6,113 matches
-
intră în prima odaie de unde venea un miros puternic de rom. Îl strigă pe căpitan, dar din nou nu primi nici un raspuns. Cercetă la repezeală și celelalte camere, dar nici urmă de căpitan sau motan. Ieși afară și se uită disperat în direcția farului. Observă ca ușa acestuia era deschisă. Se îndreptă cât putu de repede într-acolo și ajungând la baza scărilor strigă aproape răcnind numele capitanului. Presimți că se întâmplase ceva rău. Nu primi nici un răspuns, dar, ca un
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
aude trăgând sertarele de la toaletă și în cele din urmă cade cu privirea pe mâna stângă a mortului, în al cărui inelar se lăfăie provocator un ghiul de zile mari. Lui tot nu îi mai folosește acum la nimic! Trage disperată de inel dar nu reușete să îl scoată. Ia uite baba ce curajoasă e! Dacă ai ști tu hoașcă bătrână câți rulmenți m-a cost ăsta la Istanbul! Intrată în criză de timp fiindcă pe scări se aude acum glasul
FUGIŢI, MORTUL!!! de ION UNTARU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342661_a_343990]
-
mortul! Strigoiul,... Acolo sus... Femeile și copiii încep să țipe, ușile se trântesc cu zgomot în urma lor în timp ce Ghiță încearcă fără succes să își ajungă consoarta din urmă. Cine s-a aflat la ora aceea pe stradă văzând o femeie disperată alergând și strigând din răsputeri: "Fugiți,... mortul!" și un bărbat gonind nebunește în urma ei, a comentat în fel și chip straniul eveniment: - Vine circul? - Nu domnule, femeia asta e o vrăjitoare și o aleragă un strigoi. - Ba nu, ea și-
FUGIŢI, MORTUL!!! de ION UNTARU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342661_a_343990]
-
vorbește nimeni ! îi sâsâi șarpele fricii în urechi. Tot întunericul din jur tăcea.Și, nesuferitul de șarpe îi devora toate gândurile. Acum, nu mai știa care este stânga și care dreapta. Bezmetic, începu să alerge și să strige ca un disperat : ajutooor ! ajutoor ! Niciun semn de la nepăsătorul Ecou sau de la uriașele umbre albe care se înngreau tot mai mult. Mai grav, acestea luau forme hidoase cu urechi și nasuri enorme, cu guri ca niște hăuri în care creșteau colți mari și
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
Tudorel. -Ești vinovat ! Ești vinovat. Tăceau monștrii, care urlau numai în creierul lui. -De ce sunt vinovat ? plângea cu sughițuri. -Pentru că nu ai fost ascultător și ai mințit ! urlau tăcând monștrii. -Nuuu ! Nu-i adevărat, plângea Tudorel lovindu-i disperat cu nuiaua. La un moment dat i se păru că și sculele din atelierul mecanic veniseră aici în Țara Întunericului încercând și ele să-l lovească. Cheile fixe încercau să-l lovească peste degete. Șurubelnițele i se vârau în ochi
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
zmeul Anton. Nu știi să deosebești ciocanul de baros, nătărăule ! N-ai să înveți niciodată mecanica ! Ți-e gândul numai la colinde și bolindeți, tâmpitule ! Pe el, barosule ! Și sculele îl loveau tot mai îndârjite. -Nuuu ! Nuuu ! alerga și plângea disperat băiatul. În alergătura sa de pe deal se împiedică de un pietroi și se rostogoli până la împrejmuirea unei târle. În cădere se lovi de o prăjină care se desprinse din gard. Țipă, înfuriat pe biata prăjină : -De ce stai în calea
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
vorbește nimeni ! îi sâsâi șarpele fricii în urechi. Tot întunericul din jur tăcea.Și, nesuferitul de șarpe îi devora toate gândurile. Acum, nu mai știa care este stânga și care dreapta. Bezmetic, începu să alerge și să strige ca un disperat : ajutooor ! ajutoor ! Niciun semn de la nepăsătorul Ecou sau de la uriașele umbre albe care se înngreau tot mai mult. Mai grav, acestea luau forme hidoase cu urechi și nasuri enorme, cu guri ca niște hăuri în care creșteau colți mari și
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
Tudorel. -Ești vinovat ! Ești vinovat. Tăceau monștrii, care urlau numai în creierul lui. -De ce sunt vinovat ? plângea cu sughițuri. -Pentru că nu ai fost ascultător și ai mințit ! urlau tăcând monștrii. -Nuuu ! Nu-i adevărat, plângea Tudorel lovindu-i disperat cu nuiaua. La un moment dat i se păru că și sculele din atelierul mecanic veniseră aici în Țara Întunericului încercând și ele să-l lovească. Cheile fixe încercau să-l lovească peste degete. Șurubelnițele i se vârau în ochi
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
zmeul Anton. Nu știi să deosebești ciocanul de baros, nătărăule ! N-ai să înveți niciodată mecanica ! Ți-e gândul numai la colinde și bolindeți, tâmpitule ! Pe el, barosule ! Și sculele îl loveau tot mai îndârjite. -Nuuu ! Nuuu ! alerga și plângea disperat băiatul. În alergătura sa de pe deal se împiedică de un pietroi și se rostogoli până la împrejmuirea unei târle. În cădere se lovi de o prăjină care se desprinse din gard. Țipă, înfuriat pe biata prăjină : -De ce stai în calea
