24,608 matches
-
și Costel gem disperați). Scena 4 E dimineată.Aceleași personaje. Nelu:Ce face profa? Costel:Nu știi?E la gară.Iși aduce bagajele.Am invitat-o la cafea.A acceptat. (Din dreapta apar Monica și Alin cu două geamantane) Monica:Bună dimineața! Alin:Salut,unchiule!Salut dl.Costel! Nelu și Costel:Noroc! Nelu:Luați loc.Imediat vă aduc cafeaua. Iese.Alin și Monica se așează pe canapea) Alin:Intâmplător am luat același taxi cu Monica până aici.Am făcut cunoștință la intrare
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
ăsta? — Pentru că m-au produs noaptea, tiens. La hotel, ea s-a dus într-o alveolă, jos, în vreme ce eu mi-am regăsit balconul de deasupra bazarului. Vizavi e moscheea lui Mollah Internet, care predică despre progres și care în fiecare dimineață, pe la 5.30, face o probă de microfon înainte de prima rugăciune. Mai întâi te smulg din somn niște pârâituri sfâșietoare, ca și cum s-ar deșira catape teasma cerului, după care se aud bufnituri de c utremur (Mollah Internet izbește de câteva
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
-i încuiați pe dinafară. Jos, cu încrederea tâmpă a animalelor, câinele pe care scuipasem a venit iar după mine, să mă adul mece. La brutărie, i-am cumpărat un corn, i l-am aruncat și am plecat demn prin aburii dimineții. Viciu de procedură — Vreau și eu un buletin, o legitimație, ceva. Culturistul cu cravată și cămașă cu mânecă scurtă de la intrarea clubului îi zâmbea ferm lui Pop, umflându-și mușchii brațelor încrucișate. îl văzuse coborând din autobuz, stația fiind chiar
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
hăcuiască pe nimeni, nici pe la spate, nici pe de lături. Or, în lovi tura pe care au pregătit-o ei, au nevoie de bestii cum e Xhaferi. De mult timp pregătesc lovitura asta. „Trebuie să ne scoatem“, mormăia în fiecare dimineață Xhaferi. Mirko dădea din cap și fuma mentolate. O facem. Sunt numai tablourile unui jidan bătrân, Monsieur Gaspadin. Mirko nu vorbea aproape niciodată. Doar din când în când deschidea gura ca să râdă acru de Xhaferi. Numai el îndrăznea asta. îi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
aceeași uniformă ca în Tajikistan, am remarcat, iritat că sunt constrâns să spun ceva despre un milițian kirghiz alcoolic și mort. A ridicat din umeri. Era ultima noastră seară, Karin și Luc mă anunțaseră că ideea reportajului cădea definitiv, iar dimineața trebuia să plecăm. — Mai zi-mi cu terorismul ospitalier, am îndemnat-o. — Da, omul sărac de aici nu se așteaptă să-i iei literal mente invitația „Veniți să cinați la mine“... Dacă accepți, atunci taie pentru tine ultimul pui, tovarășul
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
sec, iar peștele mâncat dă să-i sară afară din stomac. Îl ia pe Baron pe după umeri și începe să fluiere. Când aud că se apropie o mașină, se întoarc și îi fac semn să oprească... Urcă repede, dau bună dimineața șoferului și, după ce se așază, se uită unul la celălalt, uimiți. Li se pare sau nu, dintr-o pungă de plastic vine un miros puternic de gogoși... Tică înjură și aprinde țigara, iar șoferul începe să le spună un banc
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
prin poștă. Nu știu când o voi înrăma, fiindcă - he, he! - drumurile mă omoară... Sincer să fiu, își dădu pe spate șapca de baseball, nu mi se pare că această excursie ar avea ceva special în ea. Am ajuns de dimineață în oraș, am servit micul dejun în restaurantul hotelului, trei ouă ochiuri, îmi plac ouăle, doar prăjite, fierte nu (gândi: am preluat logoreea de la pictorul ăsta, fantastic, mă lansez în discuții fără cap și fără coadă, de parcă l-aș cunoaște
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să predea costumul la garderobă și să plece către garsoaniera închiriată, poate că... Auzi vocea pictorului. Pictor fără Noroc, oare câți dintre pictorii lumii și-ar putea spune Pictorul Noroc Chior pe care Îl Pupă Destinul pe Obraji în Fiecare Dimineață? Bine, amice (o, nu, termină cu amice ăsta, altfel vom strica prietenia), să nu crezi acum că putem trece prin ziduri sau că nu vom păți nimic dacă ne vom arunca din turn. Asta nu, toate au o limită, apar
