2,636 matches
-
prin intermediul unor poțiuni magice. În "Odiseea" lui Homer, Circe locuia într-un palat strălucitor aflat în mijlocul unei păduri din insula Aeaea. În jurul palatului mișunau lei și lupi, victime preschimbate de farmecele ei. Când o parte din echipajul lui Ulise a debarcat pe insulă pentru a o inspecta, Circe i-a invitat pe greci în palat și a organizat un ospăț. Doar Euriloh a hotărât să păstreze o atitudine prudentă și a rămas afară. Circe le-a servit navigatorilor bucate vrăjite și
Circe () [Corola-website/Science/305051_a_306380]
-
potop care ar fi distrus Mesopotamia, dar un om, Utnapishtimar, ar fi construit o corabie și ar fi salvat speciile. Și mitologia greacă povestește despre un anume potop, trimis de zei, dar în care un om, Deucalion, împreună cu femeia sa, debarcând pe un loc uscat ar fi continuat răspândirea umană. Deci potopul biblic, cât și personajul Noe este doar o imitație după mitologia mesopotamiană, spun unii. Există evident și dovezi clare în sprijinul potoplui...
Noe () [Corola-website/Science/305045_a_306374]
-
reușit să-l învingă pe Hannibal și să-l alunge din Italia, românii au schimbat strategia și au decis să atace Cartagina, forțând cartaginezii să-l cheme pe Hannibal. El era încă în Italia, în sudul peninsulei, atunci când Scipio a debarcat în Africa în 203 î.Hr. După victoria decisivă a lui Scipio în bătălia de la Ilipa în Spania în 206 î.Hr., Iberia a fost ocupată de către români. În 205 î.Hr., Scipio s-a întors la Romă, unde a fost ales consul
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
de asemenea, să angajeze trupele staționate în Sicilia, care a constat în rămășițe Legiunilor V și VI, exilate în insula că o pedeapsă pentru umilirea suferită în Bătălia de la Cannae . Scipio a continuat consolidarea trupelor sale cu dezertori locale.A debarcat la Utica și a învins armata cartagineza la Bătălia de la Măriile Câmpuri în 203 î.Hr.. Panicați, cartaginezii au considerat că nu au altă alternativă decât să facă pace cu Scipio în termeni generoși. Conform tratatului, Cartagina putea păstra teritoriul său
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
să declare război Franței, l-a convins pe Garibaldi să-și concentreze forțele pe rebeliunea siciliană. La data de 06 mai 1860, Garibaldi își ia aproximativ o mie de voluntari italieni, și după o oprire în Talamone la 11 mai debarcat în apropierea Marsalei pe coasta de vest a Siciliei. Lângă Salemi, armata lui Garibaldi a atras benzi risipite de rebeli, iar forțele combinate au învins armata care se opuse la Calatafimi. În termen de trei zile, forța invadatoare au crescut
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
Actul de navigație care prevedea că toate importurile în porturile engleze și colonii urmau să fie făcute doar cu ajutorul navelor engleze. Prima colonie stabilă engleză în America de Nord a fost stabilită în 1607, la Jamestown, Virginia. În 1620, pelerinii englezi au debarcat în golful Massachusetts și au fondat colonia Plymouth, prima așezare engleză permanentă în New England. Coloniștii aparțineau comunității puritane, alcătuind Compania Golfului Massachusetts, în 1628. Alte colonii religioase au fost înființate în Rhode Island (1636), colonia fiind bazată pe principiul
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
amiralului britanic Horatio Nelson. În primul, Nelson a oprit invazia napoleoniană în Egipt, în bătălia de pe Nil, care a asigurat controlul total al britanicilor asupra Mediteranei. Apoi, în bătălia de la Trafalgar, Nelson a distrus flota franceză care voia să-și debarce trupele în Italia. Decimând flota franceză, Nelson a pus capăt tentativei lui Napoleon de a izola insulele britanice, și totodată asigura supremația navală britanică în tot secolul XIX. America nu a fost teatru al nici unei operațiuni militare, până la tulburările legate
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
convențiilor de pescuit ce au modificat în repetate rânduri apele teritoriale, autoritățile britanice și ale insulelor au considerat că activitățile pescarilor francezi în jurul acestor insule sunt iegale. În 1938, un grup de pescari din insulele Chausey, împreună cu pictorul Marin-Marie au debarcat pe insula principală din arhipelag pentru a afirma suveranitea franceză. După acest incident diplomatic, urmat de numeroase conflicte dintre pescrii din Jersey și Chausey, Franța și Regatul Unit au decis în 1950 să regleze litigiul pe baze strict juridice și
Minquiers () [Corola-website/Science/305671_a_307000]
-
