2,624 matches
-
mișcări și savoare spirituală. 228. A treia notă. Deși în toate contemplațiile s-a dat un anumit număr de puncte, precum trei sau cinci etc., persoana care contemplă poate urma mai multe sau mai puține puncte, după cum va găsi de cuviință; pentru aceasta este de mare folos ca, înainte de a intra în contemplație, să se prevadă și să se stabilească numărul de puncte de parcurs. 229. A patra notă. În această a patra săptămână, din toate cele zece adăugiri, trebuie schimbate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mama noastră, Sfânta Biserică ierarhică. 354. A doua. Să cinstim spovada la preot și primirea Preasfântului Sacrament o dată pe an, și mai mult, o dată pe lună, și chiar mai bine, la fiecare opt zile, împlinind toate cele prescrise și de cuviință. 355. A treia. Să cinstim participarea deasă la sfânta liturghie; tot la fel și cântările, psalmii și rugăciunile îndelungate în biserică sau afară; tot la fel orele prescrise pentru orice liturgie sfântă, pentru orice rugăciune și liturgie a orelor. 356
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
întrebi pe mine (deși nu știu în ce măsură propriul punct de vedere este relevant... accept regula jocului însă !), eu sunt categoric pro-avort. Consider că este un drept fundamental (și non-negociabil) al femeii de a dispune de propriul corp așa cum crede de cuviință : nimeni (nici bărbatul, nici familia și cu atât mai puțin statul !) nu are dreptul de a interveni acolo unde este vorba despre o alegere individuală inviolabilă - pentru că, până una-alta, copilul se naște din corpul femeii, deci este decizia ei
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a lui E. Lovinescu dovedește faptul că Monica nu era la curent cu boala lui: „Marți, 1 iunie [1943] [...] Telef[onează] un preot [?] Tătaru, colegul Monicăi (cere să-i comunic «fetei» mele. Violentă ieșire a mea. Îi fac lecția de cuviință)“ (Agendele literare „Sburătorul“, vol. VI, p. 305). Monica era mult mai îngrijorată pentru sănătatea mamei, care făcuse, tot atunci, o operație de apendicită. Deși avea 19 ani și o inteligență afectivă remarcabilă, ea nu-și dădea seama cât de bolnav
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la 10 ½. Mi-a spus Bi[emel] că vei primi 18 mii franci, voaiajul, și mă bucur enorm. Fă-ți o rezervă, nu cheltui tot; păstrează pentru orice eventualitate, ori plătește-ți chiria pe iarnă. Fă cum vei crede de cuviință, de vreme ce acum tu ești ministrul tău de finanțe. Fug să mă vâr în pat: bouillota mă așteaptă. Știi că așa ceva se cheamă un moine? Mi-e gândul mereu la tine; e ciudat: am impresia că gândul acesta continuu de adorație
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
propoziții. Sculată în zori, am alergat prin oraș să cumpăr șervețele de hârtie și flori, pe urmă am ornat cele două colive. Pe când îmi făceam de lucru în sufragerie, sosește biata Vang[hele] cu amintirea ei și cu florile de cuviință. Slujba de pomenire era la ora 11 și noi am pornit abia la 11 fără 20, dar tramvaiul a sosit imediat și am ajuns aproape la timp, la 11.10. Delegatul USR sosise deja. Slujbă foarte frumoasă, de o jumătate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am un singur sfat să-ți dau: faceți într-o zi un consiliu de prieteni; gândiți-vă bine înainte de a lua o hotărâre. Ți-o dau în grijă pe Mica. De altfel, nici nu știu cât de mult a crezut ea de cuviință să se implice în încăierare. Aici lumea zice că s-a vârât până în gât. 2 decembrie [1950], sâmbătă seara Of, afurisită zi! De la ora 8, la nenorocitul ăla de proces; am stat până la amiază, într o tensiune de era să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
id="(816, p. 307)"/>. În urma unor răzmerițe antievreiești petrecute la Călărași, Bârlad și Galați În 1866-1868 <endnote id="(125, p. 96)"/> și ca o consecință a protestelor exprimate În această privință de unele cancelarii occidentale, prințul Carol a socotit de cuviință să includă În Mesajul Tronului - adresat Parlamentului român În 1868 - mai multe referiri la „cestiunea israeliților”. „Dacă națiunea română În alte timpuri nu s-a abătut de la principiile de umanitate și de toleranță religioasă - a spus suveranul -, ea nu va