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
postul a revenit unui alt candidat. După această înfrângere publică, ce l-a afectat moral, el a hotărât să se răzbune cât mai sângeros posibil! In plus, problemele pe care le avea cu Consiliul școlii și situația lui financiară personală disperată în care se afla, pentru că nu mai plătise ratele la bancă iar banca îl amenințase că-i va lua casa, l-a adus în situația de a-și pune în aplicare pas cu pas planul ucigaș. Unul dintre vecini, declara
AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342589_a_343918]
-
A ridicat gâtul și l-a scuturat în aer cu bucurie. Nicolae a înțeles mesajul: vor rămâne prieteni pentru totdeauna. În momentul când Ghețuș a plecat din nou spre apa mării, Molda porni în fugă după el spre cârd, lătrând disperată. Își pierduse prietenul care îi ținuse de urât timp de două săptămâni. La mal și-au luat “La revedere”... dar, oare, aveau să se mai vadă vreodată? Unul aparținea apei, ceilalți doi - uscatului. Așa s-au despărțit, rămânând prieteni pentru
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
nemărginirea, prietenia, suferința, despărțirile, epocile prin care a trecut. A reușit să își formeze propriul stil definitoriu în evoluția unui scriitor. Mangalia devenind un fel de fata morgana, de rara avis a sufletului autorului. Iubirile furtunoase, dureroase, calme, tandre, ori disperate au devenit capitole de inspirație și har care l-au întors mereu la Ithaca sa vindecătoare, întocmai ca pe Ulisse, căci Virgil Stan este un Ulisse al sufletelor care i-au ieșit în drum în tainica sa călătorie a vieții
VIRGIL STAN ŞI PUTEREA CUVÂNTULUI SCRIS de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341727_a_343056]
-
ori, numai el ne scoate din impas și ne dă încredere în viitor și în forța fiecărei bătăi de inimă. Da.Carpe diem. Însă trăiește fiecare clipă ca și când ar fi ultima clipă de viață. O , dar nu așa ca un disperat irevocabil! Dincolo de infern, începe altceva decât haosul. Probabil, un altar. Și totuși, fericirea a fost și va rămâne încă multă vreme un ideal la care se raportează existența umană . Bucuria este o oază. Fericirea poate fi, însă , pustiul, repetabilul paradis
SALT SPRE LIBERTATE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340583_a_341912]
-
pe unde nu trebuie, râșnind cafeaua, fiindcă multe-ți sunt păcatele. Pe de altă parte eu m-am lipit de măiestrie că tiparul de apă în cunoștință depravata a unor talente risipite ici și colo cu o mulțime de oameni disperați care-mi urlau tot felul de lucruri cum ar fi om-mane-padme-hum sau slăvit-sa-fie-domnul sau allahu-akbar sau nu-există-dumnezeu poftind de-a valma unii după alții în timp ce sorbeau niște cocktailuiri în care pluteau proprii lor ochi - ieșiți de multă vreme din tigve
POEME BILINGVE (4) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340539_a_341868]
-
privit doar cu ochi, o mie de cuvinte cu buze, o mie de săruturi. tremurând de dor și așteptare cu tâmplele zvâcnind de năvălnicia gândului și cu inimile surâzând în tandrețea momentului. Nu ne-am atins dar ne-am agățat disperați unul de celălalt, de frică să nu cădem de pe planetă. Referință Bibliografică: năvălnicie / Nuța Istrate Gangan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 508, Anul II, 22 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Nuța Istrate Gangan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
NĂVĂLNICIE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340663_a_341992]
-
În concluzie nu suntem noi. Suntem comunitate. Iar comunitatea se regăsește în noi. Rezumând la mine, pentru a nu generaliza, și a nu te supăra, dacă comunitatea sunt eu, și eu sunt comunitatea, atunci totul se rezumă la un eu disperat. Dacă ar fi așa, atunci... degeaba fac călătoria aceasta spre Tărâmul Făgăduinței. Stângaciul: - Omul trebuie să fie loial societății în care trăiește. Trebuie să muncească pentru comunitate și apoi să se gândească la el. Comunitatea trebuie să fie bogată. Dreptaciul
PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340580_a_341909]
-
facerii, acolo românii și ungurii mi-au fost prieteni, orașul era condus de un pitic, pe acolo au trecut nea Ceașcă, avea o mână de lemn, privire de bufniță, Bobu cu capul gol precum strachina, Teleagă fuma Kent și striga disperat, Ce va spune tovarășul? Oamenii erau inimoși, răbdători, Apa o țineam în cadă, rezervă, Cu multă rugină și sânge de miel, Un pârâu trecea timid, puturos, Pălinca și slana veneau chiar din rai, Acolo un coleg a murit sfârtecat de
