17,651 matches
-
persoanelor care trăiesc în lumi diferite ? Să încercăm să Îl descoperim împreună, fiule, spune într-un târziu profesorul, convins că se adresează doar propriei conștiințe. Nu este nimic de descoperit. Uimitoarea replică coherentă iese dintr-o gură lipsită total de dinți, ca o gaură neagră din care un adevăr incontestabil iese la suprafață. Adevărul necunoscutului care trăiește în altă lume ca a noastră. Dintr-un hău al clădirii sumbre, care adăpostește mizeriile celor uitați de noi, cei care ne credem normali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
unde după multe vorbe și amenințări fusese adusă o "autoritate" română care nu era altul decât domnul cu țăcălie și mustață de la Poșta din Arbore care vorbea bine rusește și a reușit să-l elibereze. Gustul gurii năclăite de sânge... Dinții pe care îi scuipa cu durere și dezgust... Nu vrea să se gândească prea mult la suferințele care au urmat acelei întâlniri cu "marii prieteni" care l-au văduvit de auz pentru toată viața. Despre Teodora și fetița domnului Simion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
noua graniță. Cunoștea locurile, cunoștea oamenii. A plecat într-o noapte și dus a fost. Cu Dither, cu neamțul, a fost greu. Era foarte suferind ; mă îngrijora mult că vomita tot ce reușeam să-l fac să înghită. Gura fără dinți părea o sângerândă hrubă neagră care își uitase de multă vreme funcțiile. Simion, care și el era doar o umbră, îl susținea, iar eu îl hrăneam cu lingurița ca pe un copil mic, sub privirile întrebătoare ale Minodorei. Am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de mână și fotografia unui grup de bărbați. Simion le-a împachetat cu grijă și le-a pus în ranița ponosită, singurul lui bagaj. Printre puținele obiecte care mai erau în tașca de soldat a lui Dither : o periuță de dinți, un forfecel și un creion mai era și un aparat foto micuț, care este pe polița din iatac, un aparat nemțesc "Leica". Simion ne-a făcut o fotografie, a recuperat filmul iar aparatul ni l-a lăsat în păstrare ; dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
copilului meu care părea a se juca de-a mama cu mine. Am mestecat cu greutate câțiva dumicați din pâinea uscată care mi-a adus în gură un gust dulce și bun, gustul neprețuitului bob de grâu. Dar pe loc dinții s-au simțit prizonierii pastei clisoase și m-a cuprins teama că mă înec, că mă înăbuș. Atunci Minodora a apropiat de buzele mele un vas cu apă din care am băut cu sațietate. Apa câinelui. Cât era de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
din preajmă răspunsul mazilului. * * * Tovarășul Ilie s-a năpustit asupra lui Emil Zimbru cu șaizeci de întrebări pe minut, satisfăcut că a mai identificat un pui de năpârcă bun de exmatriculare chiar în preajma examenului de licență și rânjea cu toți dinții descoperiți de niște buze subțiri că nu i-a scăpat printre degete către viața publică cu patalamaua în buzunar: Numele și prenumele!? Zimbru Emil. Facultatea!? Filologie-Ziaristică, anul al cincilea. Tata!? Mihai. Mama!? Mărioara. Starea socială!? Mijlocaș, cu trei hectare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cine măsa-n cur v-a trimis! Să vă fie cât se poate de clar că nu vă merge cu un poslușnic superior ca mine, care am venit cu Tudor Vladimirescu, mă! Eu vă lichidez pe toți! Eu vă scot toți dinții și măselele din gură. Eu îs dictatura proletarului aici în zonă! Eu îs nănașul vostru! și a schițat un prim gest ce sugera intenția de a-și elibera de la centură câteva obiecte din dotare. Pentru început a scos la vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
clar sere-sere, ceea ce în graiul nostru înseamnă un îndemn de a face caca... Și Muntean a șoptit că nu mai are mult și chiar face pe el, că a mâncat cucuruz fiert cu borș de barabule. Căpitanul a slobozit printre dinți câteva cruci și mai mulți Dumnezei: Chiar așa, mă nevolnicilor și netrebnicilor?! Așa-i, pane căpitane! Garantăm noi cu viața și cu libertatea noastră. Bine, așa să fie! a spus panul cam șifonat pentru întâiași dată de când apără zorile fericirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
