7,734 matches
-
pot spune cu convingere că omul are dreptul la propriile păreri, așa cum are dreptul la viață și libertate. Dumnezeu este Cel care a dat omului liberul arbitru, iar omul va trebui să lupte pentru aceasta libertate. Omul este judecat de către Divinitate în ciuda faptului că a beneficiat mereu de liberul arbitru. Și totuși, omul este singurul în măsură să decidă ce este bine sau rău, adevăr sau minciună, pe tot parcursul vieții lui. Iată că încet-încet ajungem la partea cea mai interesantă
OAMENI, MENTALITĂŢI ŞI (IN)COMPATIBILITĂŢI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347972_a_349301]
-
Imaginea este împinsă spre o funcționare simbolică, puiul este aici simbolul existenței pure care este aruncată în contingență. Valoarea literară a prozei constă în inovație, în posibilitatea textului de a evita clișeul. Muntele este simbolul larg răspândit al apropierii de Divinitate, exprimând conceptele de stabilitate, imuabilitate și puritate. Tema nuvelei Spinarea de piatră a Făgărașului o reprezintă sacrificiul neasumat, involuntar, dar pe deplin justificat de încercarea omului de cucerire a muntelui - simbolul trancendenței. Într-un plan limitat, asistăm la experiența muncii
GHEORGHE ANDREI NEAGU, DE LA STÂNGA LA DREAPTA- EXISTENŢĂ ŞI SEMNIFICAŢIE, CRONICĂ DE CĂTĂLIN MOCANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347233_a_348562]
-
a computerului, ci și ireversibilitatea timpului, retrezind în om predispozițiile frumosului deplin, care nu interferă cu actualul și este o invocație prin arta zborului gimnastic, a celui mai mare adevăr, că frumusețea omului s-a dat în prelungirea feeriei accesibile divinității. Ca să o laureze pe Nadia cu metafora de „zeiță”, Ioan Chirilă a receptat vraja candoarei Nadiei, zborul ei de heruvim. Denumirea de „zeiță” găsește cel mai bine farmecul dizolvat într-un nume care s-a dăruit multor copii născuți după
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
cumpere. Și din urma lui, în acest neîncetat du-te - vino, o altă apariție capta atenția călătorilor. Târându-se pe podeaua vagonului - oare cum urcase, mai apucă să se întrebe Irina - un cerșetor se oprea lângă fiecare scaun și în numele divinității cerea insistent să fie ajutat ca să-și cumpere “o pâinică”. “Eu nu mă prefac” - adăuga el vârându-și insistent piciorul schilod, sub ochii celor ce încercau să îl evite. Însă privirile călătorilor continuau să îl ocolească și rareori cineva se
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
altă cauționare a vinei de a nu ne dărui sufletului un cântec al Danielei Condurache azi, decât dăruindu-ne două mîine! Ce timpuri câinești am trăi să avem parte numai de cântece lătrate! Dar timpul nostru are un puseu de divinitate de la muzica populară, fundație a identității noastre. Deși cântă ca o vijelie, glasul Danielei Condurache are suavitate, are consonanță cu visul. Ascultând-o, trăim mai încet și suntem mai moldoveni, chiar de-am fi olteni, munteni, ardeleni, dobrogeni, bănățeni...! Când
DANIELA CONDURACHE. DACĂ AR ASCULTA-O LUMEA, AR DEVENI MOLDOVENEASCĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347387_a_348716]
-
Aș vrea din nou ca bucuria/ Să intre în casă pe vecie. (Vreau înapoi copilăria). Un război nedrept, care, fără voia noastră, devine parte a istoriei naționale. Recursul la istoria abundând în figuri ilustre, războinici fără de teamă, voievozi înrudiți cu divinitatea, denotă patriotismul lui Ionel ILIE, explicabilă, dacă privim retrospectiv activitatea diplomatului de carieră, cunoscător al altor tărâmuri, dar rămas fidel inconfundabilelor meleaguri mioritice: Din Cer Zamolxe ocrotește/ Pământul Daciei străbune,/ Cu glas de tunet poruncește:/ AURUL e pentru Voi, nu
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE – 2 IANUARIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347488_a_348817]
-