ZALĂU de BORIS MEHR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340719_a_342048]
-
mereu deschisă. Când auzeam puii făcând gălăgie, mă urcam de pe iesle pe grinzile grajdului și mă uitam la pui. Atunci părinții foarte agitați și speriați că le sunt odraslele în pericol se repezeau în zbor până în apropierea mea și ciripeau disperate. Niciodată nu i-am luat în mână. Mă mințeau bunica și mama că dacă pun mâna pe ei părinții lor îi vor părăsi, nu le va mai da de mâncare omizi sau gâze. Puii neștiind cine a sosit în preajma cuibului
LASTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341100_a_342429]
-
Comerțului. Acolo, i s-a făcut părul măciucă (din ultimele fire din chelie). Cozi interminabile, taxe exorbitante, teancuri întregi de acte, fiecare act cu alergătură, iar în privința termenului...toate apropiate de Paștele Cailor. Trebuie să fi făcut o mutră îngrozitoare, disperată, pentru că a fost „ochit” de un tip milos: -Bag seamă, tataie, că ești la ananghie. Află că firma „noastră” tocmai cu asta se ocupă: îi ajută pe neajutorați. S-a îngrozit când tipul i-a cerut un avans de zece
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
păstrare. Alungă-ți teama că nu ne face nimic. - Măria Ta, mai bine înfruntam cel mai fioros dușman, dar în nici un caz nu vreau să am de-a face cu satana! Deodată liniștea din miezul nopții este sfâșiată de țipete disperate urmate de mieunături de pisici și un plescăit în baltă. Abia acum realiză că se află la câțiva pași de lac. - Observi cât este de grijuliu? Ne avertizează să nu cădem în iaz, glumi Valdescu descălecând. Principele scote o cheie
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
legământ ... Dar se face târziu și comoara trebuie îngropată până cântă cocoșii. - Să ne grăbim! Abia aștept să scap de privirile iscoditoare ale necuratului. Brrr! Ptiu, piei drace! Dar nu termină vorba că o flacără îi aprinse mantaua. Se aruncă disperat la pământ și spre norocul său nimeri într-o băltoacă. - Niciodată să nu te joci cu diavolul. Cei doi încălecară. Căpitanul, pentru a prinde curaj, simți nevoia să-și audă glasul și povesti o amintire din anii copilăriei. - Când eram
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
împreună Să iubim împreună. Să murim împreună. Oare e totul în zadar? Oare ți-a secătuit Iubirea? Sau ea colindă alte meleaguri Și nu poate ca să se apropie de mine De ce? De ce plîng? De ce nu ești aici? Intoarce-te! Cerșesc disperată Dar nu mă auzi.. Nu mă cunoști ... Zadarnic. Referință Bibliografică: LUI ....... / Lidia Florina Turcuș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1131, Anul IV, 04 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lidia Florina Turcuș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
LUI ....... de LIDIA FLORINA TURCUŞ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341188_a_342517]
-
început că este, un coșmar, dar când s-a mai liniștit, cu lumina aprinsă, și-a dat seama că a retrăit clipele petrecute în magazia de la C.A.P. Viorel apăruse din spatele său și cu ochii injectați de furie, ca un disperat, se repezise asupra ei și, oricât a țipat ea și l-a implorat să o lase în pace, el nu a auzit. Trăgea să-i rupă hainele de pe ea, o săruta pe obraz și se lupta să-i prindă gura
CAP. XVII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341011_a_342340]
-
braț. Privi spre cuțite, erau departe de el, iar toporișca afară în magazie, nu avea în acel moment nici unul din instrumentele cu care uneori când se îmbăta își îngrozea familia și o căuta cu cuțitul în mână pe Lenuța ce disperată fugea prin vecini. Vocea lui Virgil se auzi în cameră ștrangulată de furie: ,,De astăzi înainte în prezența mea nu o mai lovești ai înțeles?” Toader se albi la față, încercă să înjure dar nu putu articula nici un cuvânt preț
POVESTEA UNUI ÎNVINS (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341196_a_342525]
-
o obsesie atotcuprinzătoare a mâncării, în timp ce asistenta veghea cu ochi de vultur ca fetele să nu facă schimb de mâncare sau să facă rost de dulciuri. Fetele trăiau cu frica perchezițiilor în camere, care le făcea să recurgă la gesturi disperate pentru a scăpa de pedeapsă. Trăiau cu frica de cântar, care le făcea să își provoace singure voma. Trăiau cu frica de greșeală. Și mai apoi, Maria Olaru a început să trăiască cu o insomnie greu de învins care a
„Dar le băteați pe gimnaste?...” Răspunsul lui Octavian Bellu la jurnalul bătăilor scris de gimnasta Maria Olaru () [Corola-blog/BlogPost/337930_a_339259]