4,224 matches
-
despre copilăria mea și despre felul în care mi-am pierdut mama. Într-un fel, se pare că m-a luat sub aripa ei. Julia s-a strâmbat. —Și pe tine nu te ia greața? — Nu, nu, deloc. E chiar drăguț. Nu uita că ei nu locuiesc în oraș, așa că nu stau tot timpul bot în bot cu ea. Jenny ne-a trimis și-o felicitare cu ocazia logodnei, ba chiar îi croșetează nu știu ce ăstuia mic! Ce mama naibii! Deci eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și nu dansau. Aceștia erau genul de oameni care considerau că scoaterea unei țigări din pachet e o activitate epuizantă. — Cu cine vorbește? Întrebă Tom, Însuflețindu-se brusc, pentru prima dată În acea seară. Femeia la care se referea era drăguță și, fără nici o Îndoială, blondă, purtându-și părul bălai strâns sus Într-o coadă de cal care se revărsa În jurul feței. Era mult mai scundă decât Derek, ceea ce o făcea să pară fragilă prin simpla alăturare. Era clar genul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dar și capacitatea aproape la fel de inumană de a munci pe rupte, fiind mereu prima care ajungea la serviciu și ultima care părăsea sala la sfârșitul fiecărei zile. Pe la spate, Îi ziceam Helga, dar prin asta Încercam de fapt să fiu drăguță. Ne cunoșteam de relativ puțin timp: până acum câteva luni, nu avusesem ore aici În mod regulat, ținând doar locul altora atunci când erau bolnavi sau ocupați cu altceva. Cu toate acestea, cum una dintre instructoarele de la greutăți care avea jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Îndreptau hotărâte În direcția opusă și am fost fericită să găsesc camerele de duș aproape goale. Două fete discutau Însuflețit sub jetul de apă; una avea pielea foarte Închisă la culoare și, Într-un stil flamboaiant, ar fi fost chiar drăguță, dacă n-ar fi purtat acea expresie Îmbufnată pe chip, ce părea că face parte din ansamblu la fel de mult ca și trăsăturile Înseși. Spunea: Nu, mă place sigur, fată. Ascultă-mă pe mine! Tre’ să fi văzut cum se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-mi spună că eu nici n-ar trebui să citesc, de vreme ce nu am normă Întreagă. Poți să-ți Închipui una ca asta? — N-o băga În seamă, răspunse Rachel cu indiferență. Doar o știi cum e. Cum apare vreo fată drăguță la orizontul lui Derek, cum Își scoate ghearele. — Dar abia de-am schimbat câteva cuvinte cu el! am protestat eu cu mâna pe inimă. — E de-ajuns să-i fi dat În treacăt bună-ziua. Nici că-i trebuie mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
principală. Mi-am răsucit gâtul ca să zăresc suvițele jamaicane ale lui Leggo dezvăluindu-i fața, În vreme ce se Întorcea pentru a-mi face cu mâna, Înainte să se Îndepărteze pe bicicletă În direcția Camden. După cum spuneam, e un cartier mic. — E drăguț, spuse Lesley entuziasmată. Cine e? — E cântăreț, am răspuns eu. Ceva gen indie rock. — Urăsc genul ăsta de muzică, se strâmbă ea. E atât de zgomotos! Dar el arată bine. Și, la drept vorbind, mie Îmi plac mai mult negrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În scaun, cu satisfacția omului sătul. Cu ocazia asta se pricopsise cu vreo două noi pete pe puloverul ce fusese pe vremuri alb, dar chelnerița nu părea deloc dezgustată; din contră, atunci când veni să curețe masa, Îi zâmbi larg. — E drăguță, Tom, am observat eu Încurajator. Și crede că ai o poftă de mâncare sănătoasă. Comandă niște banane caramelizate și-atunci chiar că o să te pui bine cu ea. — N-are culoarea de păr potrivită, spuse el cu părere de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și unghii verzi, care inspectau stativele de care atârnau haine din materiale sintetice, cu o crăpătură la spate legată cu șireturi, prin care trebuia să se vadă pielea de un alb cadaveric. Unele din ele (de haine vorbesc) erau destul de drăguțe. M-am uitat la niște inele, dar erau atât de multe că era imposibil să alegi. În spatele meu bântuia un vânzător Îmbrăcat Într-un kilt lung până la gambe și un tricou cu Cure, dar nu voiam să-i cer ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
