2,539 matches
-
întotdeauna insuficient, incomplet, limitat. Spionilor care se aflau acolo din întâmplare, la fel ca și tuturor colegilor lor, le fuseseră date instrucțiuni preventive foarte precise în legătură cu modul în care urmau să procedeze în cazuri ca acesta. Trebuiau să nu se distanțeze de suspect, trebuiau să se așeze în șirul de votanți al treilea sau al patrulea după el, trebuiau, ca dublă garanție, cu toată sensibilitatea casetofonului pe care îl purtau ascuns, să fixeze în memorie numele și numărul de alegător când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu putea veni decât din vastul ocean și din bătăliile biruitoare, dacă ar fi suflat puțintel mai mult, cu un strop de forță în plus, cu siguranță am vedea apărând valkirii călărind cu eroi pe crupă. Apoi, dispărând în depărtare, distanțându-se, imnul luă drapelul cu el sau drapelul luă imnul cu el, ordinea factorilor este indiferentă, și atunci șeful statului îi apăru poporului în spatele unui birou, așezat, cu ochii severi, ficși pe prompter. La dreapta lui, pus în poziție verticală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
da? Sigur, am răspuns, constatând cu ușurare că nu era atât de supărat cât crezusem. Aceeași oră, același loc. Și a plecat legănându-se, traversând cvartalul cu pasul lui greoi, micșorându-se tot mai mult în depărtare. Când s-a distanțat suficient ca să nu ne mai poată auzi, Nancy a spus: — E tare timid, nu? — Da, tare timid. Dar e un om bun și nobil. Unul dintre cei mai buni din lume. M.F.P. a zâmbit. — Mai vrei numele magazinului cu materiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fel de coeziune și încredere reciprocă. Călătorii povesteau și discutau între ei, ceea ce nu prea era posibil înainte de furtună, iar ființele acelea mici și sâcâitoare dispăruseră ca prin minune. Până la coborâre, era ceva mai mult de o sută de kilometri; distanță, care cu personalul o parcurgi, pe puțin, în două ore și jumătate, având în vedere numeroasele staționări. Bănuind că cei doi prezumtivi contabili sunt din Săvinești, ar fi vrut să discute cu unul din ei, dar nu era hotărât cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
înalte. Vârtejuri de zăpadă șuierau acoperind urmele... îngreunând jderului de a le adulmeca. Deodată, tresări. În spatele său se auzi gâfâit și fugă ...Trei lupi veneau în goană spre el. Începu o goană, de urmărire... Jderul mai sprinten la cățărat, se distanță până găsi un adăpost sigur. Șuierând, vuind tăios, vijelia se năpusti cu urlet în coamele pădurii care se ridica neagră în noapte. Lupii l-au hăituit... dar, i-au pierdut urma. De sus de pe cracă jderul îi privea urmărindu-le
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
spatele rezemat de o ușă de lemn cu zăvorul tras, iar ea Îl târî Înăuntru și Închise iarăși ușa, dar se temu să tragă la loc zăvorul. Cineva trecu alergând, un motor tuși, apoi acesta porni și se tură și distanța Înghiți zgomotul, transformându-l Într-un murmur. Adăpostul nu avea ferestre. Era destul de Întuneric și acuma era prea târziu să-l mai părăsească acolo. Coral căută În buzunarele doctorului Czinner și găsi o cutiuță de chibrituri. Când aprinse unul, acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Războinicilor, Constructor de Nave, sau chiar legendarul titlu de Mare Navigator pe Infinitul Ocean. Se lasă seară. O briză ușoară agită apele transparente ale imensei lagune, bătând dinspre Raiatea, a cărei silueta se profila la douăzeci și ceva de mile distanță 1. După ce urmări câteva clipe un pescar care-și aruncă năvoadele de pe o stâncă a insulei Piti-UnTai, se ridică încet și porni din nou, pe plajă largă de nisip alb, strălucitor. În curând ajunse la Punta Matira, al cărei contur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ori să mă gonească sau să îmi spună dacă vrea să dispar din peisajul ei. Atunci cînd îmi refuză apropierea, e adeseori impasibilă și detașată, rezervată și absentă, iar eu îmi doresc mai mult, simt mai mult și mă nedumerește distanța din atitudinea ei. Adevărul e că eu am mai mult curaj ca ea, încît pot să simt și să mă manifest, să vreau și să doresc, să amețesc și să îndrăznesc, să mă întristez și să mă resemnez, să mă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
