2,392 matches
-
de viață’’. Frumoasa metaforă folosită aici sugerează indubitabil un stil de a fi în lume. Într+adevăr, Constantin Slavic a iubit și iubește viața cu o pasiune devoratoare și s-a bucurat plenar de multiplele ei provocări. A iubit, a detestat (poate) pe unii, a petrecut cu prietenii, cu femeile, cu amicii ocazionali, a colindat plaiurile mioritice, a contemplat natura în toată splendoarea ei multiflorară, a simțit forța telurică a acestei planete mirifice, s-a uimit de bogăția și diversitatea florei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
plus, oricât de mare ar fi fost o perla, ea nu era decât un biet obiect vulgar și neînsemnat în fața frumosului clopot, care îi fascina pe toți cei de pe catamaran. Aceștia aproape că îl venerau, deși, în același timp, îl detestau. Nimeni nu putea rezista tentației de a-l face să sune, însă pe toți îi deranja când îl băteau alții. Era evident că sunetul lui ascuțit îi enervă ori de câte ori era produs de alții, la fel ca gemetele unei femei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Am călcat pe regina mea!... Se întoarse către discipolul sau, care simți, cât se poate de limpede, frământarea care-i cuprinsese sufletul. Ce pedeapsă mi-o fi rezervat Taaroa pentru ziua când o să mă cheme în fața lui? Dacă deja o detesta, acum, văzând în ce măsură comportamentul ei îl chinuia pe idolul sau, simțămintele lui Tapú Tetuanúi se transformară în ură cruntă și se surprinse pe sine însuși când înțelese că toate resentimentele pe care le avea față de Te-Onó trecuseră deodată asupra prințesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-o niciodată. De fapt, nu știu cum m-aș descurca fără ajutorul dumneavoastră. — Foarte ușor. Ar trebui să mergi în susul apei la Misiune, să faci troc... Sau și mai departe: la Santa Marta... — Nu vreau să mă mai întorc la Santa Marta. Detest locul ăla. Este în Amazonia, dar ai crede că cei care locuiesc acolo îl urăsc Luptă să scape de el, să se prefacă a fi departe... Încearcă să uite de selva care-i înconjoară și, tocmai de aceea, selva îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
încerca să caute un fals viitor. Continua să fie același, același din totdeauna, dar fără nume, fără carte de identitate, fără amprente digitale înregistrate, fără un număr care să-l însoțească peste tot ca un al doilea eu. Ura numerele. Detesta faptul că, ani de zile, fusese 10318775, număr pe care trebuia să-l știe pe dinafară, să-l repete întruna și să-l pună mereu sub semnătura de pe cecuri, de pe documente și de pe chitanțele cărților de credit. — La naiba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
astfel încît Blegul încasa destul atunci cînd spărgea blocada. Afurisiții de pezevenghi țipau de bucurie cînd nimereau cîinele în plin. Blegul își crease un renume din faptul că era cel mai iscusit hoț din sat și, din acest motiv, era detestat de toată lumea. Într-o zi de iarnă m-am voinicit să mă duc tocmai în satul nou ca să recuperez o mașină de tocat carnea. Fusese împrumutată la niște prieteni, care așteptau să se uite cui a fost împrumutată de către mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
rest doar grajdurile lui Augias sau sisificul bolovan al raționalismului și materialismului...“ Nu mi-e de nici un ajutor. Nici nu mă Îngrijorează, nici nu mă liniștește. Îmi vine În minte acel aforism care mă entuziasmase cîndva: „CÎnd mă analizez mă detest, cînd mă compar mă admir“. Mi-e lene să explic de ce mi s-a impus acum acest gînd dintre atîtea altele, de ce l-am ales pe el ca să-l fixez aici, pe coala de hîrtie, la ce-mi folosește, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
clar caracterul degenerativ cum ar fi ignoranța, vanitatea nelimitată, logorea, opinia exagerat de bună despre meritele personale, incapacitatea de a lucra susținut și serios, gândirea incoerentă și confuză, incapabilitatea de a acapara cunoștințe sistematice și aveau convingerea că trebuie să deteste și să dezaprobe paradigmele științifice, afirmând că omul nu e demn decât de visare și de divinație, adică de intuiție. 1.3. Parodiile misticismului Unele manifestări artistice și literare pseudomistice pot câteodată să dea impresia, în ochii persoanelor superficiale sau
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
