5,038 matches
-
în păr, Ce flori, să-ți pun în ochi, Ce munți, să dărâm ,să-ți ridic un castel? Cărei păsări ai vrea sa-i fur grația, să ți-o dau ție. Ce blănuri scumpe, ai vrea drept covor. Cu ce diamante,să-ți brodez grădina. Câte vorbe, să-ți spun să crezi că mi-e dor? Ce vrei, tu , de fapt de la mine? Căci eu știu sigur ce vreau, ce-mi doresc... Și mi-e milă de mine, căci n-am
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93416]
-
Tipa arată exact așa cum trebuie să arate orice mireasă: are un păr întunecat, de culoarea mahonului, care e tras în spate și strâns într-un coc elegant pe ceafă, are un machiaj fără cusur, o piele de porțelan și niște diamante care picură în prelungirea fiecărui lob al urechilor. Mă învârt puțin, ca să văd dacă Mireasa Perfectă din oglindă o să se ia după mine - și sigur că ea exact asta face. Apoi își examinează trena spectaculoasă, care a fost făcută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ceea ce mi s-a cerut. În ultima vreme am dezvoltat acest obicei prost. Desfac încuietoarea micuță și ridic capacul cutiei luptându-mă cu balamalele înțepenite. Pe o pernuță dintr-o catifea neagră, luxoasă se odihnește un colier spectaculos, ticsit cu diamante - e cea mai scumpă bijuterie pe care am văzut-o vreodată, ca să nu mai zic pe care am ținut-o vreodată în mână. — Vai, draga mea, toarce Lucille ca o pisică, uitându-se cu o privire plină de adorație la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
adevăr, e destul de hilar că Lucille - o matroană a petrecerilor mondene, cu dulapuri pline de haine de firmă pe care nu le-a purtat niciodată - vrea să-i ceară sfatul mamei mele, o hippioată în vârstă, cu privire la care aranjament de diamante, marca Harry Winston, se potrivește mai bine cu rochia ei venită direct de pe podiumurile de modă de la Paris. Pe mama, care, de când o cunosc eu, n-a avut altă decorațiune decât verigheta simplă, de aur. Pe mama, care consideră ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fiecare în parte ca să dea senzația de polen), corecți din punct de vedere botanic, dar realizați din zahăr. Asta ca să nu mai spun de modelul de fond de pe glazură care e la fel cu modelul după care au fost cusute diamantele de pe rochia de mireasă și cu cel de pe farfuriile de porțelan! și ce contează că prăjitura asta ca un zgârie-nor costă aproximativ tot atât cât taxa pe un an la un colegiu privat? E, literalmente, perfect. E o capodoperă marca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
superb, mami. Mulțumesc foarte - — Perlele sunt minunate, Tish-Tish, mă întrerupe Lucille, dar Randall tocmai a surprins-o pe Claire cu colierul ăsta. E fabulos, nu-i așa? Mama face un pas înapoi, ca să se uite mai bine la șiragul de diamante sclipitoare din jurul gâtului meu. — Ei, Doamne! exclamă ea. E... e splendid. Câtă generozitate din partea lui Randall. Ei, Claire, poți să porți perlele bunicii cu altă ocazie. Acum sunt ale tale. Mama strecoară perlele la loc, în punguța de catifea. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
băteau, super-agitate, darabana pe birou. Ritmul era un staccato precis de mitralieră. Vivian îmi amintea de un gangster de școală veche: era îmbrăcată într-un costum din ăla bizar, în dungi, cu revere late, pe degetul mic îi sclipea un diamant galben ca voma, iar în spate avea o legiune de gorile fără șira spinării de la Resurse Umane, care erau dresate să se uite în altă direcție, în vreme ce Vivian pocnea în scăfârlie politica firmei Mather-Hollinger. Posibilitatea de a mă trezi lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
acele remarci ca pe niște presiuni uriașe aplicate asupra mea. — Care-ți place mai tare, draga mea? mă întrebase ea o dată, cu ochii lărgiți și o expresie inocentă, în vreme ce stăteam în fața unei vitrine de la Harry Winston, plină cu inele cu diamante. — A, toate sunt frumoase, mă eschivasem eu, fiindcă nu mă simțeam deloc confortabil. — Ei, presupun că nu contează, de vreme ce Randall a moștenit inelul bunicii lui, care are un diamant de patru carate... e foarte frumos și nu mai există altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
