37,362 matches
-
i se Întâmpla. Se simțea golit și acum Îl durea totul pe dinlăuntru, ca și cum cineva Îi umbla pe acolo, răscolindu-i cu brutalitate viscerele, sugându-i toate măruntaiele, Întreaga ființă. Deveni foarte surprins când descoperi cât era de uscat. Piciorul drept i se Înnegrise până spre genunchi, iar degetul mare al fratelui său geamăn era mânjit de aceeași funingine blestemată. Înțelese atunci că ciudata lui boală era Într-o fază de-a dreptul galopantă, că Îl năruia definitiv. Mâna Înnegrită Îi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-l risipi apoi În boarea umedă a dimineții, chiar În clipa În care, În spatele ușii zăvorâte, se auzeau ciocăniturile repetate ale unor degete nerăbdătoare. Trimișii Se dedică aripilor nevăzute ale Mirelei, Doi Îngeri se Îndreaptă să-l caute pe vrăjmaș drept spre colibă și acolo Îl găsesc. J. Milton- Paradisul pierdut Locuiesc la parterul unui bloc vechi, cu patru etaje. Oaza de vegetație sănătoasă, care-mi scaldă vecinătatea, Îmi oferă un sentiment deplin de liniște. Cei din bloc sunt oameni respectuoși
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
primită - marea și fatala lovitură - am simțit-o din plin. O mișcare greșită, una doar, atât a trebuit să comit pentru a suporta, mai apoi, dezamăgirea. Imensa dezamăgire. Înfrângerea... M-am prăbușit cu o durere surdă la picior. Aveam rotula dreaptă aproape sfărâmată și, ce era mai grav, artera femurală Îmi era perforată. Ce porcărie! Fusesem atât de aproape! Atât de aproape... După un timp, am Încercat să mă ridic, dar durerea se amplifica, vie și necunoscută, și o slăbire grăbită
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
am leșinat de durere, pretinzând că o face pentru purificarea mea e drept că Igor era și foarte rău și mult mai mare și mai tare decât mine. La bătaie mă punea imediat jos și-mi trăgea cu vârful bocancului drept În burtă și băieții se distrau urmărindu-mă cum țipam ca un apucat mai mult de spaimă și de ciudă decât de durere. Fumul se Întețise cumplit, iar aerul din bar devenise irespirabil. O chelneriță cu o fustiță ca o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ah, limbuța Lolei!) și mă Înlocuia Întotdeauna cu un altul. Mult mai bun. Mult mai sigur pe el. Mult mai... perfect. O umbră dulce Îmi mângâie mâinile. Inima Îmi zvâcni cu putere. Am ridicat privirea cu răsuflarea tăiată. Lola stătea dreaptă lângă masa mea și mă privea galeș. Părea de pe alt tărâm. S-a aplecat grațios, mi-a luat paharul și a sorbit ușor, pipăind cu vârful limbuței suprafața băuturii, ca și cum i-ar fi Încercat tăria. O, Doamne, de data asta
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
chipul acelui domn care îi deschisese ușa de la CEC. Îi zâmbi nedeslușit. Domnul care o urmărea era foarte aproape de dânsa. Acesta prinse din zbor acel semn de bunăvoință, sperând că o va putea aborda. Forță mersul încât intră în linie dreaptă cu dânsa, încercând să încropească o conversație, pe care tânăra fată o socoti deosebit de banală. - Vă mulțumesc! Știți, zâmbetul dumeavoastră de acum este cel din restanță, dacă vă amintiți din timpul când am fost spitalizat. Ina îl privi ca pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
1972) a absolvit Facultatea de Litere, Universitatea din București, specializarea română-engleză, 1995; master în teoria literaturii, Universitatea din București, 1996; doctorat în teoria literaturii, Universitatea din București. Este asistent universitar la Departamentul de Limbă Engleză, Universitatea Hyperion, București. MÂNA MEA DREAPTĂ Când m-am trezit fără un picior, mi-am spus că trebuie să-mi păstrez calmul, că orice exagerare ar fi de prisos, însă era destul de ciudat să ai doi pantofi și brusc să nu mai folosești decât unul. Locuiam
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de țânțar pe care îl scotea mașinăria în care fusesem aruncat fără voia mea. Lipsa mâinii stângi trecuse neobservată, era ca și când absența picioarelor aducea de la sine și lipsa unei mâini, dacă nu a ambelor. Știam deja ce va urma. Mâna dreaptă. Însă eram hotărât să mă opun acestui fapt. Voi rămâne treaz orice ar fi. Trebuie să văd ce se întâmplă. Am rămas în scaunul cu rotile și am așteptat să se facă noapte. Prin minte îmi treceau tot felul de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
explicație logică. În toiul nopții am început să caut în cărți, reviste și enciclopedii tot felul de explicații raționale sau mai puțin raționale, orice care ar fi putut să mă liniștească la gândul că urma să-mi pierd și mâna dreaptă, fapt care mi ar compromite existența în totalitate. Zilele îmi erau numărate dacă disparițiile urmau să continue. Pe măsură ce mă gândeam mai tare, aveam impresia că nu era vorba de zile, că deja puteam să consider că viața mea se număra
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