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Un zâmbet larg i se desenă pe față, iar stewardesa îi arătă, amabilă, unde se află locul său... De undeva, dintro altă lume, zâmbi și Lady Esmeralda. Jurnalul unui condamnat la durere (fragment de roman) 18 martie... A fost o dimineață ca oricare alta. Pentru toți ceilalți. Nu și pentru mine. De-acum se simte primăvara în aer, cu toate că a plouat mărunt întreaga zi, aproape ca toamna. La meteo au anunțat pe mai multe voci că s-a terminat cu ninsorile
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
știe ce mai face proasta de mama sau dacă am ajuns vreo celebritate, însă m-am trezit, cu cearceafurile făcute ghem sub mine... Mi-e dor de tata. Da. Chiar dacă au trecut atâția ani de când s-a dus într-o dimineață la muncă, pentru a sfârși ziua sub un zid, făcut terci, tot îmi este dor de el... Tata spunea lucrurilor pe nume, nu se încurca, dacă m-ar vedea că scriu în caietul ăsta ar face spume la gură. Un
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
era mai veselă. Împăratul avea obiceiul ca la masă să mănânce cu o furculiță de argint pe care o avea de la bunicul lui.Acest lucru nu miră pe nimeni și toți știau de furculița Împăratului.Dar...! Să vedeți: Într-o dimineață, ia furculița de argint de unde nu-i! Au căutat-o În tot palatul.Bucătarii au fost pedepsiți, dar degeaba.Furculița parca o Înghițise pământul, nu era nicăieri.Împăratul trecu de la mânie la supărare și la deznădejde. Nimeni nu știa ce
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mure!Maica Domnului o ajutase. Când a intrat pe ușă, teafără și cu coșul cu mure, baba Dochia să crape de ciudă.Mâncă mure și așa mure bune nu mâncase În viața ei.Se hotărâ ca a doua zi de dimineață să plece și ea pe munte să caute În pădure mure.Dacă a reușit noră-sa, ea de ce n-ar găsi?Da, ea o să aducă și mai multe și mai gustoase.Uitase că afară e iarnă Încă. Dimineață se pregăti
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
coama, Își puse labele din față pe un trunchi răsturnat, apoi le Învălui pe toate cu o privire severă.Îndată Începu să le vorbească cu glasul lui răgușit și le explică pricina pentru care s-au adunat aici așa de dimineață. Regele avea nevoie de un sfetnic la tron, un sfetnic bun, corect, răbdător cu norodul, nu avea nevoie de un trădător.Cine credea că este puternic, curajos și potrivit pentru acel post, să facă un pas În față căci cei
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și prin toate cuiburile. Păsările toate se agitau Încolo și Încoace, așteptând cu nerăbdare evenimentul. Păsări mari și mici, Își curățau penele În apa bălților ori În praful drumului. Veni și ziua mult așteptată. Tot pasăretul se adună Înca de dimineață În poiana mare, Înghesuindu-se unele În altele pe toate ramurile și crengile copacilor. Ciripeau și ciripeau de se mira și soarele de ce se Întâmplă. Se agitau, băteau din aripi, săreau, zburau, se opreau. Și tare se mai lăudau cu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
o iubim cu toții, așa cum a iubit-o zmeul pe tânara fată. LEGENDA PISICII Știți voi legenda pisicii? Dacă nu, v-o spun eu Îndată. Pisica era o femeie bețivă, dar atât de bețivă că-i Întrecea pe cheftii satului de dimineață și până seara și de seara până dimineață, numai cu gândul la bautură Îi era și numai cu sticla În mână o vedeai. La Început se mai rușina și ea, mai bea pe ascuns, dar acum n-o puteai opri
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
pe tânara fată. LEGENDA PISICII Știți voi legenda pisicii? Dacă nu, v-o spun eu Îndată. Pisica era o femeie bețivă, dar atât de bețivă că-i Întrecea pe cheftii satului de dimineață și până seara și de seara până dimineață, numai cu gândul la bautură Îi era și numai cu sticla În mână o vedeai. La Început se mai rușina și ea, mai bea pe ascuns, dar acum n-o puteai opri nicicum, nu-i mai păsa de ce zice lumea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