A urmat un moment de liniște stânjenitoare. Apoi, întreaga asistență a aplaudat, în picioare, hotărârea celor doi și cineva a lansat întrebarea dacă mirele vrednic este... Vrednic este! Vrednic este! A răspuns Vetuca fără ezitare... Babornița dracului! A șfichiuit printre dinți văduva lui Dracinschi, nedorind să accepte ideea că viața și vigoarea se sălășluiesc în oameni, după caz, pentru ani diferiți ca număr... și în gramaje diferite. Am observat că au dispărut în pădure la un moment dat... Numai că remarca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ar fi exprimat că nevastă-sa, profesoară și ea, ar fi o ușuratică. Și s-au găsit nu unul, ci mai mulți asemenea mesageri care i-au sugerat medicului ideea, iar altul chiar l-a sfătuit să-l lase fără dinții din față, drept pedeapsă că a mușcat-o pe nevastă-sa de umăr în timpul unui dans la o serată colegială la Școala din Sucevița. Un anume pacient i-a povestit medicului cum că Petrescu-Petre s-ar fi exprimat în public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
au fost mereu o problemă. Prietena mamei, Nineta, nu mă întreba, ca toate cucoanele plicticoase, atunci când mergeam în vizită la ea, cum mă chema, câți ani aveam și ce voiam să devin când voi fi mare. Invariabil, râzând, arătându-și dinții peste care scăpa mereu prea mult ruj roșu, mă ruga să-i arăt cocoșelul, numele ei de cod pentru puță, dar, pentru c-o refuzam, izbucnea în hohote de râs și mă întreba dacă nu i-l arăt doar din cauză că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-mă dacă pișătorul a căpătat, în sfârșit, funcție dublă. Peste puțin timp, când a mirosit fals că m-aș fi dat la fiică-sa, posesoare de soț și copil, mi-a spus din mers, pe casa scării, blestemându-mă printre dinții ei acoperiți cu eternul ruj roșu, că n-ar fi fost rău ca pișătorul să-mi fi rămas doar pișător, fără funcție dublă, un cadavru pe care, de rușine, nu-l scoteam în lume, la vedere, pe când credeam că există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sosirii în vizita de lucru de la uzina de motoare electrice din cartier. Până să vină Dej, am tremurat rău de tot, ud până la piele, și m-am trezit a doua zi internat în spital. De-atunci am avut mereu un dinte împotriva vizitelor de lucru, deși, ca să fiu drept, vizita aceea mi-a adus și ceva bun. Erau în salon niște fătuce practicante, îmbrăcate în halate albe, cu niște picioare, de sechestrat nu alta, iar când se aplecau deasupra patului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
câștigat din asta: am ajuns vedeta țâncilor din cartier, care mă rugau, momindu-mă cu acadele, cu stafide puse pe băț, să le spun ce și cum cu ibovnicele din casa Ninetei. Preotul din cartier, în schimb, avea mereu un dinte împotriva mea. Auzise istoria cu ibovnica și mă gratula, spre marea rușine a mamei, cu apelativul Micul depravat. Se pare că mama bătea ceva mătănii, ca pedeapsă, pentru devierea mea de la morala lingvistică, dar șanse de îndreptare erau puține, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de lider spiritual. Se pare că și gagicile care urmau să se înscrie în clasa I gagicile de la litere șchioape, după nomenclatorul Ninetei îmi făceau ochi dulci, deși îngerii lor păzitori, niște bunicuțe mereu înăcrite, le pișcau profesionist, scrâșnind printre dinți care aveau pauze precum claviatura distrusă a pianului bunicului tot felul de drăgălășenii în care era picurat etern și cuvințelul depravat. De-atunci am priceput că domnișoarele sunt atrase ca un magnet de specia aceasta umană specială a depravaților, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Singur! Ah! Cel puțin dacă-n locul acestei singurătăți otrăvite de fantome, cum e singurătatea mea de acum, aș putea-o gusta pe cea adevărată, tăcerea și foșnetul unui copac! Singurătatea! Nu, Scipio. Singurătatea mea e plină de scrâșniri de dinți și răsună toată numai de zgomote și de strigăte stinse. Iar alături de femeile pe care le mângâi, după ce m-am depărtat de carnea mea îndestulată, în sfârșit, când peste noi se lasă noaptea și când am impresia că percep câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mesajul acela tulburător. Povestea m-a cucerit: "Pașol na turbinca, Vidma! Și de-acum nici nu-i mai spun lui Dumnezeu despre tine, hoanghină bătrână ce ești! Tu și cu Talpa-iadului sunteți potrivită pereche. Îmi vine să vă rup cu dinții de