3,853 matches
-
boala mea și cunoaște cu adevărat libertatea. Pentru că nici o boală nu există în sine, ci doar în relație cu rolul pe care vrem să i-l atribuim. Dacă cineva crede că o boală este incurabilă, atunci cu siguranță îl va doborî ! Dacă cineva crede că nu poate fără cârje sau pastile, atunci va rămâne toată viața sa dependent de ele ! Boala este un mit ! mitul pe care fiecare și-l creează despre el însuși. — Deci te-ai vindecat ? ! Aici Ivan se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
veni, prietenului, În ajutor. Scoase un cuțit și i-l Întinse. Na! Apără-te! Cocuz Cocuz lovi cuțitul cu sacoșa, cuțitul sări cât colo, ăla se repezi după cuțit, iar Cocuz Cocuz, după el. Îl apucă de un picior. Îl doborî la pământ. Și-n scurta luptă dintre ei, Îl Întrebă: cu care mână i-ai Întins cuțitul? Cu asta, răspunse tânărul, luat pe neașteptate. Dă-oncoa! Fără ca acela să aibă vreme să Înțeleagă ce se petrece, Cocuz Cocuz Îi apucă, mâna
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pielea, În paporniță, hoitul i-l arunca În valurile apei curgătoare de la picioarele lor și alt câine trecea la rând. Pe nepot, Îndeletnicirea l-a Îngrozit. A rămas halucinat. O milă și o crispare teribile l-au cuprins, l-au doborât, aproape, psihologic. Și, nemaiputând suporta crima, l-a Întrebat, pe bunic: de ce faci tu asta? Ca să pot trăi. Ca să pot trăi eu, ca să puteți trăi și voi. Și ca să mă și Îmbogățesc, puțin câte puțin, prin zile, prin luni și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
buzele ei, și le-a Înșurubat, Între buzele lui, ca atunci, când, un pui de vrabie capătă mâncare de la mămica sa dragă! Și, apăsat, pe bietul Valucă! Și dă-i, apăsat, și el, din ceea parte! Era gata-gata să-l doboare. Să-l dea jos din picioare. El s-a sprijinit, cu mâinile, de mijlocul ei. Ea, de Îndată, i-a cerut ajutor, printre dinți și printre buze: strângemă tare, de mijloc, și ține-mă, că, altfel, o să leșin! El, ca să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
se putea apăra de atacurile animalelor periculoase? Depinde! De ce depinde? De cît e de periculos animalul și de omul care Îl Înfruntă. Ai putea să-mi explici mai bine? Păi, dacă animalul era foarte periculos și omul nu-l putea doborî cu ce avea la Îndemînă, putea scăpa doar cu fuga. Iar dacă era mai puțin periculos, putea să-l Înfrunte și să-l și Învingă. Dar dacă animalul nu era foarte periculos, dar omul Își Închipuia că nu-l va
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
furie, oamenii, miliarde de adulți, se Împerecheau, se desperecheau, iar se Împreunau, În diverse formule: bărbat cu femeie, bărbat cu bărbat, femeie cu femeie, menaje În trei, În patru, sex În grup, de parcă se apropia sfîrșitul lumii, feromonii cei blestemați doborau totul. Thomas și Helga nu au scăpat nici ei și nici măcar un - Încă neinventat - spray Împotriva nenorociților aceia invizibili nu i-ar fi Îndepărtat, atunci, unul de celălalt pe cei doi. Omul e născut pentru plăcere, el simte. Thomas cunoștea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
umblau cu toate nespălatele, așa zicea. Thomas era un om care, după spusele lui - și era demn de crezare -, avea o legătură stabilă, o slujbă respectabilă, jurnalist nu era oricine, Maricrisa Își dădea seama ce Însemna presa, datorită acesteia fusese doborît de la Casa Albă chiar un președinte al Americii! Ea cînta la vioară Într-o orchestră renumită, avea uneori cîte un moment solistic: era nemaipomenit cînd Într-o notiță dintr-un ziar două-trei rînduri se refereau la măiestria ei, criticul care
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ci o specie Încă necatalogată, a zis așa doar după ce l-a părăsit dansatoarea. Thomas mai aștepta; femeia din mintea lui poate nici nu născuse; peste douăzeci de ani Încă-nevenita-pe-lume ar fi fost În floare, ar fi putut lesne să doboare trei Thomași tineri, darmite pe unul bătrînel! Un impact devastator pentru andropauzatul mai pofticios ca În tinerețe, pentru că tot flămînzise În anii din urmă; carnea tînără l-ar fi scos din minți, Ingrid Îl simțea; Thomas era un pericol permanent
