3,820 matches
-
se stabilește numai cu un anumit scop, în raport cu un sistem de referință. Tendința spre dezordine este o caracteristică a sistemelor economice. Măsura gradului de dezordine din sistem este entropia. În sistemele economice, ordinea și dezordinea se succed. Astfel, sistemele evoluează. Dezordinea este o derogare de la reguli și norme prestabilite, de la un anume tip de organizare, putînd însă duce la unul superior. E o dialectică foarte specială implicată aici. Practic, orice sistem ordonat începe la un moment dat să fie perturbat în
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
noi, fie de tehnologii noi, fie de apariția a noi tipuri de organizare și aceasta face parte din dinamica sistemului, putînd duce la transformarea și reorganizarea lui. Noul nu înseamnă dezorganizare, ci progres, optimizare. În sistemele închise, apariția elementelor de dezordine provoacă creșterea entropiei, putînd duce la dezorganizarea și degenerarea ansamblului sistemic. Dar sistemele economice sunt deschise. Totuși, funcționarea lor presupune prezența unei doze de dezordine, care poate genera efecte reorganizatoare și regeneratoare, iar acestea fac parte din dinamica normală a
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
reorganizarea lui. Noul nu înseamnă dezorganizare, ci progres, optimizare. În sistemele închise, apariția elementelor de dezordine provoacă creșterea entropiei, putînd duce la dezorganizarea și degenerarea ansamblului sistemic. Dar sistemele economice sunt deschise. Totuși, funcționarea lor presupune prezența unei doze de dezordine, care poate genera efecte reorganizatoare și regeneratoare, iar acestea fac parte din dinamica normală a sistemelor complexe, asigurînd fiabilitatea întregului. Sistemul se autoproduce și se reorganizează permanent și astfel entropia este continuu eliminată. Cu cît sistemul este mai complex, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
normală a sistemelor complexe, asigurînd fiabilitatea întregului. Sistemul se autoproduce și se reorganizează permanent și astfel entropia este continuu eliminată. Cu cît sistemul este mai complex, cu atît îl amenință un grad mai mare de dezorganizare. Raportul dintre ordine și dezordine este unul dialogic. Cele două situații coexistă și evoluează împreună, contribuind la evoluția sistemului. Totuși, trecerea de la dezordine la ordine presupune ca sistemele să fie deschise și să fie menținute departe de starea de echilibru, prin constrîngerile existente în mediu
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
continuu eliminată. Cu cît sistemul este mai complex, cu atît îl amenință un grad mai mare de dezorganizare. Raportul dintre ordine și dezordine este unul dialogic. Cele două situații coexistă și evoluează împreună, contribuind la evoluția sistemului. Totuși, trecerea de la dezordine la ordine presupune ca sistemele să fie deschise și să fie menținute departe de starea de echilibru, prin constrîngerile existente în mediu. Mai întîi se creează o benefică instabilitate, care creează o nouă ordine, capabilă să se opună constrîngerilor existente
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și să fie menținute departe de starea de echilibru, prin constrîngerile existente în mediu. Mai întîi se creează o benefică instabilitate, care creează o nouă ordine, capabilă să se opună constrîngerilor existente. Sistemele se autoorganizează. În sistemele economice ordinea și dezordinea nu sunt ireconciliabile, dimpotrivă. De fapt, dezordinea nici nu există "în sine", ci doar ca un preambul al ordinii; ea nu este un apendice al realului. Nu există o singură dezordine, ci mai multe dezordini, ambiguități și multivalențe. Deci managementul
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de echilibru, prin constrîngerile existente în mediu. Mai întîi se creează o benefică instabilitate, care creează o nouă ordine, capabilă să se opună constrîngerilor existente. Sistemele se autoorganizează. În sistemele economice ordinea și dezordinea nu sunt ireconciliabile, dimpotrivă. De fapt, dezordinea nici nu există "în sine", ci doar ca un preambul al ordinii; ea nu este un apendice al realului. Nu există o singură dezordine, ci mai multe dezordini, ambiguități și multivalențe. Deci managementul sistemelor economice nu trebuie să contracareze dezordinea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
existente. Sistemele se autoorganizează. În sistemele economice ordinea și dezordinea nu sunt ireconciliabile, dimpotrivă. De fapt, dezordinea nici nu există "în sine", ci doar ca un preambul al ordinii; ea nu este un apendice al realului. Nu există o singură dezordine, ci mai multe dezordini, ambiguități și multivalențe. Deci managementul sistemelor economice nu trebuie să contracareze dezordinea, ci s-o utilizeze pentru asigurarea și extinderea ordinii. Sarcina sa este gestionarea incertitudinii. Adevărata putere constă în stăpînirea incertitudinii. Stabilitatea și simplitatea sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