bunișoare ce sunteți. Am să te țin la pastramă, hăt și bine! De-acum, în turbincă au să-ți putrezească ciolanele. Hă, hă! Suspină ea Moartea, dar pace bună; Ivan parcă nici n-o vede, nici n-o aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Când am dat să deschid gura, am simțit că sunt pe buza unei mari prăpăstii. Cei din clasă amuțiseră... Hai, curaj, deschide și tu gura, măcar în limba română, ca să putem trece o notă aici... Mi-am luat inima-n dinți și am spus aproape șoptit: "Spionul american era negru, doamnă..." Doi inși din clasă luam notă de trecere la franceză doar pentru faptul că deschideam uneori gura în limba română: Sică și eu. Și pentru că trebuia să fim cumva recunoscători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în dobe numai atât cât să tulbur puțin praful de pe ele. Marele Bronz, trudind alături de contrabas, e în culmea fericirii. Îmi face semn că e mulțumit de mine. Chiar și dirijorul îmi arată a satisfacție pentru discreta mea tăcere artistică dinții lui de culegător mexican de tutun. Sunt furat de atmosferă. Vine momentul în care ar trebui să-și facă loc magia dobelor și tingirilor. Uit de rolul meu și, din instinct, încep... E o nebunie! Dobele chiar sună bine, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se poate ridica. Îi întind mâna. O întinde și el. Dar eu o întind numai atât cât să n-o poată el apuca. Îi spun calm: "Îl rog pe nea Onuț să te ajute. O clipă..." Burtă Multă scapă printre dinți un "Dumnezeii și crucile...", se lasă ajutat, ca de o macara, de roboțelul întârziat de întuneric, și ajunge, șchiopătând ca un drac, la mașină... Nu uită să-mi arunce amenințătorul "ne vedem mâine!" Eu zâmbesc, îi întorc un "pe mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
semne de mare hărmălaie de scârțâituri; dar n-a cedat. Burtă Multă a rămas încremenit, în poziția aș vrea să mă ridic, trăgând discret cu ochiul către scaun. Și-a priponit ușor mâinile pe birou și, strâmbându-se, scrâșnind din dinți, a-nceput să se ridice milimetru cu milimetru. Scaunul nu mai scârțâia; scâncea ca un copil neajutorat. Când a ajuns la verticală, a oftat aproape uman, ca o osânză eliberată, și a aruncat către scaun priviri de fiară. Dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vede, le-ar da foc. Noi ne rugăm la Dumnezeu să termine câteva clase, că poate-l angajăm la Spații Verzi, la Salubritate, știți... Să tundă iarba, să plimbe gunoiul... Avem pe cineva acolo, care..." Stilații fac zgomot cu scrâșnitul dinților. Tata chiar o luase cam mult pe arătură. Mă simțeam și eu rănit în naturelul personal. La Salubritate, auzi? Să tundă iarba! Frizer de iarbă. Să plimbe gunoiul! Asta da. Asta cu plimbatul gunoiului era de neiertat, chiar și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
coborât din mașină, a luat buchetul, dar când să pornească, s-a gândit: „Cu flori mergi la școală, la spital, la zile festive, dar la tribunal?!? Oare nu sunt caraghios? Ce-o fi o fi. Și a luat inima în dinți și intrând în clădirea tribunalului a zărit femeia de serviciu pe care a întrebat-o. — Unde o pot găsi pe domnișoara avocat Cecilia și nu mai știu cum o cheamă. — Domnișoara Cecilia Sătmăreanu? —Da. — Este în sala de judecată. —Când
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pe femeie spunându-i ce are de făcut, grăbindu-se să plece ca să nu mai fie întâmpinat de alți bolnavi. Se urcă la volan și îngândurat fiind, era gata, gata să lovească un bătrân care traversa strada neregulamentar. Scrâșnește din dinți ca să nu-l înjure în timp ce frânează brusc, dar răbdarea ajungându-i la limită îl întreabă: Ce faci taică? Ți s-a urât cu viața? Bătrânul speriat, se dă repede la o parte și Matei își continuă drumul. Ajungând acasă, ai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ce ne-a adus Moș Nicolae. S-au așezat unul lângă altul pe pat curioși ca niște copii, bucurându-se de ce au primit. Să mâncăm ceva și din moșul acesta de ciocolată, spune Matei. Numai ce m-am spălat pe dinți. Chiar înainte de a veni tu mă spălam. De aceea sărutările tale au fost atât de plăcute și de proaspete. Mănâncă! Te mai speli o dată! —Răule, nu m-ai putut avertiza mai din timp. Nici eu n-am știut până nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]