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Într-o ceară invizibilă, Încă de la intrarea În stupul lor cu miere toxică: cine gusta din dulceața ei, În cantități modice, devenea imun - sau aproape - la mai toate relele lumii. Cum se petrecuse cu Thomas, vaccinul prinsese: Ingrid nu-l doborîse Într-un pat conjugal, iar catedra nu Îl făcuse filozof. Și nici urmașii, risipiți prin lume, nu Îl făcuseră tată. Nu era exclus Însă, În lipsa unui rapel, ca Ingrid, pînă la urmă, să-i tragă pe deget o verighetă, iar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fete, Jesper - la guerre... - omorîse, era posibil, și copii. S-ar fi putut zice că Dumnezeu se Îngrijea de toate, situația era sub control, ce omora unul zămislea altul, nu pierea lumea cu una, cu două. Și Thomas ar fi doborît inamici, dacă ar fi plecat cu Jesper. Mai bine că rămăsese acasă, nu avea nimic eroic În el, știa. Se gîndea, uneori, că, dacă i s-ar oferi un prilej, ar fi fost capabil de o faptă aparte, ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
prins un bilet pe care era scris cu litere uriașe: IULIANA. Privind mai atentă, observă și două prosoape mari de baie, la fel de albe ca halatul, de care erau agățate etichete cu numele său. Nu-i venea să creadă. Surpriza a doborât-o și lacrimi mari se prelinseră pe amândoi obrajii. „Doamne, omul acesta este o minune de a ta, Doamne! Cum Marian Malciu s-a putut gândi și la aceste chestiuni mărunte? Cum a știut el că voi veni aici și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
intervenit și doamna doctor Eugenia Ionescu. A vorbit personal cu doamna profesor doctor ca de la egal la egal și ea și i-a promis că se va ocupa personal... deci, sunt șanse reale, crede-mă! Tainicele cărări ale iubirii Iustin, doborât de emoția creată de vestea că ar putea avea șansa de a redeveni tânărul de altădată, devenise ușor precipitat. Manifesta o vizibilă atitudine de neîncredere și revoltă, dar găsi resurse să se liniștească destul de repede și să-i răspundă lui
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
deschisă, nemișcat, fără zâmbet, privind rece înaintea lui. Așa își închipuia purtarea omului mare. Alteori, dimpotrivă, reveria îi deștepta flăcări de dezinteresare. O vedea pe Otilia amenințată de bandiți, care aveau mai toți fizionomia lui Stănică. Ochind, flegmatic, de pe fereastră, dobora pe rând pe toți vrăjmașii, în vreme ce Otilia, tremurând, îl strângea cu brațele ei subțiri de gât. Sau fugea călare de dușmani neidentificați spre păduri care se îndoiau moale până la pământ, ținând în brațe pe Otilia. Generozitatea lui se-ntindea și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pe etajere, cărțile cădeau în genunchi, recitîndu-și cu glasuri gâtuite, pentru început, propriile rânduri, izbucnind apoi într-un cor, pe care, dacă erai atent, îl auzeai psalmodiind: "Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: "Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Yahveh; voi ședea pe muntele adunării 70 DANIEL BĂNULESCU - Să nu mă rup în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înțelegerea se spărgea și, ca să intre înapoi, trebuia să mai cotizeze alți cinci pitaci. - Să te rupi în figuri, scămoșatule?! Au ciufulit cu tărăboanța și ultimele mahalale rămase neexploatate: Mircea Vodă, Bradului, Cernișoara, Traian, Theodor Speranția, ceea ce nu fusese încă doborât din Calea Dudești, deja trecută în neființă mahala a Sfintei Vineri... Au socotit, au râcâit, au cercetat, luând pe rizurile anvelopelor cele mai tainice fire de praf ale Bucureștilor: talazurile nesfârșite de clădiri electrice, însiropate sub glazura unor decorațiuni infinit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zici?... Să-i spunem? Soră-sa, slăbănoaga, baletă un mic gest plictisit, din care se putea înțelege orice. Cocondy reluă: - Patricia este un nume de aviatoare! - Vreți să spuneți că într-adevăr a zburat? - Da, domnule! Și, în timp ce zbura, a doborât și câteva recorduri mondiale. De altitudine. De zbor neîntrerupt, de kilometri parcurși, dintr-o singură alimentare... De distanță, de înălțime... - Cocondy! o întrerupse, înțepată, aviatoarea. Iar le-ai încurcat. Altitudine și înălțime, în paginile oricărui dicționar, înseamnă exact același lucru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că îi scapă ceva. În ultima vreme se temea de o trădare. O pipăia prin aer. Fusese nevoit să se arunce, cu capul în jos, într-o acțiune și se încrezuse prea mult. Ai lui l-au pierdut. L-au doborât și i-au luat scalpul (pentru a mă exprima în termenii lor), pe când plecase cu Urban, soțul Patriciei, într-o călătorie de nuntă. Așa o numeau ei, călătorie de nuntă, atunci când periculozitatea misiunii presupunea, oricând, preschimbarea unui certificat de naștere