stăteam în fața unei vitrine de la Harry Winston, plină cu inele cu diamante. — A, toate sunt frumoase, mă eschivasem eu, fiindcă nu mă simțeam deloc confortabil. — Ei, presupun că nu contează, de vreme ce Randall a moștenit inelul bunicii lui, care are un diamant de patru carate... e foarte frumos și nu mai există altul la fel în toată lumea. Îhî, răspunsesem eu, neștiind ce altceva să spun. Eu și Randall nu discutasem niciodată despre viitorul nostru pe termen lung, așa că nu eram deloc pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fi întâmplat cu o seară înainte. După două ore, eram din nou în avion, revenind la viața adevărată, la The Wall Street Journal, la muncă și abia dac-am mai schimbat două cuvinte. Pe bune, dacă n-aș fi avut diamantul ăla, aș fi crezut că visasem totul. și poate că, tocmai de-asta, nu mă deranja realmente faptul că nu puteam anunța logodna la serviciu. Încă trebuia să mă obișnuiesc eu cu gândul. — David, ai timp în dimineața asta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
se întorsese, s-a pitit. Relații, bani, depozitul de vinuri... scăpăm noi. Așa credea filozoful. N-a scăpat, cum știi, n-a scăpat. Mie nu-mi pasă, chiar dacă scap, cumva. Mie, nu, să știi. Nepăsarea mea e mai tare ca diamantul! Nepăsarea mea e diamant, coane, mai dură ca inima Maiestății Sale Scenaristul Suprem, ascuns peste tot, de negăsit vreodată. Peste tot și nicăieri, mde, ultimă șmecherie... Și deschise, brusc, fereastra. Bezna năvăli, rapidă, parfumată, vicleană. O biciuire năprasnică. Profesorul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pitit. Relații, bani, depozitul de vinuri... scăpăm noi. Așa credea filozoful. N-a scăpat, cum știi, n-a scăpat. Mie nu-mi pasă, chiar dacă scap, cumva. Mie, nu, să știi. Nepăsarea mea e mai tare ca diamantul! Nepăsarea mea e diamant, coane, mai dură ca inima Maiestății Sale Scenaristul Suprem, ascuns peste tot, de negăsit vreodată. Peste tot și nicăieri, mde, ultimă șmecherie... Și deschise, brusc, fereastra. Bezna năvăli, rapidă, parfumată, vicleană. O biciuire năprasnică. Profesorul se clătină, se înălță, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nouăzeci, o sută la oră. Parcă îmi explodează creierul, Nathan. Mă simt energizat, gata de orice. — Foarte bine. Acum povestește-mi. — Bine. Povestirea. Povestirea despre păpușă... E ultimul an din viața lui Kafka, iar el s-a îndrăgostit de Dora Diamant, o tânără de nouăsprezece sau douăzeci de ani, care a fugit de la familia ei hasidică din Polonia și acum locuiește la Berlin. Are doar jumătate din vârsta lui, dar ea îi dă curajul de a pleca din Praga - un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mi toarnă un pahar de suc de portocale. Vreun bărbat la orizont? — Păi, cam așa ceva, spun eu înroșindu-mă discret. Nu dăm nume? se alătură și Tara discuției. Nici un nume deocamdată. E oarecum pe ascuns. —Hmm, face Tara răsucindu-și diamantul strălucitor pe deget. Cumva nu-mi place cum sună asta. —Ai o aventură? întreabă Tania cu ochii mari, trăgându-și mânecile entuziasmată. E cineva de la serviciu? — Desigur, mă hotărăsc eu să intru în joc. Și îl cunoașteți toate. O să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Dar trăsăturile ei sunt ascuțite. Și ochii ei sunt de un albastru ca oțelul. Fără vreo urmă de căldură. —Ei... bună, zice ea cu un rânjet răutăcios de-abia ascuns. Cu asta te ocupi acum? —Bună, Celeste, spun calmă, remarcând diamantul enorm de pe mâna ei stângă. E măritată. Doamne, până și vaca aia a reușit să se mărite cu cineva. Și nici măcar nu e urât, la naiba. Cel puțin, dacă era urât puteam să mă consolez. Da, cu asta, e grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în jocul ăsta prostesc. Dar nu are rost să dau acum înapoi, așa că îi spun cam aceleași lucruri pe care i le-am spus și Taniei. Dar cum inelul de logodnă al Tarei are cel mai mare și mai greu diamant pe care l-am văzut în viața mea, adaug că văd că se mărită cu un bărbat bogat. Da, logodnicul meu chiar câștigă mulți bani, recunoaște ea candidă. — Și cumva nu te văd rămânând în slujba asta peste câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mamei cel mai frumos cadou din lume. Abia aștept să i-l dau ! Bună ! zice Kerry, Întorcându-se spre mine, moment În care Îi zăresc șorțul. E fardată la greu În jurul ochilor albaștri și are la gât o cruce cu diamante, pe care nu i-am mai văzut-o până acum. De fiecare dată când o văd, are o bijuterie nouă. — Îmi pare bine să te văd, Emma ! Te