23,181 matches
-
active, determinarea uniformității masei nu este necesară. Dizolvare. Poate fi efectuat o determinare adecvată pentru a demonstra că eliberarea substanței(lor) active este corespunzătoare, de exemplu una din determinările prevazute în Determinarea dizolvării formelor solide. Atunci când este prevăzuta determinarea dizolvării, determinarea dezagregarii poate să nu fie cerută. Comprimate neacoperite Definiție Comprimatele neacoperite cuprind: comprimatele cu strat unic, obtinuțe printr-o singură comprimare a particulelor și comprimatele cu straturi multiple, dispuse paralel sau concentric/obținute prin comprimarea succesivă a unor particule
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
Se pune în funcțiune aparatul timp de 60 min, apoi se examinează aspectul comprimatelor. Dacă comprimatele nu corespund determinării datorită aderării, se repetă determinarea pentru alte 6 comprimate, elimnând discurile. Determinarea este corespunzătoare dacă toate cele 6 comprimate sunt dezagregate. Dizolvare. În cazul comprimatelor preparate din granule sau particule deja acoperite cu un înveliș gastrorezistent, se efectuează o determinare adecvată pentru a demonstra că eliberarea substanței(lor) active este corespunzătoare, de exemplu pentru Determinarea dizolvării formelor solide. determinarea prevăzută în APLICAȚII
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
toate cele 6 comprimate sunt dezagregate. Dizolvare. În cazul comprimatelor preparate din granule sau particule deja acoperite cu un înveliș gastrorezistent, se efectuează o determinare adecvată pentru a demonstra că eliberarea substanței(lor) active este corespunzătoare, de exemplu pentru Determinarea dizolvării formelor solide. determinarea prevăzută în APLICAȚII PRACTICE Rp. Acid acetil salicilic Excipienți 0.500 g Proprietăți: Comprimate albe, fără miros sau cu miros slab de acid acetic, cu gust slab acru. Identificare Reactivi: 1. Hidroxid de sodiu 100 g/l
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
Interacțiunea hidrofobă Un caz particular de legătură ce apare între anumite structuri biologice o constituie legătura hidrofobă. Interacțiunile hidrofobe apar atunci când anumite grupări nepolare se gasesc în prezența unui mediu polar, grupările nepolare având tendința de asociere între ele. Prin dizolvare, orice moleculă face ca moleculele de apă cu care vine în contact să realizeze un număr mai mic de punți de hidrogen (eventual realizânduse punți de hidrogen între apă și molecula dizolvată). Ca urmare energia potențială va fi mai mare
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
b, nc moli de substanță c etc, se definește ca fracție molară Xa a substanței (componentei) a raportul: Suma fracțiilor molare ale tuturor componenților al unei soluții este egală cu unitatea ,deci Xa + Xb + Xc+...+Xn = 1 I.4.6. Dizolvarea Unele substanțe miscibile formează faze omogene în orice proporție, altele dizolvă numai o cantitate limitată dintr-o altă substanță. O soluție se numește saturată când conține o cantitate maximă de solut la o anumită temperatură dată (uneori și la o
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
faze omogene în orice proporție, altele dizolvă numai o cantitate limitată dintr-o altă substanță. O soluție se numește saturată când conține o cantitate maximă de solut la o anumită temperatură dată (uneori și la o presiune dată). In procesul dizolvării moleculele solvatului, datorită formării unor legături cu solventul, rupe legăturile între moleculele solvatului sau distruge rețeaua cristalină. Formarea de legături între moleculele sau ionii solvatului și solventului se numește solvatare (sau hidratare dacă solventul este apa). Dacă legăturile care se
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
legături între moleculele sau ionii solvatului și solventului se numește solvatare (sau hidratare dacă solventul este apa). Dacă legăturile care se formează între moleculele solventului sunt mai slabe decât legăturile care realizează coeziunea între particule (molecule, atomi sau ioni) atunci dizolvarea nu are loc. Grafitul și diamantul nu se dizolvă în nici un solvent, deoarece legăturile covalente sunt foarte puternice și atomii nu pot fi desprinși din rețea. Explicația solubilității majorității substanțelor ionice în apă constă în micșorarea forțelor electrostatice care rețin
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
notează cu m cantitatea de substanță dizolvată (cu masa moleculară M) și cu m0 cantitatea de solvent (1000 g), atunci ridicarea punctului de fierbere este: 0 1000 mM mETf ⋅ ⋅ În această relație, E reprezintă ridicarea punctului de fierbere produsă la dizolvarea unui mol dintr-o substanță în 1000 g solvent și se numește ridicarea molală a punctului de fierbere sau constanta ebulioscopică. A doua lege a lui Raoult : cantități moleculare egale (echimoleculare) din substanțe diferite produc aceeași ridicare a punctului de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