În sistemele economice ordinea și dezordinea nu sunt ireconciliabile, dimpotrivă. De fapt, dezordinea nici nu există "în sine", ci doar ca un preambul al ordinii; ea nu este un apendice al realului. Nu există o singură dezordine, ci mai multe dezordini, ambiguități și multivalențe. Deci managementul sistemelor economice nu trebuie să contracareze dezordinea, ci s-o utilizeze pentru asigurarea și extinderea ordinii. Sarcina sa este gestionarea incertitudinii. Adevărata putere constă în stăpînirea incertitudinii. Stabilitatea și simplitatea sistemului permit creșterea gradului de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
dezordinea nici nu există "în sine", ci doar ca un preambul al ordinii; ea nu este un apendice al realului. Nu există o singură dezordine, ci mai multe dezordini, ambiguități și multivalențe. Deci managementul sistemelor economice nu trebuie să contracareze dezordinea, ci s-o utilizeze pentru asigurarea și extinderea ordinii. Sarcina sa este gestionarea incertitudinii. Adevărata putere constă în stăpînirea incertitudinii. Stabilitatea și simplitatea sistemului permit creșterea gradului de certitudine; dinamicitatea și complexitatea cresc incertitudinea. Astfel, integritatea și performanța sistemului depind
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
complementaritățile lor. Această complexitate determină uneori apariția de noi structuri și provoacă schimbări în cadrul organizațional al sistemului. Acesta se dezvoltă astfel, pe baza principiilor ierarhiei și specializării funcționale. Pentru a crește în complexitate, sistemele au nevoie de o sporire a dezordinii și a libertății, ca și de o ostilitate slabă a mediului în care evoluează. Această dinamică seamănă cu fenomenul de "distrugere creatoare" descris de J. Schumpeter. Inițial, dezvoltarea unui sistem are un preponderent caracter cantitativ, întrerupt de alte fenomene de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
libertății, ca și de o ostilitate slabă a mediului în care evoluează. Această dinamică seamănă cu fenomenul de "distrugere creatoare" descris de J. Schumpeter. Inițial, dezvoltarea unui sistem are un preponderent caracter cantitativ, întrerupt de alte fenomene de distrugere și dezordine. Funcționalizarea siste-mului reprezintă un proces treptat, caracterizat prin numeroase tatonări, încercări și încordări structurale, pînă cînd sistemul își află matricea de funcționare cea mai potrivită, pe baza unei bune dezvoltări a creativității, a apariției și diseminării unor inovații vizînd produse
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
complexificarea contribuie la trecerea de la fenomenele și dinamicile locale la cele globale. Integrarea aceasta conduce inclusiv la stabilirea unor ierarhii, ce completează relațiile orizontale dintre subsisteme sau elemente ale lor. În același timp, complexificarea duce la diversificarea sistemelor, la creșterea dezordinii, caz în care fluctuațiile induse de eventuale perturbări pot deveni periculoase. Pentru evitarea acestor pericole, sistemele complexe au la dispoziție diferite mecanisme de reglare, legate tocmai de interdependențele reciproce din interiorul lor. Diferențele și chiar antagonismele devin surse de energie
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
competitivității sistemului respectiv. Un nivel optim al complexității ar fi cel care asigură o eficiență maximă, în condițiile unor costuri minime. Sistemele complexe au o logică de funcționare și de evoluție diferită de sistemele simple. Ele sunt caracterizate de o dezordine creatoare, ce permite autoorganizarea, și de interferențe multiple. Ele prezintă o ambiguitate permanentă a complementarității și competiției, care influențează decisiv comportamentul actorilor economici. Un sistem complex cunoaște mai puține restricții, dar potențialul său de autoorganizare este superior, ca și capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
calitate. Evident că majoritatea inovațiilor reprezintă de fapt modalități noi de combinare a datelor existente. De aceea sistemele au inerția lor și se transformă radical cu destulă greutate. De altfel, transformările revoluționare nu sunt recomandate decît rareori, datorită costurilor și dezordinii implicate. Caracterul genetic al sistemelor economice este cel care asigură, desigur alături de alți factori, dintre care unii non-economici, continuitatea evoluției și a eficienței. Uneori însă, această continuitate poate deveni un obstacol în calea schimbării, atunci cînd ea e cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
a marilor probleme ale vieții și morții, ale naturii umane, nu cred că cineva își poate aroga un astfel de ascendent, cunoașterea Esențialului fiind accesibilă, în moduri sau pe căi diferite, desigur, întotdeauna și pretutindeni. Astfel, pentru a face față "dezordinilor" multiple de pe mapamond, Washingtonul a impus o nouă repartiție a sarcinilor, care poate fi rezumată astfel: "Noi combatem militar, O.N.U. hrănește, iar Europa reconstruiește". Este exact ceea ce se întîmplă în Afganistan și Irak, unde America duce un război
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
