriase neamurile negre din deșert și cutremurase liniștea chiar și a Marelui Preot, se afla acum în fața ochilor sclavului, în grâu, la câțiva pași! Auta se simțea năuc. Totul dimprejur îl cotropise ca într-o clipă cumplită. Privea în neștire, smulgea fără să-și dea seama spice
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și în alte planete. Marele Preot îl asculta buimac. Niciodată nu auzise asemenea șiruri de vorbe și credea că nu sclavul său le rostește, ci poate unul dintre străini. Îl privi și, când își dădu seama că sclavul vorbea, se cutremură. - Am aflat de la ei că soarele nostru e o stea și că și pe ei îi încălzește, măcar că sunt mai departe. Tefnaht se uită batjocoritor la sclav. - Slăvitul nostru stăpân ți-a poruncit să-i întrebi pe ei, nu să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta. - Ei știu că străinii sunt zei. Și ca nu cumva să se gândească la ceea ce nu s-au gândit niciodată, îi vom trimite cu o corabie în ostrovul pustiu de la apus, după care corabia va fi arsă. Auta se cutremură. - Nu este mai bine să-i ucidem, slăvite? întrebă Tefnaht. - De ce să-i ucidem noi? Vor muri singuri după ce vor mânca cele din urmă rădăcini de pe ostrov. Acolo bântuie furtuni dese și înotînd nu vor putea să străbată marea. Deodată
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
unde altădată altă corabie îl adusese pe Auta, trimis să afle dacă în câmpia de la miazăzi coborâseră cu adevărat zeii. Același glas tunător le porunci corăbierilor să aștepte, și luntrea zburătoare se opri deasupra unei tabere de măgari. Paznicii asinilor, cutremurați de groază, fură bucuroși că zeii nu le cereau mai mult decât să adune toate frânghiile câte le aveau și să mâne cele câteva sute de măgari încotro voiau zeii. Drumul dură destul de mult, dar nerăbdător părea Auta, tocmai cel
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dădu seama încotro pluteau, și strigă să se strângă pânzele. Dar în aceeași clipă năvăli peste corăbii un vânt sălbatic dinspre miazăzi, apoi își schimbă mersul spre răsărit. Vântul începu să urle ca o mie de fiare rănite. Marea se cutremură, aruncîndu-și valurile spre cer. Cele două corăbii se învîrteau pe coame de talazuri, gata să-și sfarme lemnăria. Soarele, care se pregătise să răsară, nu mai răsări. Acum trebuia să fie ziuă, dar lumina se vedea numai ca o geană
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cârmit la dreapta și am trecut spre răsărit. Stâlpii lui Melkart erau acoperiți de apă. Cât am trecut prin dreptul Muntelui de Foc, deși nu-l vedeam pentru că am plutit în partea cealaltă, aproape de Râul Cald, furtuni groaznice ne-au cutremurat, așa că până aici unde suntem n-am adus decât numai o treime de corăbii. Cele mai slabe s-au sfărâmat. Trecuseră mai mult de trei sferturi din corăbiile scăpate. Marele Preot își chemă cârmaciul și-i porunci să intre cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
întrebe: - Asta-i zeița ta? și se uită cu umilință la Nefert. - Sunt soția lui Auta! zise Nefert râzând. Dar Auta se gândea la altceva. Zise pe neașteptate: - Spune-mi, Mai-Baka, cine-i Mener? La auzul acestui nume, Mai-Baka se cutremură înfricoșat și-i făcu semn să tacă. Scăzând puțin vocea, Auta urmă: - Țin minte că a venit de câteva ori la palatul din Piscul Sfânt un prințișor nătâng... tot Mener. Mai-Baka dădu speriat din mâini și se uită împrejur. Câteva
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Acela a fost Enoh, pe când tu... - Ceea ce ai spus este aproape adevărat, îl întrerupse cel care zicea că-l cheamă Enoh. Numai că nu m-a luat la el Dumnezeu, m-au luat niște oameni din altă lume. Mulțimea se cutremură. Preotul vru să spună ceva, dar Enoh nu-i dădu răgaz. Întorcîndu-se spre mulțime, strigă: - De Lot și de Abraam ați auzit? Un fior trecu prin mulțime. Toți auziseră de la preoții lor și de Lot, și de Abraam. Bătrânul Enoh
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