la cele ale organizațiilor de caritate. Ai fi surprinsă câte poți găsi prin locurile astea. Vine și Andy cu tine? — Când poate. Dar el e mai tot timpul la muncă. Am ridicat o cutiuță de lemn sculptat. — Și asta e drăguță. Pariez că ai acasă un adevărat cufăr al comorilor. Total neașteptat, Fliss zâmbi. N-o văzusem aproape niciodată zâmbind; asta o făcea să pară mai tânără și mai frumoasă. — E OK, răspunse ea aspru. Tare greu e să te desparți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
trebui să faci e să mai dai din când În când pe la mine, să-ți vopsești rădăcinile. Să știi că, În ziua de azi, multora le place să aibă rădăcinile În culoarea naturală. Ți-aș putea face o tunsoare scurtă drăguță. — Atunci, când mă hotărăsc, o să trec pe la tine. — Dacă vrei, ai putea Începe doar cu o simplă tunsoare, Îmi sugeră ea. Aș putea să-ți aranjez puțin părul. — Mersi. Ne mai vedem. Mi-a făcut semn cu mâna, apoi traversă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
glugă și se Încheia cu bocancii de munte. — O, și Încă ceva, Sam, spuse ea. Clienții pe care-i reprezint sunt desigur Înnebuniți după stilul boem, dar n-ar trebui să exagerezi În privința asta, nu crezi? Ești o fată foarte drăguță! Ce rost are să-ți ascunzi silueta? Ieși În oraș și cumpără-ți o rochiță simpatică pentru luni. Consider-o o investiție! Îmi zâmbi aproape matern. Chiar că-mi amintești de fiul meu, zise. Știu eu că voi tinerii aveți părerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a făcut Linda? Că te-a reclamat, vreau să spun? — Ce? se Încruntă ea. — Când am vorbit jos, la vestiare, spuneai că o să-i zici lui Derek ce s-a Întâmplat. — Ah, da, i-am zis și a fost tare drăguț. Doar i-am povestit ce s-a petrecut și mi-a cerut să nu-mi fac griji pentru că o să discute cu ea. Deci, n-a fost de fapt nevoie să mă plâng de Linda În mod direct. Găsesc asta foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În mă-sa. Naomi continua să meargă, privind drept Înainte. Speram că totuși acesta nu va fi ultimul său cuvânt. — M-am Întâlnit ieri cu o prietenă de-a ta, la piață, am spus, schimbând tactica de atac. Cath. Tare drăguță. — Mda, Cath e de treabă, Încuviință ea, Încetinind oarecum pasul. Venind din gura lui Naomi, ăsta probabil că era complimentul suprem. — E o amică de-a mea, știi? Vocea a Început să-i sune aproape normal. În vreme ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
gata. — Noroc! ne-am urat, ciocnind paharele. — Ai dat lovitura cu el, am spus, gesticulând În direcția lui tipul cu pantaloni argintii, care tot mai era urcat pe estradă. Rachel chicoti. — Nu poate să aibă mai mult de optsprezece ani. — Drăguț și coruptibil. N-aș mai scăpa de el după aia. De data asta, am chicotit amândouă. — Ah, am spus, amintindu-mi brusc. Am vorbit cu Brian. Pe urmă, mi-am dorit să-mi ținut gura Închisă. Rachel reveni foarte brutal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
exclamare Îi punctau conversația tot atât de mult ca de obicei. Nu găsești că e un apartament minunat? Ador stilul lui Duggie! Ți-ai luat de băut? — Am niște punch... — O, măiculiță! Ia-o binișor! Ai prevenit-o, Stanford? — Îhî. — E tare drăguț, nu? mi-a zis ea, conducându-mă prin Încăpere. Dar nu pentru noi, dragă! Însă cred că Duggie are șanse! — Apartamentul ăsta nu se prea potrivește cu statutul lui de asociat la Wellington, am remarcat, iar ea râse. — Duggie e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lui Devon. — Ce dracu’ crezi că faci? Mă spinonezi pe mine? exclamă ea și a făcut doi pași În direcția mea. Asta e, nu-i așa? Pândești pe lângă casa mea, mă păcălești să-ți fac destăinuiri, amăgindu-mă că ești drăguță și Înțelegătoare... Cum Îndrăznești?! Deși reușisem să-mi păstrez calmul, acum Începusem și eu să mă enervez. Stai așa, i-am spus. Nu te-am păcălit să-mi povestești nimic. Ai făcut asta de bună voie, Îți amintești? Nici măcar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
aducea un plus de eleganță, dar, cu toate astea, impresia mea era că doamna contesă ar fi strâmbat din nas. În seara asta, nu ardea focul În sobă, o plăcere rezervată doar pentru lunile de iarnă. Totuși, ar fi fost drăguț să fie puțin foc, chiar și unul fals, ca să se asorteze cu podeaua de lemn și zidurile pătate. Localul ăsta mă făcea să vreau să merg la Dublin. Se pare că, acolo, străzile sunt garnisite cu astfel de cârciumi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