conduce (Editura Scripta, București, 2005, într-o versiune datorată Ralucăi Știreanu), are două părți: prima intitulată Hegemonia americană și securitatea globală, iar a doua Hegemonia americană și binele comun și tratează despre mai multe dileme: ale insecurității naționale, ale noii dezordini mondiale, ale managementului alianței, ale globalizării și ale democrației hegemonice. Pro-american convins, aceasta nu înseamnă că vocea sa nu se manifestă critic la adresa politicii americane actuale, ba dimpotrivă. Ideea sa fundamentală este că puterea Americii bazată pe afirmarea suveranității naționale
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
atacurile musulmanilor sălbatici și fanatici de 20 de ani. Și eu continui să văd musulmani omorînd oameni". La rîndul său, dl. Berlusconi ne îndeamnă să fim conștienți de "superioritatea civilizației noastre". Ce ar putea însă aduce acest război în afara exacerbării dezordinii și așa existente? Ar putea el aduce o purificare a lumii și o renaștere spirituală, pacea de o mie de ani promisă în cărțile sfinte? Mă cam îndoiesc, și asta datorită geniului păcătos al omului. În 1991, un diplomat sovietic
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
să fi urmărit americanii? Considerată îndatorată Uniunii Europene, Irlanda este astăzi pedepsită pentru indisciplina sa financiară și pentru lipsa de coordonare europeană. Banca Centrală Europeană va impune, în curînd, un gentleman agreement tuturor guvernelor din Euroland, pentru a pune capăt "dezordinii" și pentru articularea unei policy-mix globale, incluzînd atît politici monetare, cît și bugetare bine definite, pentru a reduce îngrijorările privind tensiunile inflaționiste, resuscitate în ultima vreme și încetinirea creșterii economice. Se dorește ne-transformarea "cazului" irlandez într-un precedent periculos
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
dezurbanizat într-un ritm comparabil doar cu cel al Rusiei și Bulgariei. Țările care se comportă cel mai bine pînă acum sunt Australia și China. În Occident, încă vrăjitorul nu poate controla forțele pe care le-a dezlănțuit, instituind "noua dezordine globală" (T. Todorov) și o economie total lipsită de morală. Se va ieși din criză cînd economia se va remoraliza cît de cît. Paul Krugman se întreba: "Ce se întîmplă dacă pierzi sume imense din banii altora?". Și tot el
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
literare (invarianții literari ai lui Adrian Marino). Stări anterioare urmate de cele ulterioare sunt o realitate indiscutabilă. În acest punct, ne întoarcem la entropie. Legea a doua a termo dinamicii enunță că entropia unui sistem închis, o măsură aproximativă a dezordinii din sistem, tinde să crească în timp. Un ou întreg are o entropie mai mică decât a unui ou spart. În acest mod deosebim stări anterioare de stări ulterioare, atât în natură, cât și în realitatea livrescă. Entropia primelor stări
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
unui ou spart. În acest mod deosebim stări anterioare de stări ulterioare, atât în natură, cât și în realitatea livrescă. Entropia primelor stări este mai mică. Sub aspect inter textual, sistemul care are entropia cea mai redusă, grad minim al dezordinii, este hipotextul primor dial. Iar în mitologie, entropia minimă s-a înre gistrat in illo tempore. Noi nu percepem trecerea timpului, ci succesiunea stări anterioare-stări ulterioare, ceea ce, spun fizicienii, nu e semn al trecerii, ci al asimetriei timpului. Creșterea indicelui
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
hipo textul pentru imaginea pânzei de păianjen, pe care o vom reîntâlni de multe ori în Sărmanul Dionis. De reținut este faptul că, în această primă ipostaziere intratextuală, termenul apare cu sensul lui propriu. Pânza de păianjen încurcată trimite la dezordine, a doua serie intratextuală. Rezultă imaginea unei noi constelații intratextuale: painjiniș/dezordine (3). (S3b) Pe ici pe colo pe la mese se zăreau grupe de jucători de cărți, oameni cu părul în dizordine (s.n.), ținând cărțile într-o mână ce tremura
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de multe ori în Sărmanul Dionis. De reținut este faptul că, în această primă ipostaziere intratextuală, termenul apare cu sensul lui propriu. Pânza de păianjen încurcată trimite la dezordine, a doua serie intratextuală. Rezultă imaginea unei noi constelații intratextuale: painjiniș/dezordine (3). (S3b) Pe ici pe colo pe la mese se zăreau grupe de jucători de cărți, oameni cu părul în dizordine (s.n.), ținând cărțile într-o mână ce tremura,...(Eminescu: 2011, II, 36). (S3c) El trecu prin hățișul (s.n.) grădinei și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
hățiș, păienjeniș) alarmează puțin din cauza impresiei de hegemonie a haosului. Pe fondul unei structuri frastice respirând vetustețe dusă la superlativ (prăbușire), ca semn al decrepitudinii desubstanțializare siptomatică hățișul oferă și rimă semantică păienjenișului și împreună configurează traseul dedalic al inițierii. Dezordinea din purgatoriu va face sintagmă antitetică ordinii din paradisul selenar. Materia cu indice entropic tot mai mare este descrisă în cercuri concentrice: dinspre exterior (cafenea, grădină) către interior (casă, masă, carte, pagină). Constelațiile descriu trecerea de la dezordine la ordine, geometria
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]