2,454 matches
-
ceasul rău) face ca tocmai când croșetam subiectele de mai sus să fi intervenit scandaloasa decizie a guvernului Ponta privind trecerea Institutului Cultural Român în subordinea Senatului. Ca de atâtea ori în istoria noastră, răul determină binele: calamitățile naturale ne distilează pentru moment tradiționala dezbinare națională și ne stimulează solidaritatea. Dușmanii comuni facilitează alianțe contra naturii, de neconceput altminteri, iar spectrul falimentului general face ca polarizările să prefere complementaritatea scopurilor în locul dihoniilor ideologice. O astfel de campanie de susținere, cum s-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
caline își descarcă vrăjile asupra prăzii,/ picioarele crabilor - actinii negre răsturnate,/ și hipocampi și țestoase rătăcesc prin grădinile/ coralilor morți, meduzele își pun în mișcare/ chimia ucigașă, balenele ies pentru o gură de aer,/ spinările marsuinilor sticlesc tăind valurile,/ se distilează tăceri în retortele cochiliilor,/ scoica de perlă își învăluie rușinată,/ grăuntele de nisip în sidef" (Dies irae). Prin urmare un amestec de semnale care-și are tîlcul său. Poetul Radu Voinescu e un homo duplex, oscilînd, aparent conciliant, însă neîmpăcat
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
acest avantaj. "A scrie scurt înseamnă un efort de concentrare a expresiei și de concizie. Înseamnă a elimina ce nu este esențial, muncă extenuantă, și-așa, luând o groază de timp, nemaivorbind de greutatea însăși de a surprinde, săpând, rafinând, distilând esențialul râvnit", scria Constantin }oiu într-un articol din 1975 publicat chiar în "România literară", articol în care deplângea dezinteresul publicului pentru genul scurt deși, atrăgea ascriitorul atenția, "cei mai buni prozatori ai noștri, de ieri și de azi, și-
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
somația postumă a fratelui său Emil, mort pe front și spânzurat pentru dezertare întocmai ca Apostol Bologa. Familia scriitorului, Emil însuși, au trăit cu speranța sau iluzia că Liviu și-ar fi putut salva fratele de la înrolare. Remușcarea s-a distilat într-o disculpare indirectă, alambicată. Dacă salvarea reală de (pe) front nu a putut fi realizată, lui Liviu Rebreanu i-a rămas salvarea simbolică a fratelui său, a dramei sale, într-o operă literară. E simplu spus, dar foarte adevărat
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
primi numai pe el la masă, cu soția, bătea la ochi, putea să treacă drept o familiaritate cu oamenii Mișcării. În ultimele zile umbla zvonul persistent că Mișcarea va fi lichidată brutal, pusă definitiv în afara legii. Această versiune i-o distila malign Gulimănescu, cu aere de sfătuitor, care personal e cu totul rezervat. - Fii prudent, dacă te compromiți? Vor fi exterminați. Mișcarea constituie un scandal public. Suflețel se înfurie, și pe drept cuvânt. - Mă compromit eu, și dumneata, care ai închiriat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
inteligență drăcească, femeile deveniseră catalizatorul care ameliorase timpul mediu de maturare a populației de clone, asigurând bunăstarea prezentă a Abației. Toate acestea aveau însă un preț: Mariile știau aproape tot ce se putea ști despre tehnologia cu care Abația își distila religiile lucrative. Nici nu se putea gândi la eventualitatea în care Rim ar fi reușit să o facă pe una dintre Marii să spună chiar și jumătate din ceea ce știa. După trei generații de asemenea cupluri de clone, Abația fusese
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
bine ca Satul să existe. E o dovadă clară că nici măcar Dumnezeu nu e infailibil atunci când omul își pune în minte să îl înșele. În mintea lui Rim, câteva lucruri se legară repede. ― Virusul. Virusul care i-a infectat era distilat aici, în Abație, nu-i așa? Maria dădu din cap. ― Nu știu... Chiar nu știu. Și îi întoarse din nou ochii aceia limpezi și sinceri, și Rim renunță la întrebarea care îi stătea pe buze. 20. Aloim intră vesel în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de austral, se înscria perfect în legile Imperiului și că Federația Sagittarius nu încălca nici o reglementare. Acest lucru avea desigur să devină de o importanță redusă în momentul în care primele sute de kilograme de austral aveau să poată fi distilate în rafinăria pe care Crey o disimulase cu mare grijă pe unul din sateliții naturali ai Praxtorului. Toate astea depindeau însă de ardoarea cu care clonele de pe Praxtor aveau să-și venereze Dumnezeul și de priceperea lor în a coace
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
