4,214 matches
-
interviu, ci o carte armonios construită, din care se deduc cu claritate și opiniile celui care întreabă. Fără îndoială, P. excelează în publicistică, fiind un observator și un interpret de cele mai multe ori critic al societății românești postrevoluționare. Cronica unei mari dezamăgiri. O istorie mediatică (2000) este urmată în același an de Partidul și partida (atitudini politice). Ambele culegeri lasă să se întrevadă traiectoria sinuoasă a unui intelectual care se expune în permanență, având pretenția ca propriile convingeri să devină model paideic
PRUTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289057_a_290386]
-
și practici proprii domeniului. Autorul e și aici aplecat spre interdisciplinaritate, iar discursul său nu neglijează raporturile ce se stabilesc între text, imagine și valoare estetică. SCRIERI: Pactul cu diavolul. Șase zile cu Petru Dumitriu, București, 1995; Cronica unei mari dezamăgiri. O istorie mediatică, Iași, 2000; Partidul și partida (atitudini politice), București, 2000; Feldeința călinesciană, Constanța, 2001; Elemente esențiale de tehnică mediatică, Constanța, 2001. Traduceri: Robert K. Ressler, Tom Shachtman, Vânător de ucigași, București, 1993. Repere bibliografice: Radu G. Țeposu, Un
PRUTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289057_a_290386]
-
fiecare rolul favorit, în țara asta ei călătoresc” (După ce totul a fost șters). În volumul Podul Charles al apocalipsei (2000) poetul revine la formulele inițiale („Vechea Lume era mai puternică decât cea Nouă”), deși versurile sunt mult mai spiritualizate, iar dezamăgirea se instaurează tot mai insistent: „câtă oboseală să te muți într-un loc necunoscut/ alături de patriarhii avangardei [...] profetul însuși în zurba mutării/ pânzelor sale viitoare/ nu-și mai recunoaște chipul/ suspendat în indiferența generală” (Cap de profet). Constantin Abăluță, traducător
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
două spații poetice prestigioase: universul eminescian, exploatat ca termen de contrast (nota dureros-ironică a modelului desolemnizând discursul alienării), și universul bacovian, aflat la altă extremă a oboselii de a fi. În Tratat de oboseală M. își propune asumarea sentimentului inconsistenței. Dezamăgirea poetului se nutrește din derizoriul naturii umane, el scrie acum poemele amurgului, obsedat de trecere, senectute și extincție. Melancolia împuținează lumina, docta puella își pierde grația și aparține trecutului, intertextualitatea își diversifică orizontul referințelor, „mainimicul” devine terorizant, „scurtele proze” nu
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
limbii populare și îndepărtarea neologismelor de prisos, prin combaterea latinismelor și răspândirea operei marilor scriitori din trecut. Ca scriitor, N. a debutat la 1866, în „Foaia Soțietății pentru literatura și cultura română în Bucovina”. Poeziile sale lirice, scrise sub imboldul dezamăgirilor în dragoste, sunt lipsite de valoare, iar baladele sunt tributare lui Goethe, Schiller ori Heine, din care, de altfel, a și tradus. Tot livrescă, dar bine construită și scrisă într-o limbă îngrijită, este idila Miron și Florica (1870), după cum
NEGRUZZI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288413_a_289742]
-
unei teorii sau tehnici se face rar aici din cauza unui eșec delimitat, înregistrat într-o probă de verificare sau într-o încercare de aplicare particulară, ci mai degrabă prin acumularea difuză, la nivelul comunității științifice, a unei atitudini negative, a dezamăgirii progresive cu privire la posibilitățile de dezvoltare a acestora, de învingere a obstacolelor sau pur și simplu datorită unor alternative mai promițătoare. Din această particularitate pot fi derivate o serie de riscuri care apar în relațiile dintre sociologie și sistemele sociale, cât
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
exilul propriu-zis. Este o confesiune alcătuită din fragmente disparate, scurte, unele în genul unui roman de formare (încercarea de a se construi, vocația scriitoricească), mixate cu însemnări tipice jurnalului de idei și de lecturi și împănate cu informații subiective (nemulțumire, dezamăgire, incriminări) tipice pentru exilul românesc parizian. Jurnalul, asemenea ficțiunii scriitorului, este interesat de istorie (problema comunismului de ieri și de azi, a Securității etc.), în măsura în care aceasta se raportează la sine - este un jurnal din care ceilalți lipsesc cu desăvârșire -, iar
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
chiar una în sprijinul unor principii nobile. De fapt, cel mai ușor mijloc de a submina principiile nobile este acela de a le apăra cu neadevăruri neputincioase și transparente. Aceasta este calea care duce în ultimă instanță la neîncredere și dezamăgire. Eu doresc să construiesc o societate democratică bazată pe fundamente concrete, bazată pe oameni, așa cum sunt ei și cum pot fi. Apărarea democrației bazată pe ceea ce oamenii nu sunt și nu pot deveni vreodată constituie o apărare cel puțin ciudată
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
