3,433 matches
-
amintea de băieți, ce-i mai certa când se țineau de șotii! Dar Safta?! Vrednică femeie care l-a așteptat, cu înfrigurare, rugându-se la icoana Sf. Gheorghe, ca să stârpească dușmanii! Nimic nu mai era ca înainte. Parcă totul se dărâma în juru-i. Se căznea să-și astâmpere gândurile negre, care-l încolțiseră. „Ce-ar fi spus Safta?”, se gândi el înciudat. „O să trecem, bărbate și de hopul ista!” Dar acum era singur. Și cât mai dorise să-și vadă femeia
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
când Moctezuma, prizonier al lui Cortes, a ieșit pe zidurile palatului să liniștească revolta împotriva spaniolilor, l-a lovit cu pietre și l-a rănit de moarte; aceeași mulțime care a privit, apoi, tăcută cum Tenochtitlanul era transformat în ruine, dărâmat casă cu casă și incendiat. Indienii care își duc marfa nevândută trec deasupra vechilor canale astupate de spanioli, pe bulevarde amorțite de dimineața rece și încă tulbure, unde lipsește ceva. Nu există ruine ca la Roma, deși n-au trecut
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
azteci și delicatețea melancolică a unui cântec aztec care pare murmurat de Hamlet: "Am venit numai să dormim/ Am venit numai să visăm/ Nu-i adevărat, nu-i adevărat/ Că am venit să trăim pe pămînt". Înțeleg de ce spaniolii au dărâmat Tenochtitlanul și i-au astupat canalele. Înțeleg de ce aztecii, pe la mijlocul secolului al XV-lea, și-au distrus ei înșiși manuscrisele ca să uite că fuseseră vasali. Dar "petele albe" nu sunt, propriu-zis, "pete albe". Doar că se sustrag istoriei, care nu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
caut din ochi, neliniștit, binecunoscuta casă veche, Nu mai e! Și nu văd decât o grămadă de bârne, moloz și țiglă din ceea ce a fost nu demult casa cu ferestre joase și pridvor de lemn, unde stăteam cu Theo, Am dărâmat-o în primăvară, îmi spune fratele Rafael, s-a construit o altă casă de primire, și-o văd semeață înaintea mea, pe coama dealului, sclipind albă în soare, Și bisericuța de lemn parcă nu-i pe locul ei, îmi mărturisesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lege care îți interzice să ridici construcții noi la o anumită apropiere de monumentele istorice, bisericuța noastră, după cum știi, e din secolul XVIII, cu pictură în ulei, clădirea nouă era aproape gata, neautorizată, și n-aveam decât două soluții, fie dărâmam noua clădire și o reconstruiam la distanța egală, ceea ce însemna foarte mulți bani, fie să mutăm biserica de lemn ceva mai încolo, și s-a ales cea de-a doua variantă, asta e, fiul meu, lumea nouă, toate s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
apa invadează cuva albă, Toate le-am făcut anul acesta, nici nu-ți dai seama cât m-am zbătut pentru fonduri, ne reluăm inspecția prin clădire, Mai am în plan un nou amplasament pentru chilii și pentru casa preoțească, O dărâmați pe cea veche? întreb eu îndurerat, Sunt nevoit s-o fac, în pod plouă, tencuiala se crapă, e făcută din cărămizi de pământ și nu mai ține mult, vreau să extind mănăstirea, trebuie să mă gândesc și la ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de cupolă pe pandantivi, ce mai, cupola lui Michelangelo, totul trebuia făcut foarte repede, fiindcă se apropia vizita de lucru și casa de cultură urma să fie inaugurată, lucram zi și noapte, ce făceam însă noaptea veneau tovarășii ziua și dărâmau, muncitorii nu erau destul de satisfăcuți, intelectualii erau triști, copiii nu erau copii, ci cu totul altceva, agitație mare și când veneau în inspecție degeaba le explicai că ți se usucă peretele și n-ai timp de lozincile lor, era infernal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a greșit niciodată și poate e ultimul dintre cei care mai cunosc și respectă cu adevărat arta asta, o artă care, datorită unor zugravi ca meșterul Luca, a reușit să mai supraviețuiască în anii trecuți, într-o vreme când se dărâmau, nu se construiau biserici, meșterul Luca a păstrat cu sfințenie această artă și a ținut-o departe de kitsch-ul religios, care-i mult mai periculos decât cel artistic și asta e de admirat, Theo! Tu ești încă tânăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