curgă pe obraz. Ea își duse mâna la gură încercând să vorbească dar nu reuși decât să scoată niște sunete. -Mamă! Doamne, nu mai vorbește! Atunci nu se mai putu abține și începu să plângă ținându-și fața în mâini cutremurându-se cu toată ființa lui. Din când în când strigând ”mamă”, fără să-l observe pe tatăl lui, care era în cameră și plângea la fel ca el. Mama lui își șterse lacrimile cu colțul năframei, apoi îi făcu semn
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pastile. — Le am de la o razie. Situația cu cocaina o să se Îmbunătățească diseară. — Bine, zâmbesc eu, punând pastilele În buzunar. — Și ce facem cu ședința aia Împuțită de la de la EO? Întreabă Ray. — Nar trebui să țină maimul diooră, zic io, cutremurându-mă când curva mare și blondă din administrația centrală trece pe lângă noi. Îi fac cu ochiu da nu mușcă momeala. Probabil tendințe lesbi. — Iai traso Ray? — Nici vorbă. — N-ai avut noroc? Te-am ginit cum Îi dădeai târcoale la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
apoi curățăm minibarul din camera lui. Mă Împleticesc Înapoi În a mea și mă prăbușesc Într-un somn nimicitor. „... firea eminamente depravată a creaturii cu care s-a măritat ea... Mă trezesc În toiul nopții cu un spasm care mă cutremură, mă simt de parcă aș cădea prin propriu-mi corp. Transpir și dârdâi. Nu-i nici o curvă lângă mine, da coaielemi sunt roșii și jupuite. Încep să disting obiectele prin Întuneric. E camera din hotel din Amsterdam. Mă gândesc la Carole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cele de pe hard-disk, BOB/wks și CITY/wks. Au parte de același tratament. Las cheia de rezervă În sertar și mă car. Aud aspiratoarele celor care fac curățenie și, În timp ce cobor pe scară, mă uit prin geamul ușii de la birou, cutremurându-mă când Îi văd pe Inglis și pe Drummond. Puțoii ăștia, să facă o tură de noapte. Evident că trec În revistă procedurile care se folosesc pentru a căuta ciocanul. N-o să afle niciodată de unde a fost cumpărat, ticăloșii patetici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fac pantalonii să se ridice, iar gura mea e peste a ei reducând la tăcere toată smiorcăiala aia când Îmi bag cu forța limba În botul ei cât pot de adânc, vârându-i-o În toate crăpăturile. Taxiul se oprește cutremurându-se și suntem la noi acasă. Te-am prins! Eu, noi... o ducem În patul nostru nefăcut și puturos, plin de spermă stătută și firimituri. Mă Înfig direct În pizda ei cu gura, sorbind-o zgomotos, devorând-o. Are gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
la mine un bătrân cu barbă albă, foarte lungă. Mi-a spus-o o dată și am repetat-o după el. După aceea s-a ridicat în sus. Nu știu cum să vă spun, dar parcă nu era vis, era aievea. Am fost cutremurat și am deschis îndată ochii și parcă i-am văzut hainele albe care se pierdeau în tavanul casei. Nu știu dacă a fost vis sau nu, da' eu de atunci am știut să spun rugăciunea" (I.A., 66 ani, Suceava
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de campanie Joe Trippi și despre succesul guvernatorului Howard Dean a fost consultantul american Phil Noble. Atunci am întânit pentru prima dată ideea că "revoluția nu va mai fi televizată" (pentru că va fi transmisă pe new media) și că internetul cutremura comunicarea politică tradițională. Am profitat de această bursă a guvernului olandez și de ofertă CFR pentru under 26 pentru a-mi cumpăra un bilet domino cu care tinerii sub 26 de ani aveau posibilitatea de a călători la prețuri avantajoase
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
string, obiectele nu mai cad printr-o crăpătură a țesăturii reprezentate de dimensiunea spațiu-timp. Fenomenul va fi altul: o coardă corpusculară ce se apropie de coarda unei găuri negre se deformează și se mulează după forma găurii. Ambele bucle se cutremură, se rup și formează o singură buclă: o gaură neagră puțin mai masivă. (Unii teoreticieni cred căactul unirii unei particule cu o gaură neagră duce la apariția altor particule, bizare, numite tahioni: particule ipotetice, care călătoresc înapoi în timp, mai
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]