timp să creadă că adevărata încercare a vieții sale era singurătatea în care trebuia să-și ia deciziile. Nu se iluziona. Abația nu mai era ceea ce fusese acum treizeci de generații. Probabil că dacă ar fi fost convinși că pot distila virușii Insămînțării, călugării săi nu ar fi ezitat nici o clipă să îl ucidă. Tocmai de aceea nimeni nu cunoștea tot ceea ce trebuia știut despre însămînțare. Tocmai de aceea nu putea avea încredere deplină decât în el însuși. El însă împărtășise
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
năvălit în cabinetul Abatelui, pretinzând că a găsit leacul Ciumei. ― Și e adevărat? se repezi Stin. ― Da, rosti Maria pe un ton care îi semnaliza tânărului că vindecarea lor avea un preț teribil. El susține că din sângele bebelușului poate distila un leac care să vă vindece pe toți... ― Dar asta ar însemna... băiatul... ce-o să zică Xentya?... Nu se poate! strigă Stin pradă unei agitații cumplite. ― Da, așa e. Se pare că bebelușul trebuie lăsat să mai crească, fiindcă chiar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
profetice și crezând sincer că numai jertfa lui îi putea salva pe semenii săi de la moarte, Stin avea să se urce de bună voie în Alambicul de Dumnezei. Iar mașinăria aceea care funcționa după principii de nimeni înțelese avea să distileze câțiva viruși modificați cu care Abația urma să însămînțeze o altă Lume Agricolă. Stin nu avea să moară. Spiritul lui de devoțiune, dragostea față de Dumnezeu și față de semeni erau conservate în virușii aceia care aveau să-și caute, într-o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu pași mari de Stin. Tânărul pierduse deja foarte mult sânge și nu mai putea să vadă nimic în jurul lui. Kasser se apropie și el și, cu glas șoptit, îl întrebă pe Abate: ― E mort? ― Nu încă, răspunse Radoslav. Alambicul distilează din sângele lui virușii cu care putem însămînța o altă populație de clone. În momentul acela, Kasser realiză că asista la ritualul cel mai tainic al Abației, la procesul la care visaseră timp de milenii toți cei care contestaseră întîietatea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
-i acoperea pieptul scofâlcit punga de piele și apoi ridică în dreptul ochilor săi fiola cu lichid albăstrui. - Asta este șansa noastră. - Ce ai acolo? întrebară într-un glas femeile. Abatele povesti că imediat după ce ele îl uciseseră pe Vassur, Alambicul distilase viruși din sângele lui Stin. Spre marea disperare a Abatelui însă, quintul căzuse peste corpul neînsuflețit al tânărului și sângele lor se amestecase. Pentru prima dată în istoria lui, Alambicul sintetizase viruși pornind de la doi oameni. Abatele nu se iluziona
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
capitol al Revelațiilor, Abatele își îngădui să mediteze la această istorie. În anii care trecuseră de la moartea Sfântului Augustin, Abația devenise un pilon important al Regatului Celor o Mie de Stele. Cele mai eficiente Lumi Agricole funcționau numai datorită religiilor distilate de Abație. Deși serviciile călugărilor terrani nu erau deloc ieftine, nici o familie care se respecta nu mai apela la vechile mijloace de socio-terraformare. Credințele importate din Abație erau recunoscute ca fiind cel mai sigur mod de echilibrare durabilă a comunităților
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
experiența creștină și lecțiile ei despre vâltorile Timpului. Fiindcă întîiul învățămînt al creștinismului este furia distrugătoare cu care a început atunci Omul să recupereze timpul pierdut. 4. - Nu știu la ce v-ați așteptat? La o retortă din care să distilăm Dumnezei? Metodele noastre sunt cele care sunt... Și nu cred că e vina noastră că nu ne-am gândit că la un moment dat va trebui să creăm religii și pentru alte ființe decât pentru clonele Lumilor Agricole. Știm foarte
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Bufnița oarbă» e plein d’effets conștiente, foarte calculate, precise [...]. Fiecare pagină e condusă ca o partitură muzicală. Pasajele care par cele mai imaginare sunt chiar cele asupra cărora am muncit cuvânt cu cuvânt. Otrava, căci e otravă înăuntru, am distilat-o picătură cu picătură. Întâi mă întrebam ce voiam să spun, apoi căutam cea mai bună formă, tonul cel mai convenabil [...]. Unii [...] au crezut că personajul din «Bufnița oarbă» sunt eu. E adevărat, bineînțeles, eu sunt autorul, dar detașat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