și-a bazat pretențiile pe recucerirea Normandiei de către regele Franței în 1204. Deoarece aceasta din urmă nu a implicat decât cucerirea părții continentale, în 1953 CIJ a dat în unanimitate dreptate Regatului Unit. În 1984, scriitorul francez Jean Raspail, a debarcat pe unde a ridicat drapelul Regatului Patagoniei al cărui rege fusese un aventurier francez, "Antoine de Tounens". Pentru acea zi, insulele au fost botezate "Patagonia Septentrională", și insula principală, Maîtresse-Île, a fost botezată "Port-Tounens". Acest episod s-a înregistrat ca
Minquiers () [Corola-website/Science/305671_a_307000]
-
căruia, orice persoană care locuiește cel puțin 10 ani și o zi pe un teritoriu poate reclama ducelui de Normandia de a devenii reprezentantul legal al acestuia. În 1993 și din nou în 1994, un grup de 'invadatori' francezi au debarcat pe insule și au ridicat steagul normand. Acțiunea a fost un protest împotriva noilor reguli de pescuit în Marea Mânecii. În 1994 protestul a fost supravegheat de poliția din Jersey, un ofițer având rolul de împiedica arborarea altui drapel în locul
Ecréhous () [Corola-website/Science/305688_a_307017]
-
În 1501, la un an după sosirea flotei lui Pedro Alvares Cabral în Porto Seguro, Gaspar de Lemos a ajuns în Golful Todos os Santos și a naviga de-a lungul coastei statului Bahia. Dar primul om european care a debarcat pe „Morro de Săo Paulo” a fost Martim Afonso de Sousa, în 1531, conducând o expediție ce explora coasta noului continent.[5] În 1510 o navă care îl avea la bord pe colonistul portughez numit de localnici Caramuru, a naufragiat
Salvador, Bahia () [Corola-website/Science/305740_a_307069]
-
reduce pierderile americane, Patton a răspuns: „Ori de câte ori încetinești ritmul, irosești vieți omenești”. În Noiembrie 1942 general-maior Patton împreună cu contraamiralul Henry K. Hewitt comandau Forța Operativă de Vest (care avea ca obiectiv Casablanca) a Armatei americane, care în cadrul Operațiunii Torța a debarcat în nordul Africii, în Maroc și Algeria, țări ocupate de regimul de la Vichy Forțele americane, (Divizia a 2-a blindată și Diviziile a 3-a și a 9-a de infanterie), aproximativ 35.000 de soldați erau aduse direct din
George S. Patton () [Corola-website/Science/306393_a_307722]
-
-a blindată și Diviziile a 3-a și a 9-a de infanterie), aproximativ 35.000 de soldați erau aduse direct din SUA cu o flotă formată din peste 100 nave. Pentru a evita bateriile de coastă trupele americane au debarcat la sud de Casablanca la Safi (Operațiunea Blackstone) și la nord, la Fedala(Operațiunea Bushwood) respectiv în portul Lyautey (Operațiunea Goalpost). Nu au avut loc bombardamente preliminare în speranța că francezii nu se vor opune trupelor americano-britanice, dar s-au
George S. Patton () [Corola-website/Science/306393_a_307722]
-
în 1843, care staționează aici un detașament de infanterie marină și câțiva pescari. Datorită sărăciei insulei și a protestelor britanice, guvernul francez nu aprobă actul de luare în posesie, iar insula este treptat abandonată. În 1871 un locuitor din Réunion debarcă pe insulă, împreună cu familia și cu o trupă de vaci, în încercarea de a se stabilii aici și a crește animale. Tentativa este sortită eșecului, acesta abandonând insula 6 luni mai târziu. În cele din urmă, o serie de nave
Insula Amsterdam () [Corola-website/Science/305782_a_307111]
-
au adunat pe Staten Island.Washington le-a citit recent întocmită Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii (semnată pe 4 iulie 1776) trupelor sale, pentru a le inspiră și a le arăta că nu mai există cale de intoarcere.Britanicii au debarcat 22000 de soldați pe Long Island pe 27 august 1776, obligând armata americană mult mai mică să se retragă pe înălțimile Brooklyn. Această a fost cea mai mare bătălie din întreg razboiul.Desi s-a retras, Washington a reușit să
Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/305878_a_307207]
-
1776, obligând armata americană mult mai mică să se retragă pe înălțimile Brooklyn. Această a fost cea mai mare bătălie din întreg razboiul.Desi s-a retras, Washington a reușit să transfere armata în Manhattan. Pe 15 septembrie, Howe a debarcat 12000 de oameni în Mahattan, preluând rapid controlul orasului.Washington s-a retras pe înălțimile Harlem și apoi și-a continuat retragerea în timp ce Howe avansa.In loc să urmărească și să distrugă armata americană, Howe s-a întors în Manhattan
Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/305878_a_307207]
-
Africa, scăpând-o de vandali și amenința Italia. În acest timp Teodat, regele got, o ucide pe Amalasunta, mama fostului rege Athalaric, acest lucru devenind pretextul lui Iustinian pentru a pregăti campania împotriva goților. Astfel în 535 generalul roman "Belizarie" debarca în Sicilia cucerind-o. Teodat, incapabil să se opună militar, îi trimite o solie prin însuși papa Agapet lui Iustinian. Agapet nu s-a supus de bunăvoie ordinului venit de la rege, dar pleacă totuși, nu înainte de a-și amaneta veșmintele