după ea, dar Clodagh s-a strecurat astfel încât să nu o poată ajunge, cu o îndemânare născută din multe luni de antrenament. O rafală zgomotoasă de chicoteli s-a ridicat din camera de dedesubt. —Afurisiți mici, mormăi Dylan somnoros. Vor dărâma casa peste noi. — Mă duc să țip la ei. Era mai bine dacă se ridica. Până când Ashling a sosit, ceva mai târziu în aceeași dimineață, dezastrul cu omleta era o amintire îndepărtată ce fusese depășită de atrocitățile care avuseseră loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
doi bărbați la fel - așa că Ashling se gândi să o lase în pace. Nu la mult timp după aceea, Ashling merse la bar și, în timp ce comanda, a văzut-o pe Clodagh clătinându-se printre mese, apoi lovindu-se de una, dărâmând zece pahare dintr-o lovitură. —Ups, exclamă ea zgomotos. Doi bărbați care se sprijineau de bar o priveau de asemenea pe Clodagh. Cât pe ce, remarcă unul dintre ei, deoarece paharele și-au restabilit echilibrul înainte de a cădea. A, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mine te-am adus cu taxiul. A, da, spuse Clodagh încrezătoare. Îmi amintesc... De fapt, nu îmi amintesc, se prăbuși ea. Îmi amintesc comicii pe scenă, dar nu îmi amintesc mare lucru după aceea. Am un sentiment oribil că am dărâmat băutura cuiva, dar cred că îmi imaginez chestii. Păi, da. Dar e foarte rău că nu îmi amintesc cum am ajuns acasă, reîncepu Clodagh să se învinovățească. Oh, Dumnezeule mare, spuse ea cu o voce cu câteva octave mai joasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
deschidă mobilul, rugându-se să găsească un mesaj de la Marcus. Nu era - și aceasta devenea cea mai întunecată oră a ei. Iar tapetul de culoarea piersicii care parcă venea peste ea nu o ajuta deloc. Întinzându-se după țigări, a dărâmat un bol de pot-pourri. Cu aromă de piersică, evident. Nu îl putea suna din nou. Ar crede că este disperată. Bineînțeles, era disperată, dar nu voia ca el să știe asta. În schimb, a sunat-o pe Clodagh, pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe ochi dulci, nici pe bani, nu pot să mă spăl singură pentru că am o infecție la ureche și nimeni nu vrea să mă ajute. Cine e nimeni? Bernard? De asta a plecat așa de grăbit? Aproape că m-a dărâmat când am ieșit din lift. —A plecat la sindicat. — Nu. Merge acolo doar vinerea. Dumnezeule, înseamnă că l-ai speriat de-a binelea. Jack a început să râdă sănătos, în timp ce Ashling îl privea înmărmurită. Apoi a pus jos teancul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fabuloase pentru care muncise atât de mult. În schimb, era înconjurată de ceea ce încercase să lase în urmă - prieteni, familie și, cel mai grav, Oliver. Și toate pentru nimic. 60tc "60" Era miezul nopții și Jack Devine era epuizat și dărâmat. Cutreierase timp de vreo două ore străzile din Dublin, căutându-l, fără succes, pe Boo. Se simțea ca ultimul om. În afară de ușile clădirilor de apartamente din jurul casei lui Ashling, nu avea idee unde să caute. Unde se ascund oamenii fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
era Crenshaw Boulevard. Largă, întinzându-se la nord hăt până-n Wilshire și la sud până la Baldwin Hills, era ca o reclamă luminoasă a „progresului postbelic“. Fiecare stradă, de la Jefferson la Leimert, era în plină reconstrucție. Casele părăginite, altădată impunătoare, erau dărâmate, iar fațadele lor erau înlocuite cu panouri gigantice, care făceau reclamă magazinelor, centrelor comerciale, parcurilor pentru cei mici și cinematografelor. Termenele de finalizare propuse porneau de la Crăciunul lui ’47 până la începutul lui ’49 și mi-am dat seama că prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spre Mulholland, pornit într-o cursă infernală. Kay se întoarse când zgomotul motocicletei se stinse în depărtare. I-am luat mâinile într-ale mele și i-am spus: — O să-i treacă. Îl cunoștea pe unul dintre ei, de-asta-i atât de dărâmat. Dar o să-i treacă. Kay se uită surprinsă la mine. — Tu ești foarte calm. Ori ei, ori noi! Să ai grijă de Lee mâine. Avem liber, dar când ne-ntoarcem, pornim după o adevărată fiară. — Și tu să ai grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