București, 2001. Ediții: Basmele călătoriilor în timp, București, 1976; Lazăr Șăineanu, Basmele române în comparațiune cu legendele antice clasice și în legătură cu basmele popoarelor învecinate și ale tuturor popoarelor romanice, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1978. Repere bibliografice: Geo Vasile, Exilul inimii, dezamăgirea cuvântului, LCF, 1998, 46; Daniel Cristea-Enache, Obiecte cu personalitate, ALA, 1999, 452; Simion Bărbulescu, Din perspectiva exilului, LCF, 1999, 34; Victoria Milescu, „Meseria exilului”, „Universul cărții”, 2000, 8-9; Geo Vasile, Graffiti pe giulgiul poeziei, CNT, 2002, 21; Mariana Criș, Un
NICULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]
-
literare”, „Minerva”, „România literară”, „Monitorul-Arte”, „Observator cultural”, „Viața românească”, „Mișcarea literară”, „Caiete critice” ș.a. Debutul lui N. stă sub semnul unor gesturi literare nonconformiste. Se întrevede, în majoritatea textelor, voința răsturnărilor majore și a mutațiilor paradigmatice. Cum realitatea este o dezamăgire continuă, poetul spune „m-aș întoarce acasă - dar unde/ peste tot atârnă portrete pancarde și funde”, în timp ce toate principiile se dovedesc și ele lipsite de orice consistență, „prețul omului - afișat la târgul de vite/ ascunde-te într-un arici/ și
NIMIGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288460_a_289789]
-
exemple asupra direcției În care ar trebui să se Îndrepte sociologia. Nu este deci cazul să scriem cuvinte de adio despre tradiția de la Chicago. Doar despre moarte se scriu elegii” (Abbott, 1999, 222). Într-adevăr, stilul ar putea fi o dezamăgire pentru cei obișnuiți cu tratări melancolice, lacrimogene sau glorioase ale unor fenomene ce se apropie de mituri. Poate chiar statutul de insider chicagoan este de vină, dar Abbott propune o abordare eseistică firească a celor o sută de ani de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
au pierdut Încrederea poporului. După această perioadă, nivelul de Încredere al populației În autoritățile centrale, reprezentate de majoritatea partidului de guvernământ comunist, crește dublu În decurs de trei ani. Acest nivel de Încredere al populației este cauzat, mai ales, de dezamăgirea așteptărilor populației față de promisiunile partidelor democratice care au guvernat țara până În februarie 2001 și, În al doilea rând, de nostalgia după viața relativ Îndestulată din perioada socialistă. Tocmai de aceste momente s-au folosit comuniștii În perioada alegerilor, oferind electoratului
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
literare, mentalitate de care s-au impregnat și optzeciștii înșiși, care, în majoritate, au rămas niște eterni copii, cu avantajele și dezavantajele acestei situații” - Mircea Cărtărescu). Generația este martor și, într-un fel, victimă principală a atmosferei de marasm și dezamăgire generală care a afectat societatea românească în anii ’80 și are și trăsături specifice la nivelul exprimării ei literare. Simplificând întrucâtva lucrurile, se obișnuiește să se spună că aportul particular al o. constă în ralierea deplină a literaturii române actuale
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
vântul plânge” - Toamna), dar nu numai atât. „Fantoma morții”, care dă târcoale până și amorului (Gelozie), semnalează un presentiment. În Sonete postume (1925), ceea ce precumpănește este starea de melancolie, cu înlăcrimate aduceri-aminte și cu replieri într-o solitudine aburită de dezamăgirea iubirii care trece și a visurilor care se sting. Există, răzleț, și strofe cu un nerv caustic. Ca epigramist, P. nu s-a bucurat de succesul de care a avut parte fratele său, cu toate că unii (Al. T. Stamatiad, printre ei
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
comunicare și absența formatorilor de opinie, persoane și instituții, care să fie creditați cu un capital mare de încredere, generează sentimentul de teamă difuză în legătură cu momentul integrării. Acest lucru poate fi explicat și prin faptul că oamenii au suferit multe dezamăgiri în cei 15 ani care au trecut de la revoluție și nu mai sunt dispuși să investească foarte ușor această resursă a lor, încrederea. Poate colaborarea tuturor instituțiilor locale și organizarea unor întâlniri cu specialiști care să explice detaliat și accesibil
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
sunt plini și ei, sărmanii, de mârșăvii până între urechi, dar n-am găsit nici între dânșii pe oamenii ce căutam. Am intrat în locașul lui Dumnezeu, am observat cu conștiință clerul înalt și pe cel proletar. Dar vai! Ce dezamăgire... Acolo unde credeam că voi găsi toiagul și traista, sacrul simbol al umilinței și pietății creștine, am găsit ignoranța întronată, invidia, mândria, lăcomia și alte păcate morale, pe care ne oprim a le descrie, căci legea de presă - fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un context urban lipsit de ambiguitate. Abordarea nostalgică a realității face ca această organizație să fie pur și simplu ocolită de numeroși studenți creștini cu adevărat capabili, dinamici și competenți în profesiunea lor. Trebuie să recunoaștem că nu mică este dezamăgirea pe care un tânăr studios o poate încerca în cadrul întrunirilor săptămânale ale ASCOR. Detenta intelectuală a majorității articolelor publicate în foile ASCOR vorbește de la sine1. Arareori oamenii care frecventează aceste cercuri ortodoxe par să aibă un program de lectură sistematic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
