3,459 matches
-
al casei. Poate că vorbea cu tânărul funcționar, aflat în gazdă, cel care îi întinsese cândva jartiera de pe coapsă și îi dăduse apoi drumul s-o plesnească peste piele? Nu, cealaltă voce era tot feminină. Ba chiar, în chip straniu, desluși ce spunea cealaltă voce: Nu sta în dreptul ușii, Silvia!... Fata care fusese strigată Silvia aruncă o privire fugitivă și indiferentă de pe coridorul luminat spre fereastra dindărătul căreia pândea Dănilă. Îi răspunse vocii nevăzute: Stai liniștită, Petra, lumea doarme la ora
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
incredibil, prin focalizare, vocile celor două colege (pe care, de altfel, nici nu putea spune că le cunoaște; le cunoștea mai mult din vedere). Deși șoapta care îi ajunsese la ureche fusese cât se poate de distinctă, totuși nu-i deslușise înțelesul. Jenat, se grăbi să iasă din zona nișei-antenă pentru a nu fi obligat să asculte o conversație strict privată. Ieși pe culoar, pe care îl coborî pe gânduri și deschise ușa spre coridor. Îi văzu pe studenți, adunați în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care locotenentul Charlie Mason, căpătând permisie de Crăciun, se întoarce acasă pentru a se căsători cu logodnica sa Mona. În timp ce se afla în tren se lasă înserarea și la un moment dat Charlie, care se uita pe fereastră, nu mai deslușește priveliștea de afară, ci își vede chipul oglindit în sticlă. Chiar în ajun locotenentul primise o scrisoare de la Mona, în care logodnica îl anunța că s-a măritat cu altcineva. Așa că, în mintea mea, starea de melancolie resimțită de cineva
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
capului. Striga ceva, însă amfiteatrul avea o acustică ciudată și mai ales cei aflați în spatele lui, mai sus, nu-l putură auzi. Dar asistentul Grossman ajungea la masa rectorului urcând în fugă cele câteva trepte și abia atunci se putu desluși ce spune: Uitați-vă cu ce se ocupă o studentă din sală în timp ce organizația tineretului universitar dezbate probleme importante de educație în spirit materialist-dialectic! Ziarul ajunsese în mâna rectorului Marciuc, care îl examina c-o figură încremenită și gravă. Imediat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lumina galbenă îi cădea din spate și pe creștetul capului, lăsându-i în umbră obrazul pe jumătate ascuns de șuvița de păr. N-ai vrea să ne abatem pentru un minut pe la biserică? o întrebă. Ar fi dat orice să deslușească o umbră de interes în răspunsul ei. Dar ea întrebă contrariată, ba chiar cu o ușoară iritare, vizibilă pe față: Tu vorbești serios, Dragoș? Care biserică? Biserica Sfântul Mina Vergu. E la doi pași de-aici, pe strada Robescu. Doar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a pornit și grupa locotenentului. Mergeau de vreo douăzeci de minute, când din stânga, de pe buza râpei, a pornit o rachetă luminoasă, care a îmbrăcat valea în mantie albă. Cercetașii au devenit una cu pământul. Au rămas în așteptare, pentru a desluși vreo mișcare în jur... Totul însă părea prins în plasa nopții. Au pornit mai departe. Călcau ca și cum ar fi pipăit cărarea de pe malul pârâului... O plescăitură în apă i-a încremenit în poziția ogarului de vânătoare când simte vânatul... „O
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fier în obiecte folositoare. Potcoave mai ales, dar și părți metalice din care se alcătuiau căruțele acelui timp. Ba chiar și obiecte casnice: vătraie, clești, portițe pentru sobe și altele. Deși Biscornet nu văzuse niciodată un joc de artificii, el deslușea în licuricii ce săgetau semiîntunericul covăliei, mai ales, tot felul de desene și contururi de obiecte mișcătoare. Și se ruga la Dumnezeu să-l țină sănătos și să-l ajute să învețe și el acel meșteșug, atunci când se va face
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
de ușă. A deschis-o dintr-o mișcare scurtă și precisă și a întins arma către înainte, cu degetul pe trăgaci. în lumina palidă a zorilor, proiectată de luna care tocmai se pregătea să se ducă la culcare, femeia a deslușit niște siluete în mișcare. A strigat cu o autoritate de nebănuit la o femeie recunoscută pentru calm și echilibru: - Stai! Cine sunteți? Umbrele sau oprit locului. îndată s-a auzit o voce: - Stai liniștită, madame, că suntem oameni pașnici... chiar dacă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