așezat pe podea. Ușa se deschise cu un bâzâit. Cel care o pervertise pe Kay Lake se ridică. Anii petrecuți la mititica își puseseră amprenta asupra lui: durul cu fața ascuțită din fotografiile apărute în ziarele din ’39 era acum dărâmat, cu trupul umflat și cu barba încărunțită, iar tunsoarea lui pachuco era la fel de demodată ca și costumul luat de la Armata Salvării. Am intrat împreună cu Fritzie. Salutul lui De Witt a fost unul ușor impertinent, cu o undă de servilism bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Johnnie Roșcovanul și ea face pe deșteapta. — Tu și cu Johnnie sunteți prieteni vechi? — Johnnie Roșcovanul e cel mai bun prieten al meu. — A fost și Johnnie cu tine în L.A.? — Da, în buzunar. Discuția cu un bețiv nebun mă dărâma. Îl preferam pe Fritzie, cu abordarea lui directă. — Ești bolnav de delirium tremens, căcatule? Vrei niște pumni în bostan, ca să-ți limpezești gândurile? — Destul, Bleichert! Am tăcut. Avocatul se uită urât la mine. Russ își îndreptă nodul de la cravată - semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Am rupt-o la fugă spre crucea în flăcări, gândindu-mă că eu i-am lăsat cicatricele alea, eu, i-am făcut-o... Am ajuns la mașină, m-am urcat, am băgat în marșarier, am intrat în cruce și-am dărâmat-o în nisip, apoi am forțat vitezele, prima, a doua, a treia, și-am țâșnit înainte. În timp ce patinam pe drumul de coastă ce ducea spre nord, am mai apucat să aud: Mașina mea! Banii! M-am întins după butonul sirenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
afacerilor imobiliare și amândoi au făcut parte din Consiliul Californiei de Sud. Poate că n-ar trebui să-ți spun asta, având în vedere faptul că ești polițist, dar Emmett era cam escroc. O mulțime din casele lui s-au dărâmat la cutremurul din ’33, iar Eldridge susținea că mai are destule proprietăți care or să cedeze mai devreme sau mai târziu - case construite cu cel mai prost material posibil. Eldridge i-a făcut vânt lui Emmett din consiliu atunci când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Ce zici? — O să-ți găsești vreun alt milionar. — Puțin probabil. În plus, unul mi-a ajuns pentru toată viața. Știi la ce mă ggândesc tot timpul? Că suntem aproape în 1950, iar eu m-am născut în 1898. Asta mă dărâmă. I-am mărturisit la ce-mi stătea mintea mie de o jumătate de oră: — Mă faci să-mi doresc ca lucrurile să fi stat altfel. Să fi fost într-un alt moment. Jane zâmbi și oftă. — Bucky, asta-i tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fărâme. Am răsturnat măsuța de cafea cu picioarele în sus și am folosit-o drept berbec, spărgând fereastra din față, după care am trântit-o pe verandă. Am adunat în șuturi covoarele în grămezi dezordonate, am tras afară sertarele, am dărâmat frigiderul și m-am năpustit cu un ciocan asupra chiuvetei din baie. Am dat în ea până când s-a desprins de țevi. Mă simțeam ca după un meci de zece runde desfășurat în forță. Când mi-am simțit brațele prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Hei, amice, tu ești polițistul Bleichert? Era chiriașul de alături, care stătea în mijlocul holului, cu firul de la telefon întins la maximum. M-am repezit după receptor și-am strigat precipitat: — Russ? — Sunt Harry. Sunt sus, la capătul lui B-B-Beachwood Drive. Dărâmă ăștia n-n-niște c-c-clădiri și un polițist de la Patrulă a g-g-găsit o m-m-magherniță plină de s-s-sânge. Era un r-r-raport întocmit la fața locului pe doișpe și t-t-treișpe și eu... Iar Emmett Sprague avea niște proprietăți acolo sus. Și era prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
oarecare domn Cameron Anderson. Care venea din Edinburgh și făcea roboți industriali. Agenta Watson Își strivi din nou degetul de butonul soneriei, continuând cu cealaltă mână să lovească ușa. Dacă nu deschizi ușa, să mă ia naiba de n-o dărâm! În ciuda zgomotului din hol, nici măcar o singură față nu trăgea cu ochiul din celelalte apartamente să vadă ce se-ntâmplă. Cam așa stătea treaba cu sentimentul de solidaritate. Trecură Încă două minute și ușa continuă să rămână Închisă. Logan Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
adună mortăciuni. Copilul acesta se poate să mai fie-n viață. Stăteau În zăpadă, pe treapta de sus, cât Logan sună din nou la sonerie. Greensleeves porni pentru a patra oară. Watson Îl Întrebă pe Logan dacă vrea s-o dărâme, iar respirația ei aburea aerul rece și avea nasul și obrajii roșii ca focul. În spatele lor, cei doi polițiști pe care-i luaseră din echipa de căutare de la spital Își exprimară acordul. Orice, numai să plece din frigul acela cumplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]