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ceea ce ți-am spus. M-am confesat unui tînăr în care am încredere. îți urez în 1967 succese mari. Marginal: Tovarășe Călin, Citește cu atenție aceste rînduri despre profesorul Călinescu 10 și publică-le la momentul potrivit dacă socotești de cuviință. Dacă le publici pune deasupra „Casa în care a locuit G. Călinescu la Iași”. Istorie literară în imagini. I.D. Lăudat </citation> (3) <citation author=”I.D. Lăudat” loc="[Iași]" data =”6.II.1968”> Dragă tovarășe Călin, Scrisoare D-tale m-a
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
estetic al operei de artă. Dar, ce să mai discut eu atîta cu d-ta această chestiune pe care sînt sigur c-o știi perfect?! Eu bat la ușa redacției și te rog să-l publici cînd vei crede de cuviință. Cu toată considerația, I. D. Lăudat </citation> (17) <citation author=”I.D. Lăudat” loc="[Iași]" data =”29.III.1976”> Stimate domnule Călin, Îți scriu nu pentru a-ți mulțumi că n-ai uitat prin saltare articolul meu - căci aceasta e treabă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
un tur de forță de care nu mă simt în stare. Iar dacă aș fi știut din timp, probabil l-aș fi refăcut complet: cu trecerea timpului și ideile se limpezesc și exigențele sînt sporite. Așa, rămîne, dacă socotiți de cuviință, în forma actuală, rugînduvă doar să-l recitiți în șpalt. Dificultăți „presei” nu pune, după cîtemi amintesc. Nu știu dacă C.J.C.E.S. Bacău mi-a trimis invitația la ediția a III-a a Festivalului: pînă acum nu am primit-o, dar
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de cine au fost publicate. Adaosul ar trebui să fie]: Corespondență /Eugen I.Vaian și Ion L. Catina către Panaite (sic) Mușoiu / (urmare la cele publicate în nr. 1 și 2 de Nicolae Gr. Stețcu, sau cum veți crede de cuviință). Mă trudesc să duc la bun sfîrșit art[icolul] cu M. Jora. Ce mai lucrați? Cu multe mulțumiri și stimă, Nicolae Gr. Stețcu P.S. Eu voi aduce multe lucruri necunoscute în special din viața unionistului M. Jora, a fiului său
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
volum de Mică Chirurgie, la Editura Junimea, Iași, 1984. Ca dascăl a instruit 43 de promoții de studenți, remarcându-se prin prelegeri libere, pline de conținut, sistematizate, cu exemplificări din bogata experiență personală, prezentate într-o manieră proprie de bună cuviință și umor, ceea ce le oferea un plus de atractivitate. Pentru medicii mai tineri și colaboratori, a fost un adevărat mentor, plin de cunoștințe, echilibru și coerență, oferind în cele mai dificile cazuri, cu competență și cavalerism, soluții ingenioase. O constantă
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
maître dhôtel, fudul nevoie mare, cu o mustăcioară de Hitler și cu trupele de ocupație în spatele lui. Problema cu omuleții împiedicați care nu vor răul nimănui este că, la o adică (așa cum nici Chaplin, nici Gump nu găsesc de cuviință să menționeze), nimic nu-i împiedică să se aibă bine cu răul. și totuși mi-e ușor să mi-l imaginez pe Chaplin binecuvîntînd minunata ecranizare a lui Jiîí Menzel după romanul lui Bohumil Hrabal (al cărui titlu romînesc corect
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
la adresa mea. Ce bine ar fi fost ca aceasta să fie și ultima nedreptate din viață... În clasa a III-a și a IV-a am avut o altă învățătoare, care m-a apreciat corespunzător, iubind agerimea minții și buna cuviință sădită de familia mea. Mă ținea mereu în atenția ei. Eram monitorul clasei, păstram disciplina la clasă până la sosirea ei și controlam și temele colegilor, încât îi eram chiar de un real ajutor. Continuam să învăț cu plăcere, să cresc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o intuiesc, o întrevăd, o practic. Nu știu încă, din păcate, cum aș putea-o denumi... altfel. Sâmbătă, 13 martie 2004 - acasă Ieri am susținut primul examen din cadrul doctoratului despre Commedia dell'arte. M-am pregătit cum am crezut de cuviință, dar consider că n-am acumulat tot ce doream. Mi-am propus să continui documentarea pentru că oricum lucrul acesta îmi va fi de folos pentru lucrarea propriu-zisă. Următoarea etapă va fi pregătirea unui referat pe care îl voi prezenta în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