rău nu se are cu ei. E considerat puțin mai aparte; la școală are rezultate excelente, Înțelege totul fără efort aparent. De când se știe, e primul la toate materiile; firește, bunica e mândră de el. Iar colegii nici nu-l detestă, nici nu-l brutalizează; Îi lasă să copieze când vor de la el. Îl așteaptă pe vecin să termine, apoi Întoarce pagina. În ciuda rezultatelor excelente, stă În ultima bancă. Condițiile regatului sunt precare. 6 Într-o după-amiază de vară, când Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-ntâmplă? Asemenea memoriei, după o perioadă atât de lungă de timp, sentimentele ies și ele din garanție, iar atunci cel de lângă tine Îți devine nu străin, nici dușman, ci un prizonier prins În același lanț, pe care ajungi să-l detești. Édouard și-a dat seama că singurul mod de-a rămâne Împreună, păstrând măcar ceva din viața noastră, era să plece. Iar eu, dacă mai aștept ceva de la viața asta previzibilă ca un clip publicitar, este scrisoarea societății de asigurări
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
poată fi luate de la început. Mai târziu, când le știi mai bine pe toate, iese la iveală faptul că victima era procuristul unei firme mijlocii. Crescuse într‑o casă pusă la punct până la cel mai mic detaliu, ceva ce Anna detestă în mod deosebit. Curățenia contravine firii ei, care e murdară atât pe dinăuntru, cât și pe dinafară. Tinerii îi iau omului portofelul, dar continuă totuși să‑l bată fără milă. Anna lovește întruna și se gândește: ce bine că pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
două jumătăți ale cuplului conjugal s‑au regăsit apoi acasă. Anna și Rainer își urăsc părinții pentru că tineretul se pripește adesea și nu‑i dispus la compromisuri. Cei doi frați fac tot felul de răutăți la adresa tatălui pe care‑l detestă - îi maimuțăresc disprețuitor fiece mișcare, îi smulg cârjele, îi pun piedică (deși n‑are decât un picior), îi scuipă în mâncare și nu‑i aduc ceea ce‑și dorește. Îmi faceți șicane, bombăne mânios bărbatul între două vârste. Dar nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
clipă favorabilă fiindcă, de regulă, timpul înrăutățește totul; săracii îmbătrânesc în timp, bogații reușesc să amăgească timpul puțin, dar nu definitiv, până la urmă tot îi ajunge din urmă. De fapt, timpul e democratic, ceea ce nu e cazul lui Rainer. Acesta detestă masele și de aceea se ridică simțitor deasupra lor. În adâncitura din trupul Sophiei, Rainer se simte ca un pui de animal care nu mai poate suge la mama lui și trebuie, din păcate, să pornească singur după hrană, în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai simplă cursă. — Am insistat să se facă totul ca să fiți într-o stare normală. Să arătați normal. Să reacționați normal. Să păreți, chiar să fiți, eventual, dacă e posibil, cât mai ștearsă. Să nu oferiți motive de interes excesiv. Detest stridențele, surprizele. Aș vrea să vă obișnuiți, deci, cu mine. Să nu vă tulbure că nu sunt, probabil, cum v-ați fi așteptat. Încercați să vă obișnuiți. Să putem fi în condiții egale. Să mă puteți urmări și înțelege. — Chiar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fi căutat sticla cu băutură. O și ridică, de data asta, fără nici o intenție de a se feri, spre buzele pline și scurte, aplecând-o mult, golind încă un sfert. Se lăsă, apoi, înviorat, dar acrit, în fotoliu. — Și eu detest plictiseala, duduie ! Se vede, cred. Detest plictiseala, doar se vede. Ca și munca, hărnicia, stăruința. Până și logica. Uneori și adevărul. Sunt un... Primele cuvinte le rostise tare, pornit. Apoi vocea slăbise. Recăpăta calmul, detașarea, voia să se vadă că
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și ridică, de data asta, fără nici o intenție de a se feri, spre buzele pline și scurte, aplecând-o mult, golind încă un sfert. Se lăsă, apoi, înviorat, dar acrit, în fotoliu. — Și eu detest plictiseala, duduie ! Se vede, cred. Detest plictiseala, doar se vede. Ca și munca, hărnicia, stăruința. Până și logica. Uneori și adevărul. Sunt un... Primele cuvinte le rostise tare, pornit. Apoi vocea slăbise. Recăpăta calmul, detașarea, voia să se vadă că e în stare, oricând, să ierte
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
apreciază această „realitate". Norocul nemților cei boccii, a fost că la sfârșit doamna Udrea nu le-a spus-o franc, nemțește: „Fițar al dracului de tâmpiți". Apoi să se confeseze sieși în oglindă: „doamne, iar am avut dreptate" sau „vai, detest să am dreptate mereu", „ce genial", „mă împovărează propria valoare". Carte de învățătură pentru părinți Doamne, la ce tâmpenii mai sunt capabil și eu uneori, când în loc să mă așez cu o bere în mână în fața televizorului și să-mi trăiesc