egale din același solvent produc aceeași coborâre a punctului de solidificare. Legea lui Raoult privitoare la coborârea punctului de solidificare este: ∆Ts = K ⋅ C , respectiv 0 1000 mM mKT ⋅ ⋅ ⋅=∆ unde K reprezintă coborârea punctului de solidificare al soluției obținute prin dizolvarea unui mol dintr-o substanță în 1000 g solvent. Constanta crioscopică K se numește coborârea molală a punctului de solidificare. Ea nu variază cu natura substanței dizolvate, ci numai cu natura solventului. Aceste legi ale ebulioscopiei și crioscopiei sunt valabile
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
apoase care fierb la o temperatură mai mare de 100oC și se solidifică la o temperatură mai scăzută de 0oC. Ele se utilizează ca agenți de răcire în diferite instalații și în mod deosebit în radiatoarele autovehiculelor. Se obțin prin dizolvarea în apă, în proporții bine determinate, a alcoolilor (metanol, etanol, glicol, glicerină), a substanțelor care împiedică fenomenul de coroziune (borax Na2B4O7) precum și a substanțelor care împiedică fenomenul de spumare (dextrine). Temperaturile de fierbere și de solidificare sunt determinate de concentrațiile
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
soluție înapoi pe plăcuță. Apariția potențialului de electrod a fost explicată de Nernst prin teoria osmotică a pilelor. Un metal manifestă o tendință mai mare sau mai mică de a trimite ioni în soluție, adică are o presiune electrolitică de dizolvare (P); ionii 76 metalului din soluție au o presiune osmotică (p) care se opune presiunii electrolitice de dizolvare. Când P > p, un număr mare de ioni metalici trec din placă în soluție, iar placa se încarcă negativ (Me → Me+ + e-
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Un metal manifestă o tendință mai mare sau mai mică de a trimite ioni în soluție, adică are o presiune electrolitică de dizolvare (P); ionii 76 metalului din soluție au o presiune osmotică (p) care se opune presiunii electrolitice de dizolvare. Când P > p, un număr mare de ioni metalici trec din placă în soluție, iar placa se încarcă negativ (Me → Me+ + e-). Când P < p, ionii metalici din soluție se depun pe placă iar aceasta se încarcă pozitiv (Me+ + e
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
formează un strat dublu electric caracterizat de o diferență de potențial (ε). Conform legii lui Nernst, valoarea lui ε este dată de relația: unde n - valența ionului: F - constanta lui Faraday (9,65·104 C/echiv. g). Deoarece presiunea de dizolvare P se măsoară greu, ea se înlocuiește cu concentrația C a soluției, iar p cu concentrația C0 care este concentrația soluției atunci când P = p. Potențialul de electrod are valoare negativă atunci când P > p (C > C0) și valoare pozitivă când P
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
se produce din cauza afinității dintre metal și unele gaze (O2; SO2; H2S; HCl gazos; CO; CO2; H2) sau lichide rău conducătoare de electricitate (alcooli; benzine; benzoli etc.) provocând Fig. 5.2. Electrod de calomel 79 modificări ale metalului manifestate prin: dizolvarea părților componente și pierderi de material; spălarea componenților; dezagregarea materialului de către cristalele sărurilor care se formează în porii săi; mărirea sau reducerea particulelor, deci și a întregii mase a metalului. Intensitatea procesului de coroziune chimică este condiționată de: natura materialului
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
purtător. Injectarea probei se face cu o seringă Hamilton, în cantitate bine determinată, variind între 1 și 10 µl, rar 50 µl (când componentele de analizat sunt în cantități foarte mici în probă). Probele solide sunt introduse în cromatograf după dizolvarea lor într-un solvent convenabil sau în stare topită. Pentru analiza substanțelor solide cu moleculă mare (polimeri, copolimeri sau compuși naturali cu puncte de fierbere foarte ridicate) se aplică metode de piroliză (descompunere la temperaturi ridicate) urmate de analiza cromatografică
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
prin dispersarea uneia dintre fazele sistemului. Rezultă un sistem dispers. Denumirea de coloid își are originea în lucrările lui Thomas Graham (1861) și provine de la cuvântul grec „colla” (clei). Graham a propus clasificarea substanțelor în două categorii:cristaloizi, care prin dizolvare dau soluții obișnuite, sisteme omogene și - coloizi, care prin dizolvare formează soluri, în care substanța dizolvată difuzează lent, care nu trec prin membrane semipermeabile și din care substanța dizolvată nu cristalizează. În lucrările lui Staudinger (1922) apare diferențierea clară între
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Denumirea de coloid își are originea în lucrările lui Thomas Graham (1861) și provine de la cuvântul grec „colla” (clei). Graham a propus clasificarea substanțelor în două categorii:cristaloizi, care prin dizolvare dau soluții obișnuite, sisteme omogene și - coloizi, care prin dizolvare formează soluri, în care substanța dizolvată difuzează lent, care nu trec prin membrane semipermeabile și din care substanța dizolvată nu cristalizează. În lucrările lui Staudinger (1922) apare diferențierea clară între coloizii organici și cei anorganici. Coloizii organici sunt substanțe macromoleculare