nu puteam să mă încurc cu oricine, oriunde și oricând. Eram într-o stare de angoasă din care nu știu cum aș fi putut ieși. Toate se încurcaseră, nimic nu-mi mai mergea bine. Am început să frecventez cinematografele. O luam de dimineața la 9, la 11, apoi după-amiaza până seara. Ieșeam de la un film, intram la altul. Am dus-o așa vreo două luni. Trăiam viețile altora. Asta mi-a făcut bine, din nou, un timp doar. Într-o seară, la cinema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Sunt neliniștit, nemulțumit. N-am realizat nimic, doar copiii. Dar copiii vor pleca, fiecare cu viața lui. Eu am să rămân din nou singur. Cu Camelia, dacă nu mă va lăsa și ea. Sunt tot mai tăcut și muncesc, de dimineața până seara, pentru toți. Cred că fetele pe care le-am cunoscut m-au manevrat, m-au manipulat. Au obținut de la mine tot ce-au vrut. Dar eu, în care timp al vieții mele am fost mai bun, mai generos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și eu nu mi-am dat seama decât acum. Olga fusese geloasă, extrem de geloasă! Cu capul greu de gânduri, m-am îndreptat către magazin. Nu aveam chef de nimic. Zilele treceau greu, eu nu mai lucram nimic și, într-o dimineață, telefonul sună. Sunt la Cireșica...! Vin! Era tot acolo, la aceeași masă, tăcută, așteptându-mă. Tot timpul m-a așteptat! În diferite locuri, spunea ea. M-a așteptat întotdeauna, de peste tot. Iar eu am fugit. Nu știu de ce, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
prosoape, pijama, tot ce avea nevoie. Mihai îi spusese: "nu veni cu bagaj, că vei găsi aici tot ce ai nevoie". Chiar așa era. Făcu un duș, se bărbieri, se întoarse în dormitor și se culcă la loc. Dormi, până dimineață, fără vise. Ziua se anunță destul de mohorâtă. Deschise perdeaua de plasă, ieși pe terasă, făcu câteva mișcări de gimnastică, se întoarse în cameră, se îmbrăcă și păși în micul salonaș unde își puse o muzică în surdină. Probabil aici stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
În dormitor se așeză pe pat și adormi. Se trezi la un moment dat, chinuit de un coșmar. Citise în tinerețe o nuvelă stranie, de Prosper Mérimée. Se chema "Venus din Islle". Era povestea unui tânăr care juca, într-o dimineață, tenis cu un prieten, într-un parc, pe un teren înconjurat de statui. Prins de joc, și-a dat seama că îl stingherește, în mânuirea rachetei, inelul de logodnă. Îl scoase și îl puse pe degetul unei statui, o Veneră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
vizită atelierul în tăcere și îl părăsi cu aceeași concluzie i-ar fi stat mai bine "acasă", nu în aglomerația aceea de fierărie, sticlă și beton, rece și impersonală. Mai hălădui așa câteva zile fără ținte precise și, într-o dimineață, se decise să mai bifeze o vizită "Clotilde" la Enescu. În Jurnal, Clody menționa că va merge la Enescu de ziua morții maestrului, împreună cu Mihai. Mihai îl adora pe Enescu, îi cunoștea opera și viața pe de rost, știa cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mută la o soră de-a ei, mai bătrână ca ea. Petre își amenajă o cameră în care să poată sta cât timp va avea de lucru acolo. Primul gând a fost să refacă împrejmuirea casei, căci într-una din dimineți constată că fusese vizitat de un animal mare, după urmele lăsate. Pesemne că fusese un urs. Aranjă cu niște meșteri din sat, care-i ridicară un gard de toată frumusețea. Apoi toată iarna se ocupă de casă. Avea doi tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
zi, din nou la gară, îmbrățișări și lacrimi. Plecau la Constanța marinarii, însoțiți până la București de fete. Petre și Camelia mai rămâneau câteva zile, să pună casa în ordine pentru închiriere și să mai răsufle după plecarea tinerilor. Într-o dimineață, sună telefonul fix, Camelia ridică receptorul și o voce baritonală, după ce-i urează tradiționalul "La mulți ani", îi spune că ar dori să vorbească cu "domnul Vlaicu, dacă nu deranjează". Petre luă telefonul și... surpriză: Alo? La mulți ani, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
casă. Am tăiat un godac de Ignat și l-am pregătit cum se cuvine am făcut și cârnați, și leber, și tobă, am afumat și niște slănină... De la oile noastre avem și ceva brânză bună... După micul dejun "subțire" de dimineață, Petre nu așteptă să fie invitat a doua oară. Și ce minunății erau pe masă! Își aminti de ce mâncase pe la Paris, pe la restaurante sau cumpărate de la magazine. Păi ăia de acolo să poftească la badea Ion și lelea Maria să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]