deci reflexele perversei mândrii. Este vorba despre un plictis numit legiune și aflat în proximitatea rebeliunii. Violența repulsiei exprimă refuzul resemnării în fața morții, perceput ca ultim vrăjmaș al omului. Dezgustul încercat față de trecutul rătăcirii proprii e deja urma unei căutări. Dezamăgirile sunt nota de plată a celui care, cu ușurătate ori cu împotrivire (ca în nuvela „Nenorocirea” de Cehov), s-a lăsat totuși amăgit. Iadul este nemișcarea glaciară a simțirilor inimii care s-a adăpostit în limbajul contractual al indiferenței. Când
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
adevărat calvar. Printre însemnările exuberante sau îndurerate, malițioase ori înfășurate în melancolie, tema morții revine, în jurnalul lui A., Jurnalul unei ființe greu de mulțumit (1991), în străfulgerări premonitorii. E un efect al oboselii care se adună, dar și al dezamăgirilor ce contrariază sufletul ei încărcat de iluzii. Un simțământ apăsător al inutilității, al zădărniciei agravează răul indefinit de care suferă și care, între plictisul crâncen și disperările în pragul urletului, atinge când și când cota insuportabilului. Până și plenitudinea, în
ACTERIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
exagerările, pe care le taxează de teribiliste, ale criterioniștilor, ce „fac caz de neliniștile lor cerebralizate” în chestiuni, oricum, irezolvabile. Absolutul la A. e în iubire. Luând închipuirile drept adevăr, „armeanca” trăiește mistuitor, până la orbire, un sentiment care îi procură dezamăgiri și sfâșieri în suită. Șocurile trezirii sunt violente, întărindu-i convingerea dintotdeauna că existența ce i-a fost dat s-o ducă e pecetluită de semnul neîmplinirii. În acest ingrat scenariu, jurnalul pe care Arșavir, fratele afectuos și săritor la
ACTERIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
a accede la absolut. Existența în istoricitate, existența fără posibilitate de ancorare în absolut, este, desigur, o existență tragică, dar în univers îi revine semnificația unei demnități fără seamăn... Istoricitatea prilejuiește omului suferințe și satisfacții, ea prilejuiește omului paroxisme ale dezamăgirii, dar și paroxisme ale bucuriei 19. Cunoaștere cu valoare obiectivă versus creație, care poartă pecetea istoriei și individualității, ca expresie supremă a libertății umane. Acesta mi se pare că este fundalul confruntării lui Blaga cu filosofia teoretică a lui Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și nu ființe angelice par excellence. Faptul că majoritatea sunt distribuite în roluri apăsat negative (criminale, asasine, escroace, complice ale mafioților etc.) ar putea alimenta acuza de misoginism adusă lui Raymond Chandler. În realitate, eroul pare a fi victima unei dezamăgiri din trecut, iar faptul că vorbește atât de rar despre sine își poate avea explicația în frica de a nu zgândări suferințe uitate. În afara paginilor finale ale romanului Playback, nu există nici o aluzie consistentă la ideea unui mariaj al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
asta toată ziua. Nimeni n-a venit la biroul meu. Nimeni nu mi-a telefonat. A plouat tot timpul (capitolul 25). Această strategie culminează în finalul romanului, veritabilă performanță de decuplare, ca într-o deșurubare la viteză hipersonică, de la tensiunea, dezamăgirea și insidioasa amărăciune ce-l cuprinsese pe Marlowe odată cu încheierea cazului: Ce mai contează unde zaci după ce-ai murit? Într-un puț murdar sau într-un turn de marmură pe culmea unui deal înalt? Ești mort, dormi somnul de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
putință ca să vă apăr și poate c-am încălcat câteva reguli, dar am făcut-o în interesul dumneavoastră. Clientul are prioritate, în afară de cazul în care e un escroc. Chiar și atunci mă mulțumesc să-i înapoiez contractul și să tac. Dezamăgirea detectivului, evidentă în finalul romanului, e hrănită de constatarea că, în ciuda încercărilor de a rămâne în spațiul onoarei, lumea îl tratează cu disprețul cuvenit unui ins lipsit de scrupule. Valorile sale sunt privite cu amuzament pentru că ele sunt, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Marlowe și-a pierdut nu doar cheful de viață, ci și minima motivație profesională. Ar merita o analiză separată descrierea ritualurilor trezirii matinale, în care Chandler a știut să pună întreaga amărăciune a omului învins, a conștiinței vulnerate și a dezamăgirii instalate ca o boală. În astfel de împrejurări, eroismul dispare cu totul, iar inteligența detectivului e înlocuită de câteva gesturi confuze - reacții de apărare ale individului rămas și fără vise, și fără speranță, incapabil să performeze chiar și minimele gesturi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]