totul. Dacă nu, nu mă amestec... îmi văd de treaba mea. Ea a spus că preferă să păstreze distanța... Dar mulți oameni simt așa - sau, mai bine zis, nu simt! Mulți vor să fie așa. Adică nu pun suflet. Se distanțează... de aceea e atîta răceală în lume: ne pîndește un îngheț general... eu deja am ajuns zilele astea să tușesc de o sută de ori pe minut... i-am spus că e vina ei, că îmi trimite țurțuri prin email
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
fost folosit. Mai presus decît lumea, vocile celor din cărți, din morminte. În atelierul lui Niki Bârsan, o femeie Între două vîrste, Într-un taior de vară de etamină ecru se plimbă prin fața fotografiilor care acoperă pereții. Se apropie, se distanțează, Își scoate ochelarii și-i șterge cu batista, se-ncruntă, zîmbește, din cînd În cînd face cîte o remarcă. Fotograful, așezat pe un taburet care dispare cu totul sub trupul masiv, descojește un măr cu mișcări atente ca și cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o să-i mai atașăm un butoi și-o să vedem dacă mai poate fugi atunci. Am mai împins puțin maneta și Orpheus hurui ascuțit. Un fum negru ca funinginea ieși din țevile de eșapament, însă îl prindeam din urmă, reduceam simțitor distanța dintre noi și rechin. Scout strigă liber! și arma doctorului se declanșă cu un vâjâit. Harponul nimeri umbra rechinului chiar sub linia apei. Un al doilea butoi se desprinse de pe barcă și goni pe urmele primului, pe deasupra mării calme. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
plus Încă ceva. Acest ceva rămânea un mister absolut; apariția conștiinței nu părea să poată fi legată de nici un element anatomic, biochimic sau celular; era descurajant. Ce-ar fi făcut Heisenberg? Ce-ar fi făcut Niels Bohr? Trebuia să se distanțeze, să judece; să iasă În natură, să asculte muzică. Noul nu se produce niciodată prin simpla interpolare a vechiului; informațiile se adăugau la alte informații ca niște grămăjoare de nisip, predefinite În natura lor de cadrul conceptual care delimitează câmpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
domeniu al amorului eteric. Și iată-mă ajuns la vârsta la care „sex“ e, teoretic, doar un prefix În reprezentarea deceniului de viață pe care-l traversezi, marinat cu vopsea de păr și diferite pomezi, Împănat cu minciunelele pe care distanța dintre convivii virtuali nu numai că le acceptă, dar le și Încurajează (pe rețelele de socializare aveam doar patruzeci și nouă de ani), așezat apoi În tava verticală a monitorului spre a fi prezentat doamnelor singure și jucăușe din toată lumea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
neplăcut, până și pentru asta le lipsește gabaritul. Munca dezgustătoare pe care o prestează l‑a făcut pe unul să‑și piardă părul de pe cap, pe altul dinții din gură, iar altuia i‑a îndesat mizeria sub unghii. Hans se distanțează în sinea lui de ei, iar exterior se înghesuie în cel mai întunecat cotlon, ca nu cumva să fie observat și asociat cu turma asta. Din greșeală. Dar dacă apare vreo domnișoară drăguță și singură, îi face cu ochiul provocator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să aibă el însuși succes. Botu’, zice Rainer. Dar Hans trebuie să mai spună cum îl enervează bătrâna cu plicurile ei idioate și activitatea la grupul de tineret din partid, ăsta e motivul pentru care vreau, pe cât posibil, să mă distanțez muzical de chestiile astea. Rainer spune că‑i arde acuși una peste bot. Sophie vorbește încet și tărăgănat, lasă‑l în pace. Anna: Până și statuia lui Goethe de pe Ring s‑ar plictisi ascultându‑te, Hans. Sophie: Nu fi așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fără bruschețe. Lucian, la rândul său, ar fi vrut să știe de ce apelurile telefonice excesiv de numeroase care îl solicitau pe A.P. la începutul venirii în institut încetaseră brusc, dar întrerupse explicația cam lungă, pentru a-i atrage atenția amicului să distanțeze raporturile prea strânse și evidente cu Vera, căci comentariile răuvoitoare se reflectau deja și în comportarea rece a tovarășului Manole. După întoarcere, fură văzuți mereu împreună. Primăvara îi găsi solidari. Rezonanța părea încă proaspătă. Iar acum încerca să descopere zadarnic
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