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cu aserțiunea cioraniană de mai sus, se poate spune că, în poemele sale, Ion Cocora clădește o amplă elegie cu obloanele trase, adunând, paradoxal, cu egoism, toată tristețea, și pregătindu-se, în felul acesta, pentru confruntarea cu moartea, chiar dacă o detestă, gest amintindu-l, de asemenea, pe Emil Cioran, după care ne murim moartea «trăind», dacă îi cunoaștem intimitatea, înainte de a luneca în ea, ca spre tine însuți. În această paradigmă, versurile din volumul de față pot fi citite și ca
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
că în definitiv, toți oamenii nefericiți sunt lucizi) e vizibilă la orice pas, dar rămânerea parțială în lume este doar o formulă circumstanțială pentru că bufonul-cerșetor / bufonul cerșetorului este atașat, cu toată ființa, de totul acesteia, al lumii, pe care o detestă și de care e îndrăgostit până la disperare, cu toate formele ei care-i fac posibilă statornicia sau, după expresia lui Nichita Stănescu, îi dau dreptul la timp. El / ei își asistă propria naștere: a lui / lor și a operei: poemul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
destinată. Nu mi-a fost de ajuns să fiu un contemplativ, să iubesc pietrele înnegrite de lumină și cerurile decolorate de căldură. Am vrut mai mult. Din pricina asta m-am aflat mereu în conflict cu caracterul meu și mi-am detestat stângăciile (între altele, n-am știut niciodată ce să fac cu mâinile în public). Nu-mi place s-o recunosc, dar au existat momente în care aș fi dat orice pentru a fi mai dezinvolt, mai relaxat, în lume. Și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu Nansen, apoi la Polul Sud, cu Amundsen și Scott, rămânând lângă o sobă caldă. Am și plâns din cauza lui Scott, mort, înghețat, în zăpezi. N-am fost un "pragmatic", termen foarte la modă azi. Și nu-mi pare rău. Detest sincer pragmatismul. Mi se pare stupid să consideri adevărat numai ce e util și avantajos când sunt atâtea dovezi (piramidele, între altele) că fără înfruntarea zădărniciei nu există, probabil, grandoare. Altceva regret. Că nu mă pot lăuda cu nici o "nebunie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
bănuiesc că nu arătam deloc simpatic în războiul meu defensiv, de arici cu țepii scoși în permanență. Puteam să duc, probabil, complexul inferiorității mele sociale la limite și mai rele, unde, cu resentimente de plebeu furios, aș fi ajuns să detest oamenii bogați, să-i urăsc pe aristocrați. Din fericire, nu s-a întîmplat așa. M-am oprit la înverșunări sentimentale. N-am iubit niciodată Lisa mai mult ca arunci și, probabil, tot atunci am devenit conștient că-mi iubeam părinții
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fi mărturisit o infirmitate ascunsă. Dornic să demonstrez că nu sufăr de mai puțină bărbăție decât cei care puteau să se așeze, bucuroși, la un chef și hotărât să mă "educ" prin voință, mi-am impus să beau. Mi-am detestat reținerile de "persoană defectă", iar rezultatul a fost că m-am angajat, cu o sumbră seriozitate, în niște exhibiții ridicole. În special la balurile studențești mă străduiam să nu-mi dau de gol inapetitul pentru alcool, de parcă era vorba de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
uitat și a iertat totul, așa că nu cred că vom avea probleme astă seară din partea asta. Medicii spun că e din nou un om normal, mai mult sau mai puțin. Mortimer auzi cât de găunos îi sunau vorbele și se detestă pentru asta. Chiar în după-amiaza aceea văzuse dovada că sora lui încă nu era normală, când o surprinsese hoinărind prin cele mai îndepărtate și sălbatice zone ale domeniului. Mortimer ieșise din cimitirul câinilor și tocmai voia să se îndrepte spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pot. Simon îi puse înțelegător mâna pe braț. La cafea, spuse: — După ce îți vei face mâna cu romanul ăsta, ce-ar fi să scrii o carte despre ce înseamnă să fii mamă? E un gen foarte căutat acum. Hilary le detesta pe majoritatea femeilor, considerându-le mai degrabă concurente decât aliate, și de aceea se simțea întotdeauna în largul ei la Heartland Club, plicticoasa și scorțoasa instituție dominată de bărbați, unde vărului ei Henry îi plăcea să-și pună la cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]