o generoasă deschidere spre interlocutor. Cel care a fost atât de timpuriu instruit În ravagiile urii și nu ar renunța nicicând la experiența care i-a marcat destinul s-a constituit, ca om și ca artist, cu o calmă Înțelepciune, distilând cu deliciu resemnarea, activându-i resursele de toleranță, amiabilitate, Înseninare. * În octombrie 2002, când s-a anunțat Premiul Nobel pentru literatură, mă aflam În plin semestru universitar la Bard College, acaparat de cele două cursuri, unul despre Fernando Pessõa (Scriitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
artistic, pe voi Înșivă, ori publicul?!... Ca să vezi cum se Întîlnesc dramaturgia și industria alcoolului : fiind În Galați, văd În vitrina unui chioșc - culmea, situat chiar În fața teatrului local! - numele ESCU, pe eticheta unei sticle. Citesc uimit : ESCU = „băutură alcoolică distilată”. Ptiu! De la Mușatescu ( autorul celebrei comedii ...Escu) nu știam că și fabricanții de spirtoase, au de Învățat!...Pe cînd romul Titanic-Vals , absintul Țara fericirii și berea Geamandura? Că țigări de foi Hamlet, deja am fumat... Povesteam, nu o dată, prietenilor, actorilor
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Belarus și în Transnistria, în domeniul tutunului, zahărului, coniacului. În 1985, Gorbaciov începuse să scoată viile: 70000 de hectare au distrus numai de la noi. Basarabia era cel mai mare producător de coniac din vin, cu sute de fabrici. Vinul se distilează, se pune în butoaie mari, noi, de stejar, de 500. Și stă acolo 20-30 de ani. Toate butoaiele erau pline din 1964-1970. Gorbaciov a cerut să ducem vinul în Bașkiria, să facă drojdie pentru vite. Erau zeci de mii de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
vâltoarea vremurilor și rămâne impasibilă la amestecul nesfârșit de accidente care configurează timpul unei epoci; și, pe de altă parte, amestecul pestriț de fapte, întâmplări, climate, pofte, accidente și rupturi care alcătuiesc bucătăria istoriei, mulțimea nemăsurată de influențe care își distilează, aliază și epuizează forțele. Dar noi, când judecăm o epocă și ne referim la ea ca la o epocă cu caracter propriu, nu ne apucăm să punem deoparte faptele acestei epoci și să încercăm să desprindem, apoi, rațiunea acestor fapte
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pierdută pentru totdeauna. Aldaya avea o privire de lup, hulpavă și ascuțită, care Își deschidea drum și știa unde și cînd să-și plaseze mușcătura mortală. Aldaya i-a sărutat mîna Încetișor, mîngîindu-i cu buzele nodurile degetelor. Tot ceea ce pălărierul distila În afabilitate și entuziasm, don Ricardo emana În cruzime și putere. ZÎmbetul său canin lăsa să se vadă limpede că era În stare să-i citească gîndurile și dorințele și că rîdea de ele. Sophie a simțit pentru el acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că Aldaya rostise adevărul. Eram blestemați. Au trecut mai multe luni fără să aflăm nimic de Julián sau de Aldaya. Miquel mai avea cîteva colaborări fixe cu ziarele din Barcelona și din Madrid. Muncea necontenit, așezat la mașina de scris, distilînd ceea ce el numea neghiobii și hrană pentru cititorii din tramvaie. Eu Îmi păstrasem postul la editura Cabestany, poate pentru că aceea era singura modalitate de a mă simți mai aproape de Julián. Îmi trimisese o scurtă notă, anunțîndu-mă că lucra la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ținuți în subsolul hotelului câteva zile, înainte de a fi dați la consum. Se fabrică zilnic 5.000 de pâini plus 5.000 de pâinișoare, pentru cafeaua cu lapte. Apa de baie e filtrată, iar apa pentru masă și gheață e distilată. Personalul se compune din 96 bucătari, 18 brutari, 165 spălători de veselă, 177 paji, 105 hamali, 560 tineri garsoni, 175 de femei cameriste etc. Tot personalul ia masa la hotel, femeile primesc locuință și albiturile. Proprietarul acestui gigant era M.
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
șubrede cu panglici argintii, cu o pantă inegală și un cerc de parchet în față, pe care mai mulți giganți execută un dans atletic. Cad în genunchi și lovesc aerul cu cizmele roșii, o demonstrație etnografică perfectă, un dans căzăcesc distilat până la esența pe care o poate pricepe și cel mai bețiv și cel mai obtuz turist în treizeci de secunde. O gură de votcă. O secundă. Ceea ce este static, se pune în mișcare. Ceea ce este solid se topește, de dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
simte singur. Acum Încearcă să vorbească. Oare ce-o Încerca să-mi spună? Ajutor. Poliția. Spital. Sau nu cumva ajutor, te rog, la spital? De fapt nu contează acel mic element de detaliu, Întrucât viața i se stinge: existența umană, distilată până la a cere cu insistență serviciile de urgență. M-ai dat la o parte băi. M-ai respins. M-ai tras pe sfoară și ai distrus totul Între mine și adevărata mea iubire. Te-am mai văzut. Demult, zăcând acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]