precum zilele, orele; disipându-se-n clipe, curg mereu risipindu-se. Nisipul doar, pe fundul mărilor, sub greutatea orelor pietrificându-se. Nu se mai știe - nisipul sau piatra a fost mai întâi? Poate odată vom sparge Codul acesta al rocilor și vom putea desluși tăcerea adâncă a pietrei. Plopul Mă-ntreb cum ai putut să crești Așa de mult ieri noapte De te aud cum șușotești Pe la etajul șapte. Sub ploi, prin vânt te văd ajuns Acum până la mine, Dar mi-ești dator cu
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
lui Ioan Nicolae Mavrocordat. În timp ce eu răspundeam la întrebare, bătrânul căuta răsfoind de zor prin al optulea volum cu Documente privitoare la Istoria orașului Iași. La un moment dat, s-a oprit, având o anume lumină pe chip. Nu puteam desluși pricina. Părea de satisfacție, însoțită de o undă de șiretenie. Mișcarea capului, însă, părea să spună: “Adică voi credeți că nu v-am mirosit? Luați-vă gândul de la așa ceva, fiindcă asta înseamnă bucurie în mână străină”. În clipa următoare, i-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Asta însemna că “poronca” e ca Zâna să nu se arate văzului meu nici într-un fel. Cu grăuntele amar al tristeții cuibărit în suflet, am plecat mai departe. Încet-încet, prin horbota luminii devenită argintie a lunii am început să deslușesc pată întunecată pe voalul de lumină al crăiesei nopții... Nu putea fi decât călugărul refugiat în vecinătatea codrului înaintea mea. Într-o clipă, m-am dumirit deplin. ― Sărut dreapta, părinte. Ce face sfinția ta? ― Fii bine venit, fiule. Așează-te
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
o vedere pătrunzătoare, chiar pentru lucruri depărtate. Așa primește el și înțelegerea cea mai adâncă a tainelor pe care le cuprinde mintea prin puterea cuvintelor celor dumnezeiești, și mișcările cele lăuntrice, care se pornesc de la suflet, și puterea de a desluși și de a deosebi puterile sfinte de puterile cele omenești, și vedeniile adevărate de nălucirile zadarnice. Așa se taie lenevirea și negrija. Așa vine și flacăra râvnei, care calcă peste orice primejdie și trece prin orice îngrozire”. Rațiunile postului sunt
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
și am să mușc din fructul nebuniei mele, din fructul nebuniei mele am să mușc, dar deocamdată mi-e bine... Răsfoiesc calendarele, dau o copcă, două În versete, mă preacuminec de la jumătatea acestui poem. Mai este vreme să Întreb, să deslușesc ce am făcut cu timpul dăruit ca ofrandă, să spun nu cînd ar trebui să spun da. Toți prietenii mei trec pe lîngă mine, așa cum stau gătit În cămașa de forță, dar nimeni nu o ia În seamă, nimeni nu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
rosti adevărul, acum cînd sfinților li se pun epoleți În dosul icoanelor. Plimb o oglindă prin fața acestor răcani cu trese de general, cine știe!, poate o răsuflare stingheră mai stăruie printre ei, poate aud vreo șoaptă a tăinuitorului, poate mai deslușesc un cuvînt de Împotrivire... O lume-n carnaval mă petrece pînă la ușă... Cine mai caută acum În cronografe dîra de sînge a lui Isuus ? E prea tîrziu să se audă pasul cadențat al iertării din gură În gură. Din
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
pe bancă, îmbrăcată în trenciul care într-o noapte atât de zăpușitoare părea și mai curios, mai nepotrivit. Nu îndrăznea să se ridice. Luna scălda zidurile, linia ferată și câmpul într-o lumină albă, secetoasă. Dunga neagră a pădurii se deslușea undeva la orizont ca un început de nor, dar țârâitul liniștit al greierilor anunța că nu erau încă speranțe de ploaie. ― Și ce vom face acum? mă întrebă ea cu o voce sugrumată. ― Nu știu. Poate plouă. Asta e, i-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
solului, vulturul și-a lipit aripile de trupul zvelt, a întins picioarele și, cu ciocul în chip de săgeată, s-a lansat în picaj. Ca un avion de vânătoare. Inimile celor de față băteau în ritmuri accelerate. în priviri se deslușea îngrijorarea. Pe chipurile oamenilor, copii mai ales, se putea citi emoția. O emoție ce vibra cu încordare. Tăcerea adâncă a fost spartă de o voce subțirică și cristalină, ca de clopoțel de argint: - Oprește-te, că te lovești de pământ
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