din nefericire uneori îi întâlnim, îi auzim mai exact, în mod regretabil și în mass media ( în special la TV!) Conștiința este un sentiment al responsabilității, este legată de moralitate, de îndatorirea ținând de demnitate, onoare, dreptate, adevăr, contingența cu divinitatea, de unde și atribuirea calității ei ca fiind o adevărată Poartă spre cer. Se spune că Dumnezeu inundă conștiința cum razele soarelui o cameră întunecată. În starea de conștiență omul își dă seama de realitate, sub toate senzațiile și percepțiile prin
POESIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348772_a_350101]
-
zero) sau IO, silaba sacră a voievozilor români, vocabulă cu care își începeau redactarea oricărui act oficial. Așa cum două triunghiuri suprapuse- unul cu vârful în sus, reprezentând umanitatea ce aspiră spre cer și altul cu vârful în jos, care închipuie divinitatea ce-și revarsă harul spre Pământ, spre întreaga creație - realizează steaua lui David, tot astfel două pătrate suprapuse printr-o mișcare de translație realizează octogonul - simbolul sacru al zamolxienilor, pe care-l regăsim în biserica ortodoxă. După cum se știe zamolxianismul
POESIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348772_a_350101]
-
-mă în curtea bunicilor mei din Ianca. Vrăjit fiind întrutotul, îmi spuneam atunci cât de minunat trebuie să fie să dau mâna cu norii, acolo, în înălțimile cerului. Îmi plăcea să cred că aviatorii sunt cei mai puternici oameni, aproape de Divinitate, mai ales că bunica - femeie credincioasă - de câte ori avea vreo problemă, își ridica privirea spre Cer și își făcea semnul crucii cu evlavie! Atunci, în sinea mea, îmi doream ca într-o zi să ajung acolo, sus, să-i fac cu
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348826_a_350155]
-
nu are limite și nu ține cont de vârstă sau sex, ea vine de undeva din adâncul spiritului uman. Mărturiile celor 36 de poeți și prozatori fac să vibreze corzile sensibile ale sufletului. Aceste confesiuni constituie o adevărată spovedanie în fața Divinității dătătoare și de har scriitoricesc; acest fascinant joc al literelor în cuvinte și a cuvintelor în fraze pline de duh, spovedanie la care martor este însuși OMUL, cu eul său, ce ne reprezintă valorile naționale și universale, dar și cititorul
MANIFESTARE VALORICĂ A SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI .EXEGEZA. ION NĂLBITORU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348888_a_350217]
-
cititorul din toate păturile sociale ca făptură divină pe Terra. Scriitorii prin excelență sunt firi pline de sensibilitate care pătrund în profunzimea sufletului uman punând în valoare trăirile, sentimentele, dorințele și aspirațiile ființei umane, creația cea mai de preț a Divinității. Un complex de manifestări sufletești se regăsesc cu fidelitate în volumul “Dincolo de cuvânt” realizat de doamna Valentina Becart. Doar o fire sensibilă și răbdătoare, dar și profundă putea să mobilizeze personalități ale culturii, a celor ce patronează cu măiestrie talentul
MANIFESTARE VALORICĂ A SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI .EXEGEZA. ION NĂLBITORU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348888_a_350217]
-
dealuri pietroase profilându-se golașe în zare, vegheate de ruine antice ce se contemplă gânditoare în enigmatice oglinzi de ape, ținutul nord dobrogean a știut să-și ascundă cu grijă adevăratul chip și ca într-un ritual săvârșit pentru o divinitate păgână, să se înfățișeze în toată nebănuita sa frumusețe, doar acelora ce îi aduceau ca ofrandă, propria lor inimă. Și la fel cum apele ce îl străbat și îi dizlocă pământul, modelându-l și amestecându-l cu vegetația, pentru a
INTERVIU CU PICTORIŢA MARIA PELMUŞ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348860_a_350189]
-
