15,207 matches
-
s-au putut efectua. Coordonatele și fotografiile luate din păcate de la distanță mare au fost predate Consulatului. Nu o dată sursa s-a Întîlnit În sala congresului cu funcționarul Siguranței, inclusiv În ultima seară, la recepție, era prezent. 3. După congres, delegații români au fost oaspeții lui MANU TRAIAN, care le-a arătat laboratoarele, universitatea și a insistat ca studenții români să aibă posibilitatea să primească bursele oferite de statul italian. Sursa a spus că va comunica, În calitatea sa de vicepreședinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Da bine-ați vinit, daraghie tavarișci, obștea m-o trimăs de să vă spui, de la inimă, că muuuul’ v-am mai așteptat! D-amu, că tot aț’ vinit, fiți bineveniț’! Și să știți: n-am fost premare, numa oleacă de delegat, că Mana noastră-i cătună, nu-i comună, de să aibă premare; ’al doilea, să știți: n-am fost delegat de bunăvoia mea, de nevoie-am fost, m-o’ pus Românii cu de-a sila - că de nu, la ocnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
faci la el? - Cum ce?, mă miram eu. Lucrăm! - Ei, dacă lucraaați...Degeaba zâmbea mama și ne lua În derâdere: Moș Iacob și cu mine lucram. Ce? Orice! Sigur că Moș Iacob avea „foncție”: era premare al satului ( În fine, delegat - Însă cum Mana era cel mai important cătun din lume...) dar și altceva, mult mai Însemnat: era Moș Iacob. Și, Moș-Iacob fiind, era de toate. S-o luăm, cu ce? Să Începem cu butnăria: Moș Iacob făcea butii și butoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
monarhul se pregătea să-și aniverseze jubileul, cel de-al cincizecilea an de domnie. În onoarea lui, orașul era pavoazat cu stema națională, purtând simbolul leului și soarelui, veniseră notabilități din toate provinciile, numeroase delegații străine și, deși cei mai mulți dintre delegații oficiali au fost cazați În vile, cele două hoteluri pentru europeni, Albert și Prévost, erau neobișnuit de aglomerate. În ultimul mi-am găsit, În cele din urmă, o cameră. Mă gândisem să mă duc direct la Fazel, să-i predau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
plin sau pe jumătate gol, dispută care, transferată la chestiunea care Îi adunase aici, s-ar reduce În final, cu toată probabilitatea, la un simplu inventar al avantajelor sau dezavantajelor de a fi mort sau de a trăi pe vecie, delegații religiilor s-au prezentat formând un front comun În dorința de a stabili dezbaterea pe singurul teren dialectic care Îi interesa, adică, acceptarea explicită a faptului că moartea era absolut fundamentală pentru Înfăptuirea Împărăției lui dumnezeu și că, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
gura celui mai bătrân dintre filozofii pesimiști, care nu se opri aici și adăugă imediat, Religiile, toate câte sunt ele, oricât le-am răstălmăci, nu au altă justificare pentru a exista decât moartea, au nevoie de ea ca de aer. Delegații religiilor nu se deranjară să protesteze. Dimpotrivă, unul dintre ei, cunoscut component al grupului catolicilor, spuse, Aveți dreptate, domnule filozof, tocmai pentru asta existăm, pentru ca oamenii să-și trăiască toată viața cu frica În gât și, atunci când le sosește ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care au construit-o niște tipi din rămĂșițele rămase-n urma uraganului - o casă de distracție, pe care o folosesc duminica, atunci cînd vin din Havana ca să Înoate și să facă un picnic. Și mai e casa-n care stă delegatul, dar asta nu e pe plajă, e mai În spate. De-a lungul coastei, prin fiecare locșor din Ăsta există un delegat al guvernului, dar m-am gîndit că poate chinezul l-o fi uns și mai mult, de vreme ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cînd vin din Havana ca să Înoate și să facă un picnic. Și mai e casa-n care stă delegatul, dar asta nu e pe plajă, e mai În spate. De-a lungul coastei, prin fiecare locșor din Ăsta există un delegat al guvernului, dar m-am gîndit că poate chinezul l-o fi uns și mai mult, de vreme ce-i folosea chiar barca. Pe măsură ce ne apropiam, am Început să simt mirosul algelor din golf, amestecat cu mirosul dulce care vine dinspre tufele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