o ciudă amestecată cu necaz. Și doar prevăzusem eventualitatea... Era tot așa, cu plicul nelipit. Poate adăugase undeva pe marginea hârtiei vreo frază? Nimic. În tot cazul o citise. De asta sânt sigur, așa cum trăiesc. Parcă descifram amprentele degetelor ei, deslușindu-se pe albul hârtiei, ca filigrana. Am plecat în oraș cu sufletul pustiu. Așa cum te simți după o înfrîngere sau o speranță năruită. Am luat-o în neștire, pe Calea Victoriei în jos, privind absent la vitrine, apoi, fără nici o deliberare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
meu aprioric. De ce îndărătnicia asta inexplicabilă? Nu o sărutasem cu voia ei? Nu-mi tremurase în brațe? Când mă socoteam pe culme, abia atunci trebuia să-mi dau seama că mai am încă de urcat. Un gând încercă să-mi deslușească taina. Tot ce obținusem până acum de la Mihaela nu-mi dăduse ea: îi smulsesem eu. Eu eram elementul activ, din impulsul meu pornise tot ceea ce întreprinsesem. Ea avea dreptul să se considere în proprii ei ochi (ca și într-ai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu-i dădusem nici un fel de atenție. E drept că, revăzînd-o pe coridorul mansardei, îmi păruse o figură pe care am mai întîlnit-o cândva, dar așa ceva se întîmplă destul de des și de aceea nu-mi bătusem prea mult capul ca să deslușesc nedumerirea. Și totuși, ea nu mă uitase! Abia acum îmi explicam de ce mă întîmpinase pe coridor cu o frază atât de familiară: ― Ce mai faci, domnule Petrican? Și eu credeam că mă remarcase pentru prima dată și că-mi adresa
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ce-i de făcut? ― Hai să ne întoarcem! ― Ești nebună? Judeci marea după o bucățică din ea? Ce-ai zice dacă cineva văzîndu-ți degetul cel mic ar spune că ești urîtă? Stai, ia uită-te acum... De astă-dată marea se deslușea bine. Era albastră, sticloasă, imensă, ca un al doilea cer culcat pe pământ. ― Iartă-mă, Dor, e frumoasă, dar altfel... altfel... ― Nu-mi cere mie iertare. Cere-i ei... Și nu aici, ci la fața locului... Vezi să nu uiți
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
crește setea. O fericire egală e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericire. Isprăvește cu Mihaela înainte de a face cunoștință cu șerpii paradisului ei. Raționamentele îmbrăcate în haina asta abia acum le am limpezi în minte. Ceea ce izbuteam să deslușesc clar era doar partea finală, beția triumfului pe oare o încearcă biruitorul. Așa de pildă când, după despărțire, proprietara. restaurantului îmi aruncase cu fulgere în ochi și tunete la gură, ura și disprețul ei total ― atunci, ei bine ― atunci am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
voi exista multă vreme. Mă apropiam de ceea ce se cheamă pământ. Întunericul mi-l explic prin simplul fapt că pe pământ era noapte. De sus vedeam forme ciudate, copaci, case, mașini, lumini. Acestea nu-mi erau prea familiare, însă puteam desluși că mă apropii de o așezare omenească. Noi, picăturile de ploaie, suntem utile pe pământ și cu asta compensăm scurta noastră existență. Nu avem timp decât să ne minunăm de ceea ce vedem în zborul nostru spre bulgărele acela de viață
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
descopăr ființă omenească. Nu a durat, însă, prea mult și vocea s-a făcut din nou auzită: - O, domnule, dar nu mă mai cunoașteți!... Cum se poate?!... A urmat un fâlfâit de aripi și, prin lumina palidă a înserării, am deslușit un ghemotoc negru, care a sărit de pe o creangă mai depărtată a cireșului din preajmă pe una mai aproape de mine. îndată am înțeles despre ce era vorba: stăteam față în față cu prietena mea, Mierla, cea despre care am și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
cele trebuincioase scrisului aflate în fața mea?...Mă frec la ochi și îi redeschid... Mă aflu sub același stejar unde am stat - cine știe când - cu țiganca...În bătaia razelor piezișe ale soarelui aflat la chindie, zăresc o umbră... Caut să deslușesc mai bine cine-i. Cu greu îmi dau seama că este un călugăr bătrân ca și zidurile mănăstirii din preajmă. Șade cu mâinile încrucișate la piept și privește la mine. Nu-mi pot lua ochii de la el. Călugărul bagă de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cu lăbuțele lor delicate au luat fiecare câte o alună din mâna bătrânului și s-au retras să le ronțăie pe îndelete...Priveam fermecat la acest spectacol de o delicatețe și o frumusețe greu de povestit...Îndată, bătrânul mi-a deslușit taina acestui ritual: Acum avem și noi voie să ne bucurăm de aceste bunătăți. Ne-am așezat pe iarbă chiar la umbra alunului. Să vezi acușica cum vin veverițele să se hârjonească prin alun, pentru a ne bucura sufletul. Nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]