niciun pic și că vorbele spuse despre răposat pe o expirație adâncă, urmată de întoarcerea ochilor într-o parte „Dumnezeu să-l odihnească” - nu reflectă decât oftatul de ușurare al celui ce încă era viu, pentru că mai păcălise cumva o dată divinitatea și uite că evitase din nou să fie trecut pe listele de restructurare ale cerului. ...„ небесного Царя”... ”грех мои”... cuvintele care-o uimiseră în copilărie, rătăcite în memorie se activau ridicându-se la suprafață din colbul memoriei. Și amintirile îi
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
că Dumnezeu există și că ne poate readuce pe drumul nostru de câte ori rătăcim calea. Am scris despre această întâmplare pentru că am nevoie de răspunsuri, am nevoie să-mi explic ce s-a întâmplat atunci, în timpul accidentului și de ce a vrut Divinitatea să mă salveze? Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Viața ca un miracol... Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 762, Anul III, 31 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Cornelia Vîju : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
VIAŢA CA UN MIRACOL... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348905_a_350234]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > ALEXANDRA MIHALACHE - TRAIAN VASILCĂU, CĂLĂTORUL NEMĂRGINIRII Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1580 din 29 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Rugăciunea este cea mai pură formă de recunoștință către divinitate, iar Traian Vasilcău își îndeplinește misiunea revărsând în sufletele noastre lumina templului ceresc prin versuri care freamătă în eternitate. Singura știință al cărei Adevăr e desăvârșit este credința. Aceasta este știința lui Dumnezeu în al cărei studiu profund poetul se
TRAIAN VASILCĂU, CĂLĂTORUL NEMĂRGINIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348946_a_350275]
-
credința. Aceasta este știința lui Dumnezeu în al cărei studiu profund poetul se dăruiește cu ardoare, lăsându-și emoțiile să capete strălucire celestă prin rugăciune. Nu e râu mai senin decât acela care izvorăște dintr-un suflet ce-i cântă divinității. Nu e lacrimă mai curată decât cea care pleacă spre absolut, doinind iubire pentru Creator. Și nu e un suflet mai înălțător decât acela care trăiește pentru și din mângâierea divină. Traian Vasilcău își șlefuiește versul cu profunzime și forță
TRAIAN VASILCĂU, CĂLĂTORUL NEMĂRGINIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348946_a_350275]
-
cu profunzime și forță interioară nebănuită, sculptând nemurirea în imagini care glăsuiesc cu sensibilitate. În versul său cerne pulbere de dor și gratitudine, ridicând iubirea pe cele mai nobile culmi. Binecuvântat cu har și finețe lăuntrică, poetul este conștient că divinitatea l-a înzestrat pentru a fi mesagerul nostru prin tăria cuvântului. Iar cuvântul pentru poet este expresia supremă a credinței, căci prin el sădește speranța nesfârșită și scapără scântei ale veșniciei. Tot prin cuvânt poetul își croiește un destin aparte
TRAIAN VASILCĂU, CĂLĂTORUL NEMĂRGINIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348946_a_350275]
-
zbor tivit în veșnicii. Frântură din perfecțiunea divină, poetul își caută și își cântă neîncetat împlinirea și tinde a se contopi cu Dumnezeu spre a-și desăvârși forma. Cuvântul său de recunoștință vine ca răspuns la Cuvântul de dăruință al divinității și îl îndreaptă pe căi unde înflorește iubirea într-un pocal de lumini mirifice. Biruința îi aduce purificare doar prin sudarea cuvântului cu sfințenie. Între om și Dumnezeu e doar o palmă: palma iubirii. Aceasta se deschide spre iubire și
TRAIAN VASILCĂU, CĂLĂTORUL NEMĂRGINIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348946_a_350275]
-
respectă cel mai frumos legământ al iubirii. Lecția pe care ne-o împărtășește poetul este aceea că tot omul are acces la mântuire. Niciun savant nu se poate mântui prin descoperirile sale, fiindcă cea mai importantă descoperire e cea a divinității. Poetul măsoară timpul prin iubire și cunoaștere, și anume, cunoașterea lui Dumnezeu. Cea mai relevantă credință a sa . Se depărtează de realitatea lumească și se apropie de divin cu fiecare cuvânt, fiecare vers, fiecare poem. Trece de barierele lumești, dincolo de