facă lipsit de orice îngăduință" (Principele, XVII), în ultimă analiză, refuzul de a idiliza imaginea omului e încă o notă definitorie pentru viziunea antiutopică. Diferența de perspectivă e hotărîtoare. Toate ideile florentinului sînt întemeiate pe istoria adevărată. Deliberat, el se distanțează de procedeele fabulatorii ale utopicilor, preferind "simplei închipuiri" "adevărul concret al faptelor". Presimțind că un suveran îl va contrazice, Machiavelli nu recunoaște nici o valoare operelor de laudă dedicate principilor, de aceea își propune să facă o carte în care "să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
umeri. În gât, dacă reușești. Trebuie să-i spargi osul. Să-l rupi. Sper să nimeresc cum trebuie. — Tragi foarte bine. Totul e să nu te grăbești. Trebuie să fii sigur. Primul foc care-l nimerește e decisiv. De la ce distanță să trag? Nu știu exact, are și leul ceva de zis În privința asta. Da’ oricum, nu trage decât dacă ești destul de aproape ca să fii sigur. — Sub o sută de metri? Wilson Îi aruncă o privire. — O sută e destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
furăm cuprinși În unghiul stelei ce trecu peste noi prin fereastră odată cu rotirea pămîntului, și-n clipa aceea devenirăm nesfîrșit de frumoși. Acum, la data scrierii acestei cărți, au trecut aproape cinci decenii de atunci, aș vrea să-i spun - distanța În timp este enormă - că totul se află la vedere, că Între noi... că ar fi trebuit să dăm acelei clipe valoarea eternității, dar n-am dat-o; imediat Însă mă rectific, gîndind că nici nu era nevoie, pentru că eternitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
a cerut să se atașeze cărților lui Eliot o siglă de avertisment: TRECUT FASCIST. Bună idee! Hai să propunem să se atașeze volumelor unora o banderolă pe care să stea scris: TRECUT PROLETCULT. Am fi acuzați de discriminare negativă, se distanțează Șichy. Sigur! Evreii trebuie discriminați numai pozitiv. Adevăr etnic evreiesc, da; adevăr etnic românesc, nu. "Nu-i momentul". Știi ce? Răspunde-mi tu la o întrebare, Șichy. De ce ar fi faux pas a pune semnul egal între Holocaust și Gulag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fatală, Alzheimer, a făcut-o neom în ultimii ani de chin pe care i-a îndurat. I s-au organizat funeralii naționale, fiind a doua personalitate după Winston Churchill care a beneficiat de asemeni onoruri post-mortem. P.N.L. Începe să se distanțeze de P.S.D. E posibilă oare refacerea alianței D.A.? Nu-mi vine să cred, pentru că liberalii au o grozavă teamă de președintele Băsescu. Cu titlu major se anunță la T.V.R. că „România e la mâna clanurilor”. După cum sunt prezentate evenimentele, e
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Așa cum ți am mai scris, nu-l văd cu săptămânile, probabil are altă casă, dacă n-o fi având mai multe... N-a fost om de familie decât un an și câteva luni. Acum, de când m-am îmbolnăvit, s-a distanțat și mai mult de mine. Dar durerea mea cea mare e că s-a depărtat și de fetiță. Totuși, cum el se află în permanență cu alcoolul în sânge și în creier, spune uneori și adevăruri, ce-i drept, usturătoare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să-mi refuz trăirea. Fără ca cineva să mi-o impună, deodată, am ieșit din joaca băieților de vârsta mea, deși plăcerea jocului era/este un act absolut pentru mine. Poate tocmai de aceea m-am retras din turmă, m-am distanțat, pentru că, numai interzicându-mi o plăcere maximă, simțeam că o trăiesc conștient, că pot adică să mă frustrez voluntar de ceva absolut și această frustrare devenea un mod superior de a simți că exist. Reușeam să anticipez În interior experiențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de curiozitate. Jenică luă o bucată de hârtie și scrise cu cifre mari, astfel încât zerourile abia încăpeau pe hârtie. Femeia își plimbă privirea peste mațul de zerouri, silabisi de câteva ori, încercând să nu piardă vreo cifră. — Parcă ar fi distanța de la Pământ la Lună... Dă-mi repede formularul, până nu mă zăpăcesc și uit cifrele. Cine știe când se mai ivește o ocazie ca asta... Jenică nu părea să se grăbească. Împinse foaia dintre ei pe tejghea. Păi, tocmai aici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și să scape nepedepsit pentru asta. Dacă Hsien Feng ar fi mânios, nimeni nu și-ar da seama. Orice regrete ar putea să aibă în câteva minute, ele vor merge cu el în mormânt. Nu mai am nici o teamă. Măsor distanța dintre eunucul-șef și mine și țintesc spre stomacul său. Privirea mi se concentrează pe cocorul de pe roba sa. Nu-mi pasă dacă mă rănesc sau dacă pățesc ceva mai rău. Povestea va ieși la lumină. Va fi protestul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]