Papa Agapet I () [Corola-website/Science/305405_a_306734]
-
Orientul Mijlociu și Africa de Nord, ajungând în Europa. În 1347, ciuma ajunsese deja în porturile Constantinopole și Trebizonda. Primele semnalări despre apariția ciumei negre în Europa datează din 1347. În octombrie în acel an s-au întors 12 corăbii italiene pe Marea Neagră, debarcând în portul sicilian Messina. Echipajul și călătorii au ajuns slăbiți, unii dintre ei morți, alții pe moarte. Martorii oculari nu-și puteau explica motivul. Pe vase, pe lângă oameni, mai erau și șobolani, ca de altfel pe orice alt vas. Când
Moartea neagră () [Corola-website/Science/303465_a_304794]
-
Mării Britanii, dar, în realitate, din teama reacției arabilor, Anglia nu vrea să faciliteze instalarea evreilor în Palestina. Negocierile au prelungit șederea vasului "Strumă" la Büyükdere, pasagerii așteaptând o soluționare a situației vreme de 9 săptămîni. Li se interzice să debarce, viața la bordul vasului, suprapopulat, înrăutățindu-se, iar hrană și apa devenind insuficiente în ciuda eforturilor făcute de Brod, Karako, Malioglu și de Crucea roșie. Căpitanul Garabetenko îi trimite guvernului turc o scrisoare alarmista în care contestă motivele carantinei, cere debarcarea
Struma (navă) () [Corola-website/Science/313074_a_314403]
-
12 septembrie 1943, întreprinsă cu succes de o trupă de elită SS pentru eliberarea dictatorului Benito Mussolini, care era era ținut prizonier în masivul muntos Gran Sasso, platoul Campo Imperatore, într-un hotel cu același nume. După ce trupele aliate au debarcat în Italia, guvernul italian îl învinuiește pe Mussolini de a fi luat unele hotărâri greșite. Regele Italiei, Victor Emanuel III, ordonă arestarea dictatorului care va fi dus în secret în locuri diferite, ca în final să ajungă pe platoul Campo
Acțiunea Stejar () [Corola-website/Science/313100_a_314429]
-
pentru o călătorie în munți, ei au reușit să ajungă în timp util la punctul de întâlnire pentru evacuare. Aici, grupul regelui s-a întâlnit cu membrii corpului diplomatic englez. Toți refugiații au fost îmbarcați pe nava HMS "Decoy", fiind debarcați în siguranță în noaptea de 22 iunie în portul Alexandria din Egipt. În dimineața zilei următoare s-a descoperit că batalionul de infanterie neozeelandeză care apăra Înălțimea 107 și aeroportul Maleme se retrăsese în mod greșit de pe poziție, deși continua
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
că batalionul de infanterie neozeelandeză care apăra Înălțimea 107 și aeroportul Maleme se retrăsese în mod greșit de pe poziție, deși continua să țină zona sub controlul artileriei. În acest fel, germanii au reușit să preia controlul aeroportului, în vreme ce forțele amfibii debarcau în zona imediat alăturată. Mai multe avioane de transport Junkers Ju 52 au început să transporte pe insulă militarii Diviziei a 5-a germană de vânători de munte. Deși numeroși vânători de munte au fost uciși de focul artileriei aliate
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
26 mai, împiedicându-i pe germani să-și asigure controlul ferm asupra portului, necesar pentru aprovizionare și aducerea de unități de rezervă. În această zi, germanii au reușit să obțină controlul total asupra portului Kastelli, ceea ce le-a permis să debarce mai multe tancuri ușoare. În timpul unor lupte foarte sângeroase corp la corp, batalionul al 27-a neozeelandez (maori) și batalioanele australien 2/7 și 2/8 au reușit să recucerească o porțiune a drumului Souda - Chania, aflat sub controlul Regimentului
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
au căzuți prizonieri. Colonelul Campbell, comandantul trupelor aliate de la Heraklion, a fost nevoit între timp să capituleze. Germanii au ocupat și orașul Rethimno și, în timpul nopții de 30 mai, trupele germane de moticiliști au făcut joncțiunea cu unitățile italiene care debarcaseră cu o zi mai înainte în Golful Mirabella. Comandantul italian din Insulele Dodecaneze își oferise sprijinul germanilor încă din 21 mai, dar Hermann Göring a aprobat intrarea în luptă a italienilor doar după ce devenise evident că atacul parașutiștilor săi nu
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
Științifică și enciclopedică, București, 1984, 538). Coaliția dintre Licurg și Megacle îl obligă să părăsească orașul, dar revine chemat de Megacle, fiind din nou exilat îi sunt confiscate și averile. În 546, cu sprijin străin (din Naxos și Argos), Pisistrate debarcă în Attica și înfrânge forțele ateniene care i se opun la Pallene intrând fără nici o opoziție în Atena. Deși a dus o guvernare remarcabilă, menținând legislația lui Solon, desființând marile proprietăți, păturile sărace fiind sprijinite din finanțele statului reorganizate, realizând
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]