TRAIAN VASILCĂU, CĂLĂTORUL NEMĂRGINIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348946_a_350275]
-
cunoașterea lui Dumnezeu. Cea mai relevantă credință a sa . Se depărtează de realitatea lumească și se apropie de divin cu fiecare cuvânt, fiecare vers, fiecare poem. Trece de barierele lumești, dincolo de frumusețea lumească și evadează în frumusețea celestă, pe care divinitatea i-o revarsă în suflet și simțuri astfel ca el să simtă adevărata viață. Atingerea impalpabilului: așa definește poetul credința. Pentru că Îl poate simți pe Domnul, deși nu-L vede; pentru că Îl poate asculta, deși nu-L aude. Profesorul care
TRAIAN VASILCĂU, CĂLĂTORUL NEMĂRGINIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348946_a_350275]
-
pe un parchet lustruit, altă dată parcă valsau într-un nor alb-azuriu fără să atingă podeaua. Maria, partenera de dans, când se învârtea în piruetă, avea chipul soției, iar la a doua piruetă avea fața Mariei.Un fel de Ianus, divinitate mitologică romană. O strângea cu o mână de mijloc și cu cealaltă îi ține palma întinsă. Levitau, levitau într-un dans al fericirii, iar orchestra revărsa peste ei o melodie astrală. Se trezi brusc și cu părere de rău că
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346734_a_348063]
-
LĂUNTRUL LUMINII "De ce nu mi se frânge pieptu-odată, și să-Ți sap un mormânt în piatra sa, și să Te-ascund de nimicirea toată pe care-o închide pulberea ?" Poetul Nicolae Ionel (se) întreabă, devenind, prin interogație, delicatul apărător al divinității. Și al poziției privilegiate a omului : în lume și, implicit, în fața lui Dumnezeu. "Cerul devine astăzi transparent", ca și sufletul, de altfel, al poetului. La ceasul potrivit, cel al lecturii, desigur, interioare. Cititorul poate profita și el , din plin, de
LĂUNTRUL LUMINII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346912_a_348241]
-
comportamente diferite, trebuie să știe să se lege sufleteste, spiritual și de valorile eterne. Ce este vremelnic poți pierde oricând, cu prețul unor răni vindecabile sau nevindecabile, depresii greu de tratat uneori, în timp ce stabilirea unei legături tainice și trainice cu divinitatea te ajută să traversezi mai ușor încercările vieții. Să nu uităm că Dumnezeu (unii spun universul!) ne dirijează întotdeauna pașii spre acele medii și/sau persoane alături de care să putem experimenta și dezvolta ceea ce simțim că trebuie să acceptăm în
ANTOLOGIE -POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346914_a_348243]
-
Dumnezeu” și deține sau posedă însușiri și calități dumnezeiești. Faptul de a trăi „în Dumnezeu” îl descoperă pe om participând la o realitate divină personală, care nu-l reduce la o simplă umbră nevolnică și aservită ființial - ontologic subiectului absolut. Divinitatea și dumnezeirea personală - Sfânta Treime, de care este legat omul prin Duhul Sfânt, formează baza și temelia lui spirituală. Pe de altă parte, conform Sfântului Vasile cel Mare, Duhul, care se manifestă în creație, este „Duhul comuniune” . Prin libera sa
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346854_a_348183]
-
Prima percepție despre Biserică este aceea a locașului de cult, a locului unde se adună credincioșii pentru rugăciune. În toate religiile există locașuri proprii de rugăciune, socotite sfinte pentru că în ele se săvârșește cultul divin prin care se intră în legătură cu Divinitatea. În Tradiția iudeo-creștină, primele locașuri de cult au fost: cortul mărturiei, templul din Ierusalim, sinagogile și apoi bisericile creștine care au împânzit lumea odată cu încreștinarea diferitelor popoare. Locașurile de cult sunt sfinte pentru că prin sfințire sunt dedicate lui Dumnezeu, iar
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]