eu dechisesem cutiile În care erau armele și scosesem puțin patul fiecăreia. Da, așa fac. — O, Doamne. Chiar că era miraculos ce putea să facă o băutură din el și, mai ales, cît de repede. Stăteam acolo și din casa delegatului, printre tufișuri, se vedea lumină. Cele două lumini de pe promontoriu s-au lăsat În jos și una dintre ele a Început să se miște, ocolindu-l. Pe cealaltă o stinseseră probabil. La scurt timp după aceea am văzut o barcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a luat tot ce era de mîncare. — Tu să nu-njuri În bucătĂria mea, se băgĂ fata. — Hai să ieșim, spuse cel trimis de stat. Ieșiră amîndoi pe verandă și Închiseră ușa de la bucătĂrie. — Cu asta ce e, Evans? Întrebă delegatul, arătÎnd spre sticla de Old Green River din care mai rămĂsese mai puțin de un sfert. CÎt de beat erai? — Am băut cît ai băut și tu. Am stat la masă... — Și ce-ai făcut? — L-am așteptat pe nenoricitu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ai făcut tot timpu’ Ăsta? se repezi pădurarul local. — Am dormit, la fel ca tine. — Bine. Hai să nu ne mai certăm pe tema asta. Nu ne-ajută cu nimic. — Spune-i fetei Ăleia să vină Încoace. Fata veni și delegatul Îi spuse: — Spune-i doamnei Adams că vrem să vorbim cu ea. Fata nu spuse nimic, Însă intră În casă și Închise ușa după ea. — Mai bine strînge sticlele astea și pe alea goale și pe alea pline. Oricum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o gură? — Nu, mersi. Am de lucru azi. — Eu o să iau o gură. Oricum m-ai tras pe sfoară cu ea. — Eu n-am mai băut deloc după ce-ai plecat. — De ce insiști să mănÎnci rahat? — Nu-i nici un rahat. Delegatul lăsĂ sticla jos: — Așa, Îi spuse fetei care apăruse din nou. Ce-a zis? — O doare rău capu’ și nu poate vorbi cu dumneavoastră. Zice că aveți un mandat. Și a mai zis că puteți să percheziționați casa, dacă vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fată la vreo unșpe-doișpe ani. Cu păr șaten și ochi căprui. Pistruiată. Foarte bronzată. Purta niște pantaloni largi de lucru și o cămașă băiețească. Umbla desculță. — Poate să fi fost oricine. Ziceți că avea vreo unșpe-doișpe ani? — Of, rahat, spuse delegatul. Nu scoți nimic de la țărĂnoii Ăștia. Dacă io-s țărancă, Ăsta ce e? spuse fata privindu-l pe pădurarul local. Domnu’ Evans ce mai e atunci? Am mers la aceeași școală cu copiii lui. Cine era puștoaica? Întrebă Evans. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ultimu’ timp. Parc-am fi Într-un oraș. — Nu vrei să dai de necaz, nu-i așa, Suzy? insistă Evans. — Nu, domnule. — Vorbesc foarte serios. Da’ nici dumneata nu vrei să dai de necaz, nu-i așa? Ajunși la hambar, delegatul spuse: — Nu ne-am descurcat prea bine, Ă? — Acum a scăpat. Are și hrană și și-o fi luat și pușca. Da-i tot prin zonă. Îl prind eu. Știi să cauți după urme? — Nu. Nu prea. Tu? — Dacă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Și cum o să cari cumpărĂturile Înapoi? PĂi cred că mă ia careva de pe stradă sau cine merge la lac. Azi e sîmbătĂ. — Bine. Urcă, spuse pădurarul local. — Mulțumesc, domnu’ Evans. Ajunși În fața poștei, Evans legă caii și discută puțin cu delegatul Înainte de a intra. — Nu pot vorbi cît e proasta asta de Suzy. — Așa e. — Packard e un tip de treabă. Nu e nimeni mai iubit În toată zona. N-ai reuși să-l condamni pe chestia aia cu păstrăvii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cînd ieși la tejgheaua din spate, unde-l așteptau cei doi bărbați. Îi cercetă din priviri și nici unul nu-i plăcu. Nu-i plăcuse niciodată de Evans și nici n-avea vreo urmă de respect pentru el, dar simțea că delegatul era periculos. Nu stătuse să-l analizeze, dar Îi observase privirea lipsită de expresie și gura mai Încleștată decît a unuia care mestecă tutun. Și mai avea și un dinte veritabil de elan prins de lanțul de la ceas. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cinci ani. Era un dinte frumos și domnul John Îl mai privi o dată și se mai uită și la umflătura uriașă care i se vedea pe sub haină din cauza tocului. — Cu tunu’ Ăla de-l porți sub braț ai omorît elanu’? Delegatul Îl privi vag disprețuitor. — Nu. L-am omorît Într-o trecătoare din Wyoming cu un Winchester de 45. — Ești un mare vînĂtor, Ă? spuse domnul John, după care se uită pe sub tejghea.VĂd că ai și picioare mari. Ai nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu un Winchester de 45. — Ești un mare vînĂtor, Ă? spuse domnul John, după care se uită pe sub tejghea.VĂd că ai și picioare mari. Ai nevoie de tunu’ Ăla cînd mergi la vînĂtoare de copii? Cum adică, copii? Întrebă delegatul. Era cu un pas Înainte. — Adică copilu’ pe care-l cauți. — Ai zis copii, spuse delegatul. Domnu’ John veni spre ei. Trebuia să facă asta. — Oare ce poartă Evans sub haină cînd Îl caută pe cel care i-a caftit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
uită pe sub tejghea.VĂd că ai și picioare mari. Ai nevoie de tunu’ Ăla cînd mergi la vînĂtoare de copii? Cum adică, copii? Întrebă delegatul. Era cu un pas Înainte. — Adică copilu’ pe care-l cauți. — Ai zis copii, spuse delegatul. Domnu’ John veni spre ei. Trebuia să facă asta. — Oare ce poartă Evans sub haină cînd Îl caută pe cel care i-a caftit băiatu’ de două ori? Probabil că ești Înarmat pînĂ-n dinți, Evans. BĂiatu’ Ăla te-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
matale să fii prietenos și să cooperezi? — Doar ce ți-am schimbat numele, nu? Și ce fel de cooperare vreți voi, băieți? Ajunși În spate, domnul John luă o sticlă de pe raftul de jos din colț și i-o dădu delegatului: — Bea, Platfusică. Pari să ai nevoie. Luară cu toții cîte o gură și după aceea domnul John Îi Întrebă: — De ce-l căutați pe puștiu’ Ăsta? — Braconaj. — Și În ce ar consta asta? — Pe 12, luna trecută, a Împușcat un cerb. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
așa ceva. — Și celelalte În ce-au constat? — O grămadă. — Da’ n-aveți dovezi. — N-am zis asta, spuse Evans. Da’ pentru cerb avem. — Și data era 12? — Exact, spuse Evans. — De ce nu pui ceva Întrebări În loc să dai răspunsuri? Îi spuse delegatul partenerului său. John izbucni În rîs: — Lasă-l În pace, Platfusică. Aș vrea să-i văd minunea aia de creier la lucru. CÎt de bine-l știi pe băiat? Întrebă delegatul. — Destul de bine. — Ai făcut vreodată afaceri cu el? — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu pui ceva Întrebări În loc să dai răspunsuri? Îi spuse delegatul partenerului său. John izbucni În rîs: — Lasă-l În pace, Platfusică. Aș vrea să-i văd minunea aia de creier la lucru. CÎt de bine-l știi pe băiat? Întrebă delegatul. — Destul de bine. — Ai făcut vreodată afaceri cu el? — Mai cumpărĂ cîte ceva de pe-aici. Plătește cu bani gheață. — Ai vreo bănuială pe unde s-o fi dus? — Are niște rude În Oklahoma. CÎnd l-ai văzut ultima oară? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu el? — Mai cumpărĂ cîte ceva de pe-aici. Plătește cu bani gheață. — Ai vreo bănuială pe unde s-o fi dus? — Are niște rude În Oklahoma. CÎnd l-ai văzut ultima oară? Întrebă Evans. — Hai să mergem, Evans, spuse delegatul. MĂ faci să-mi pierd timpul. Jim, mersi de băutură. — John, Îi spuse domnul John. Pe tine cum te cheamă, Platfusică? — Porter. Henry J. Porter. — Platfusică, să nu te-apuci să tragi În băiatu’ Ăla. — Cumva trebuie să-l predau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
băutură. — John, Îi spuse domnul John. Pe tine cum te cheamă, Platfusică? — Porter. Henry J. Porter. — Platfusică, să nu te-apuci să tragi În băiatu’ Ăla. — Cumva trebuie să-l predau. — Ai fost mereu un criminal nenorocit. — Hai, Evans, spuse delegatul. Ne pierdem vremea aiurea. Ține minte ce ți-am zis cu Împușcatul, spuse domnul John foarte Încet. — Te-am auzit, Îi replică delegatul. „Henry J. Porter“, se gîndi domnul John. „Nu-mi amintesc să-i fi zis altfel decît Platfusică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În băiatu’ Ăla. — Cumva trebuie să-l predau. — Ai fost mereu un criminal nenorocit. — Hai, Evans, spuse delegatul. Ne pierdem vremea aiurea. Ține minte ce ți-am zis cu Împușcatul, spuse domnul John foarte Încet. — Te-am auzit, Îi replică delegatul. „Henry J. Porter“, se gîndi domnul John. „Nu-mi amintesc să-i fi zis altfel decît Platfusică. Avea picioare așa de mari că trebuia să-și facă Încălțăminte pe comandă. Platfus, așa-i ziceau. Și pe urmă Platfusică. Și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]