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mâna aia de bijutier și hăituit profesionist, montând, la două izvoare, capcane cu lațuri. Săpând, cu baioneta, o groapă cu țepușe, mult prea puțin adâncă. Și trăgând, cu o scălîmbanie de arc improvizat, după păsări. Într-o după-amiază, izbuti să doboare o pradă. Dar nu cu mândrețea aia de arc, ci, rușine, c-o piatră. Și nu o pasăre adevărată, ci o cioară. 287 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI după ziua pară sau impară, pajiștile să apară pieptănate, cu cărare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
doar un pat și o sobă fără lemne iar dacă te duceai la Scalpi în vizită, trebuia să ți le procuri, dacă nu aveai chef să tremuri. Își aduce aminte zâmbind, după o furtună puternică a găsit o creangă groasă doborâtă de vânt, prin jurul Mânăstirii Cașin. A vrut să ia autobuzul însă nu i-a dat voie șoferul să urce în mașină camera era tocmai la Foișorul de foc. S-a încălzit trăgând creanga târâș atâta drum a traversat tot
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
la cămin, s-a culcat și a dormit greu o oră. Mintea îi alterna într-un abur colorat de durere nelămurită și indiferență ricoșând dintr-un vid intens, poticnindu-se într-un prag nevăzut,impenetrabil pe care nu îl putea doborî niciodată. S-a trezit indispus și a plecat repede în oraș unde era invitat acasă la o prietenă. În anii aceia erau la modă italienii. Când o cunoscuse la Biserica Italiană era logodită și peste 3 luni urma să plece
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
un bou înjunghiat. Ochii i se roșiseră și se săltă din toți mușchii. Cei ce-l țineau se clătinară. Nu-l mai stăpâneau. Lovi ca un turbat în dreapta și-n stânga. Comisarul îl plesni peste glezne cu cizmele și-l doborâră. - Las', că spui tu! scrâșnea lunganul furios. - Nu spun! Nu spun! răcnea Paraschiv. - O să vedem... Îi răsuciră mâinile la spate și-l legară cu frânghia. Cu mâna lui, șeful u așeză cărbunii la subsoară. Pielea i se topea, arsă, sub
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
deodată. Ia, Paraschive, ia, Sandule, ce stai Nicule? Să ne mai dea un rând cu întărîtarea sa, că mi s-a făcut foame. Mâna lui puternică a ridicat paharul și -la izbit de podele: - Lăutarii! Să vie lăutarii! Țiganii erau doborâți de oboseală. De trei ori îi îmbătase până acum starostele și nu-i mai slăbea. Cucăiau și caramangiii, cu capetele pe masă, numai lui Bozoncea îi era bine. - Ia zi-mi, Mitică, p-ăla: Aolică, Gică, Gică! a poruncit. 300
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
iar la groapă. Cel tânăr rîdea: - Eu am scăpat, dar să vedem, Bozoncea scapă de muia mea? Că era cât pe aici să-l mierlesc... - Astîmpără-te, Paraschive, că iar dăm peste nebun și-o scăim la fas! E greu de doborât... - Ce să m-astîmpăr?! De-acum eu o să fiu mai mare, că e bătrân, -lam văzut. Nu mi-e frică. Și s-o pedepsesc și pe Didina, că ea m-a vândut și m-a dat starostelui... Privirea lui se otrăvise
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vitale, organice și spermatice, fiindcă știu că nu există adevăr, ci numai adevăruri vii, fructe ale neliniștii noastre. Toți oamenii care gândesc viu au dreptate, deoarece nu există argumente hotărâtoare împotriva lor. Și chiar dacă ar fi, ele nu pot fi doborâte decât prin uzare. Că mai sânt oameni care caută adevărul, nu pot avea decât regrete. Sau înțelepții n-au înțeles nici acum că adevărul nu poate să existe? Frumusețea flăcĂrilor Întregul farmec al flăcărilor este de a cuceri printr-un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
printr-un frumos raționament de o impecabilă logică, de ce l-a ucis pe Cesar. "Să fie el Cesar", propune unul dintre partizanii săi entuziasmați. Dar numai după o clipă, aceeași mulțime, galvanizată de astă dată de Marc-Antoniu, vrea să-i doboare pe Brutus și aliații săi, acuzîndu-i de trădarea patriei. Cîteva imagini au fost suficiente pentru a suscita emoțiile dorite: mantia sfîșiată de pumnal și pătată de sînge, o adevărată relicvă, corpul sfîrtecat, testamentul prin care Cesar lasă poporului bunurile sale
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]