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
care a separat clorofila de ceilalți coloranți din plante. Separarea cromatografică, aplicată azi tuturor amestecurilor lichide sau gazoase, implică două procedee principale: a) cromatografia simplă de adsorbție, efectuată pe coloană sau hârtie; b) cromatografia de repartiție, bazată pe repartiția sau dizolvarea diferențiată a componentelor de separat între două faze: o fază mobilă (gaz sau lichid) și o peliculă dintr-un alt lichid depusă în prealabil pe adsorbantul solid. 119 2.1. Definiție, clasificare Definiție. Sistemele disperse eterogene sunt acele sisteme care
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
moduri: a) fizic - prin formarea unui strat dublu electric, din anumiți ioni adsorbiți pe fiecare particulă, care creează în jurul ei o sferă electrică de protecție (barieră de potențial); b) chimic - prin adsorbția anumitor substanțe care măresc insolubilitatea particulelor și împiedică dizolvarea lor prin „acțiune de masă”. În ambele cazuri, stabilitatea particulelor coloidale se explică printr-o anumită structură deosebită și o compoziție chimică specială. Aceste particule au fost denumite pentru prima dată de J. Duclaux - micele coloidale. Ele au o structură
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
și termodinamică, mult mai mare datorită creșterii entropiei de formare a macromoleculelor din micromoleculele respective. Prin urmare, soluțiile de compuși macromoleculari se pot obține în concentrații foarte mari și se formează în mod spontan printr-un proces de dispersie analog dizolvării. Deși pot fi separate prin dializă ca toți coloizii, aceste soluții pot fi supuse unei dialize oricât de prelungite fără a se descompune, așa cum se întâmplă la coloizii liofobi, din cauza instabilității. Sunt indiferente la adăugarea de cantități mici de electroliți
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
coloizii liofobi, din cauza instabilității. Sunt indiferente la adăugarea de cantități mici de electroliți și mult mai stabile la variații de temperatură. Prin uscare, coloizii liofili care nu au fost denaturați (modificați din punct de vedere chimic) își mențin capacitatea de dizolvare, fiind „reversibili la evaporare”. Prin adăugarea unor cantități mai mari de electroliți sau prin variații mari de temperatură, se descompun și ei. Coagularea lor are însă un aspect diferit, având loc în masă, cu formare de geluri (gelifiere). Efectul Tyndall
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
-OH) sau lanțul polietilenoxidic. Din această clasă fac parte poligliceril esterii acizilor grași, polietilenoxizii condensați cu acizi și alcooli grași, esterii zaharozei, octil și nonil fenolii etc. Și unii coloranți organici sunt capabili să treacă în mod spontan, prin simplă dizolvare, în micele coloidale. Agenți anionici Pe lângă săpunurile propriu zise, dintre agenții de suprafață anionici fac parte și mulți alți compuși la care grupa acidă (-COOH sau alta) este legată de o grupă lipofilă, cum ar fi: catene saturate și nesaturate
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
În procesul de spălare cu săpun sau detergenți, o fază importantă constă în acțiunea solubilizatoare a săpunului respectiv asupra impurităților ce se desprind prin udare și adsorbție. Solubilizarea cu agenți activi, deși este un fenomen spontan, se deosebește totuși de dizolvarea simplă deoarece sistemele care se obțin în urma solubilizării sunt întotdeauna sisteme coloidale și nu soluții. Condiția principală ca o substanță să fie un bun solubilizator este ca acțiunea sa să se exercite la o concentrație mai mică sau egală cu
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
și nu soluții. Condiția principală ca o substanță să fie un bun solubilizator este ca acțiunea sa să se exercite la o concentrație mai mică sau egală cu 1%. După W.D. Harkins, solubilizarea poate fi de patru tipuri: moleculară dizolvare simplă nemicelară; adsorbtivă - atunci când solvatul este adsorbit pe suprafața externă a micelelor solubilizatorului; de pătrundere în micele - se produce în cazul soluțiilor cu un conținut mic de solubilizator (≤ 1%); de pătrundere în straturile micelare - care se produce doar la concentrații
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
detergentului solvatat, prin membrana formată, în interiorul impurității și micșorarea adeziunii mecanice a acesteia prin difuzia apei în sistem. Urmează extruderea 161 impurității sub formă mielinică sau sub formă de gel bidimensional (spumare). În cea de-a treia etapă are loc dizolvarea sau emulsionarea formelor mielinice sau a spumei din etapa anterioară în soluția de detergent înconjurătoare. Emulsia sau soluția impurităților se îndepărtează apoi, la sfârșitul procesului, prin frecare și antrenare cu apă. McBain a dat și o așa-numită „ecuație a
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]