vedem cam rar. Nu-i așa, tanti Rachel ? — Așa e, spune mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe obraz, făcând eforturi să nu mă las sufocată de tona de aftershave cu care s-a dat. E Îmbrăcat În pantaloni sport și o helancă albă, iar la mână are o brățară groasă de aur, plus o verighetă cu diamant Încastrat. Nev conduce firma familiei lui, care e principalul furnizor de echipamente de birotică din țară. El și cu Kerry s-au cunoscut la nu știu ce convenție a tinerilor Întreprinzători. Se pare că au intrat În vorbă admirându-și unul altuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dată. Acum e cu cătușe la mâini, iar peste o clipă Îl vezi Îmbrăcat la patru ace, În costum cusut de mână și o invită să ia masa cu el la Ritz. — A vrut să-mi cumpere o broșă cu diamante, spune Lissy, dându-și ochii peste cap. Avea cu el catalogul Asprey și zicea Întruna „Asta e chiar drăguță“. La care eu Îi tot dădeam cu „Humphrey, ești arestat, ce Dumnezeu ! Concentrează-te !“ Clatină din cap, ia o Înghițitură din băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ar fi destul de greu să‑i închidă. — Bună ziua! spun, ridicându‑mă jenată în picioare și întinzându‑i mâna. — Elinor Sherman, zice cu un accent straniu, jumătate britanic, jumătate american. Mâna îi e rece și uscățivă și are două inele cu diamante uriașe, care îmi intră în carne. Încântată de cunoștință. — Luke regretă foarte tare că n‑a putut veni, zic și îi dau cadoul pe care mi l‑a dat pentru ea. În timp ce desface pachetul, nu mă pot abține să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un vas de ceramică albastru-indigo, care e acoperit cu hârtie cerată maro. În jurul marginii e legată o ață galbenă. Desface ața și ridică hârtia. Înăuntru, o cutie de somnifere. Cu grijă, Shang-guang apasă marginea gârtiei. O împăturește în forma unui diamant. Apoi o presează înainte de a o arunca în coșul de gunoi de sub masă. Se duce la bucătărie ținând în mână bolul. Scoate din bufet un pahar și o sticlă pe jumătate goală de shaoju și amestecă băutura cu pastilele. Amestecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
iubea. ținea strâns în brațe femeia. O iubea între cer și pământ, în nesfârșirea albă a dăruirii de sine. Și mai era ceva în expresia bărbatului, ceva care, în mod inexplicabil, neașteptat, îl tăie drept în inimă. O fulgerare de diamant. O tăietură fină, surprinzător de profundă. Și durerea îl făcu să geamă. Privea chipul bărbatului, fără să-și mai desprindă luneta de la ochi. Aștepta. Nu, nu mai aștepta nimic. Participa. După un timp, își trecu luneta dintr-o mână în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de flori primite îi schimbaseră cu totul dispoziția. Pășea într-o minunată stare de grație spre acest public care o aștepta cu atâta nerăbdare. Înainta sigură pe sine și pe arta sa. Prin aburirea luminoasă a lumânărilor zări, desigur, sclipirea diamantelor din decorațiile Marelui Komandir, dar și nestematele negre, mistuitoare, din spatele acestuia. Frisonă de plăcere, simțind deja adierea pasiunii și regretând că nici un bărbat nu putea vedea ce alchimie subtilă se punea chiar atunci în reacție sub pielea ei. Și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în trecere, obrazul, dispărând într-o risipă de bezele. PAGINĂ NOUĂ 9 Șoimul țâșni drept în sus, plană un timp gâdilând burta cerului cu franjurile aripilor, după care și le adună, se răsturnă cu capul în jos, în poziție de diamant, și căzu fulgerător asupra prăzii. Lovitura dată cu ciocul în capul victimei sună scurt și sec în liniștea albă a fânețelor. Stârniți de mirosul sângelui, copoii începură să latre. Marioritza își îndemnă calul spre locul în care căzuse potârnichea. Șoimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și tufișuri, Mariam și Marioritza își lepădaseră tunicile și bustierele și acum își scuturau una alteia ramurile pline de zăpadă. Râdeau înveselite ori de câte ori simțeau atingerea acelei ninsori. Zăpada se topea imediat pe pielea lor încinsă, lăsând în urmă salbe de diamante. Marioritza constată că soția prințului nu avea trupul unei femei care născuse șase copii, ultimul dintre ei cu nici doi ani în urmă. Sânii mici, rotunzi. Pielea netedă, cu reflexe sidefate. Era impresionată nu numai de tinerețea ei, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]