muta dacă apartamentul nu ar fi așa de frumos. — Trebuie că organismele lor au ajuns capabile să digere orice, am observat eu. Gândește-te la ce-i vezi mâncând pe stradă. Janey oftă și se ridică. Era o fată foarte drăguță, ceva În genul unei nimfe de secol XVIII: rotunjoară, dulce și albă ca o pernă de catifea a cărei țesătură se uzase. Avea ochi mari, iar mâinile, adunând acum farfuriile Într-un vraf, erau practic rotunde, cu degețele scurte, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am trezit cu el În geantă și mi-am Închipuit cum trebuie să se fi Întâmplat lucrurile. Îmi pare teribil de rău. Probabil că ați Înnebunit căutându-l. I-am zâmbit iertător și am spus: — Nu face nimic. Ați fi drăguță să vă amintiți În ce zi a fost? Doar așa, de curiozitate. — O, trebuie să fi fost În ziua În care femeia aceea a fost găsită moartă, zise ea de Îndată. De atunci, nu m-am mai Întors. Și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cel care dă naștere fotoliilor confortabile, În care te poți ghemui. Dar la ce mă așteptam oare de la mobilierul de Închisoare? Ușa din celălalt capăt se deschise și ea intră, urmată de o gardiană. Femeia În uniformă era micuță și drăguță, opusul a ceea ce anticipasem. Se Îndreptară amândouă spre mine fără vreo grabă aparentă, gardiana ținându-și prizoniera sub observație cu o eficiență tăcută. În lumea de afară, timpul era un bun de consum. Între aceste ziduri, Însă, regulile era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mână și mi-a promis: „Mai puțin de zece ani. Mult mai puțin. Poți începe chiar de acum numărătoarea.” În avion ne aștepta o stewardesă. Mâna ei stângă a alunecat peste părul meu, iar tatei i-a spus: „Ce băiat drăguț”. Aveam două locuri lângă fereastră și tata s-a bucurat: „Bine că nu stăm deasupra aripilor. Așa ai să poți vedea oceanul și vapoarele.” Nu i-am răspuns. Deja mi se făcuse dor de prietenii mei și, în plus, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
1933, deci în cinci ani ar fi împlinit patruzeci și nouă. Încă mai era posibil să devină tovarășul tuturor americanilor. Tata, Toni și eu am luat poziție, plini de importanță, în fața unei aripi a Casei Albe. A ieșit o fotografie drăguță, deși n-a spus nimeni „cucu”. Eu voiam s-o trimitem acasă, ca dovadă că fusesem acolo. La câteva zile după întoarcerea de la Washington, am ieșit cu Toni în oraș. El m-a luat de mână. Mai întâi am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
-mi picioarele. Am încercat să prind momentul când mama avea să se preschimbe pe întuneric în Mickey Mouse, dar înainte să reușesc, am adormit. Așa am ajuns în orașul Covasna. De la Covasna am fost luați de mașina clinicii. Șoferul era drăguț și ne-a pus lucrurile în portbagaj. În mașină, inima mea s-a făcut mică de tot și s-a mutat în gât. M-am încleștat de mâna mamei. Șoseaua avea multe curbe, pe alături curgeau pârâiașe, iar pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să mă deghizez într-o fetiță de zece ani și să merg împreună cu ea la școală, să stăm în aceeași bancă, să îi fiu cea mai bună prietenă, să îi ascult toate secretele, să îi spun că este cea mai drăguță fată din clasă. Din baie vin nori de aburi parfumați, intru și îl văd lungit în cadă, trupul său tânăr este acoperit de apa transparentă, părul îi este dat pe spate, dezvelind pielea aurie a scalpului și fața cu trăsături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
e frig, și îi răspund, dacă vrei să-ti crești copilul și ne convingi că ești capabilă să o faci, atunci nu este nici o problemă, putem chiar să te ajutăm. Cum adică să vă conving, se sperie ea, fața ei drăguță se întunecă dintr-odată, și dacă nu reușesc să vă conving, atunci o să-mi fie luat copilul? Iar eu îi explic, noi nu facem decât niște recomandări, judecătorul decide, în funcție de binele copilului, dar asta se întâmplă numai în cazuri extreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]