din Lipia la înmormântare, insistaseră să se deschidă, cu acest prilej, groapa nepoatei lor Emilia (mama Doinei și al lui Marius), înhumată neprohodită. Se deschisese apoi și groapa soțului Ștefan, și osemintele amândurora, la un loc, fuseseră slujite acum după cuviință. În 1975, când i-a fost dat să vadă - ca o premoniție? - cumplita priveliște, lui Marius îi mai rămăseseră mai puțin de 12 ani de trăit. A privit atunci în fundul gropii în care zace acum. * Coșmar. După o lungă zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a ne compromite public pentru el. Firește, între obligațiile ce ne incumbă în atari împrejurări este și cea de a-i atrage atenția și de a nu-i ascunde blamul nostru, dar trebuie să existe și aici o măsură, o cuviință, un respect al libertății celuilalt, care să ne cenzureze excesul moralizator, cu atât mai mult cu cât fiecare știm foarte bine că nici onorabilitatea noastră nu e perfectă. Există firește o limită a răbdării față de abaterile prietenului, dar această limită
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu teamă numai de Dumnezeu. De nimeni altul și de nimic altceva. Unui astfel de om, unui astfel de rege, nu-i poți purta, cunoscându-l, decât un imens respect, iar apropiindu-l, o imensă iubire. Asta dacă ai destulă cuviință, dacă ai destulă inteligență. Dacă nu, îți poate inspira, desigur, și alte sentimente. Dar nu teamă. Discipolii lui Machiavelli, luându-l ad litteram, fără a-i percepe o totuși ocultată nuanță ironică, disprețuiesc un principe care nu inspiră teamă ; de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vulgarități de limbaj, în special la adresa fostului rege, din partea unor tămâietori neofiți și zeloși ai noului regim. Această deșănțare, indiferent de nedemnitatea celui vizat, a atras replica imediată a lui N. Iorga ; o chemare la ordine și o lecție de cuviință, apărută ̀ în 13 septembrie 1940 în Neamul românesc sub titlul răsunător ca o somație SĂ NU FIM MOJICI. Proclamând aceasta, știa că riscă. S-a văzut. Eshatologia tancului În 1953 la Berlin, în 1956 la Budapesta, în 1968 la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
universitar, deși fiul repauzatei era preot, deși repauzata era medaliată cu decorația de mamă eroină, și o creștină cu multă evlavie și cu multe fapte care meritau a fi menționate, apreciate și date ca exemplu, preotul n-a găsit de cuviință să rostească decât „Dumnezeu s-o ierte”. M-a supărat tare acest dispreț, această nepăsare arătată mamei și m-am gândit să fac o reclamă scrisă la episcopul eparhiot, dar în vis mama m-a rugat să-l iert, să
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
știuleți de porumb ascunși sub haine, ca să hrănească găinile care-i mai rămăseseră. Dar scara umilinței mai avea trepte pentru afundarea gospodarilor români. Posibilitățile comuniștilor de a distruge un om erau fără limită. Conducerea politică de atunci a găsit de cuviință că tata trebuie să-și mute gospodăria, de oare ce acolo unde era amplasată, încurca manevrele tractoarelor care arau. Tata era trecut de 65 de ani. I s-a repartizat un teren pe care să-și mute gospodăria, în centrul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
dimineață am fost anunțați că suntem înconjurați de armata maghiară. S-a organizat o pază „arici” s-a comandat liniște pentru ca să nu fie identificat amplasamentul nostru în cadrul pădurii în care ne aflam. CURTEA-MARȚIALĂ......... Comandantul companiei, căpitanul Drăguș a găsit de cuviință ca în postul de pază cu cea mai mare periculozitate să fiu pus eu, pentru că prezentam cea mai mare siguranță. La răsăritul soarelui eram într-un post de observație de unde se vedea tot ce fac ungurii. Nu știu cât am stat de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și apoi pe malul lacului Ialpug, printre vii, livezi și lanuri, la Vlădiceni. Comuna era locuită de bulgari, găgăuzi și moldoveni. Am stat de sâmbătă până luni. Doctorul avea o fetiță de vârsta lui Petrișor și noi am găsit de cuviință să-i logodim iar preotul Gâlea, tot atât de mintos ca și restul, le-a citit slujba logodnei. Poveștile tinereții... Directorul școlii era un bulgar, Gladkov, greu de înțeles și mult mai greu de suportat. De altfel nici nu terminase
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și colegul său, Balîi. Partida se termina, repetabil, cu masa întoarsă de una dintre soțiile cărturarilor. Odată cu primăvara, muncă susținută în școală dar și la grădină. Eu fiind și comandantul subcentrului militar și al stolului de străjeri am găsit de cuviință să realizăm o sută de adăposturi, gropi pentru tot atâția copaci pe care i-am adus de la Ismail și Tulcea. Când am plecat, am lăsat și aici o livadă. Un rai numit Câșlița Ministerul Instrucțiunii și Culturii începuse să facă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]