trupului. Încă eram întreg, mă rog, cu ceea ce-mi mai rămăsese. Mă linișteam treptat. De undeva din afara apartamentului se ivi o mână imensă, înarmată cu o gumă de șters și se apropie de mine. Eram convins că mâna mea dreaptă era cea vizată. Mă cuprinse disperarea. Am început să strig, să implor, să ameninț, să mă ascund. Degeaba. Guma îmi șterse trei degete. Mă zbăteam, dar ceva mă ținea țintuit în scaunul cu rotile. Singura scăpare era să ies din
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în care îmi pierdusem membrele, eventual aș fi strecurat și o undă de eroism, căci în urma accidentului aș fi salvat pe cineva de la moarte sigură. Îmi plăcea acest gând și credeam în el, dar nu-mi puteam pierde și mâna dreaptă, chiar și așa, cu două degete rămase. Doar lipsa celorlalte membre mă făcea să prețuiesc nespus ce-mi mai rămăsese. M-am oprit pentru că ieșisem din oraș și mă așteptam ca șoseaua să continue, dar după ultima clădire nu mai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pur și simplu, fără nici o explicație, de îndată ce va ajunge în preajma mea. Trebuia să scriu în continuare, la infinit, fără nici o clipă de răgaz, mânat de aceeași teamă. Între timp, dacă vă întrebați cumva ce s-a întâmplat cu mâna mea dreaptă doar cu două degete, este suficient să priviți textul acesta. Cu ce mână credeți că l-am scris? OGLINDA De fiecare dată când mă priveam în oglindă nu puteam distinge decât umbre și lumini încadrate de un contur subțire cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
timpul transpirată, purta lumina lămpii de pe noptieră de parcă ar fi fost lumina soarelui, care urca în cealaltă parte pe perete, lungind tot mai mult umbra ei și a patului până pe tavan. Halatul ei cu crizanteme înflorise, iar tulpinile îi crescuseră drepte peste corp. Dacă trec mâna spre părul ei, ele se apleacă ușor, ca din sternul meu crăpat să simt cum zvâcnește inima ei. Mătușa Ada nu mai bea acum lapte cu cacao pentru că i se scurge mereu cacao pe bărbie
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și iar nu va răspunde nimeni. Nici un chip nu se va ivi în cadru, nici un ochi nu se va propti de vreo crăpătură dintre stinghiile din ușă, nici o respirație nu se va face auzită de dincolo de lemn. Călătorul va sta drept și nemișcat, aplecându-și urechea spre liniștea din zid. Va părea o fantomă ce stă și așteaptă să dispară prin țevile ce ies ca niște fire de păr crescute în tencuială. Destul de probabil că s-ar face nevăzut dacă nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu mileu și se trânti peste cuvertura ce acoperea canapeaua. Arcurile ieșite împingeau însă în sus cuvertura ca niște dealuri. Își scoase puloverul și îl întinse lângă el în canapea ca și cum ar fi fost o ființă. Se cuibări lângă mâneca dreaptă, pe care o așezase în așa fel încât să-i acopere creștetul. Iar mâneca se mișcă ușor și îi mângâie părul așa cum făcea bunica. Îi și simți mirosul de ouă prăjite și de naftalină. Bunica voia ca totul să stea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
E vară, e cald, cu mine poate să stea și Nela. — Cum să stea Nela? — Dacă îi lași totul pregătit, o să stea. Mara dădu din cap afirmativ, iar doamna Aurelia râse satisfăcută, descoperindu și toată proteza cu dinții de plastic, drepți și foarte albi. Era încântată să o poată ajuta pe Mara, poate că ar fi vrut să facă mult mai mult, dar din patul ei nu era în stare decât să dea sfaturi și să aștepte. Mara o înțelesese mereu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
televizor; în fiecare stație întorcea capul să vadă cine urcă, dar toate fețele îi erau străine. Nimeni nu îndrepta ochii spre ea, chiar dacă din greșeală genunchii lor îi atingeau faldurile fustei sau vârful pantofilor îi călcau ușor vârful pantofului ei drept. Privirile lor nu se întâlneau și nimeni nu-i spunea absolut nimic, ca și cum locul ar fi fost gol. La gară, Mara își făcu loc să coboare. În asfaltul moale tocurile i se înfigeau puternic, de parcă ar fi obligat-o să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de înaltă tensiune. — Încă o oră sau două și ai să simți curentul electric în nări. — Cum îți place ție să mă minți... Daniel nu îi răspunse. Trecu el în față și își concentră toată forța în cuțitul din mâna dreaptă. Cerul întunecat le bătea în ceafă, ploaia îi ustura prin hainele ude. Picioarele lor amorțite înaintau unul după altul, purtând, pe bocanci, greutăți imense de noroi negru. Se simțeau exilați pe o planetă străină, iar planeta își trimitea spre ei
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
după operația la picior în alt salon, după cea la coloană în altul. El nu-și amintea decât tamponul de vată care îi umezea buzele, tensiometrul care îi umfla din zece în zece minute mâna stângă și perfuzia din mâna dreaptă. Cât timp stătuse în spital, prețul biletului crescuse. Nu se așteptase la o asemenea întorsătură. Avea impresia că trupul său a fost supus suferinței pentru un scop ce nu mai avea șanse să fie atins - toată durerea lui fusese în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
reproș, cu atât mai puțin cuvintele. Voia să fie detașat, sau măcar să dea impresia că nimic nu-l mai poate atinge, nici măcar prezența sau amintirea ei, care erau același lucru. Întinse mâna stângă, ridică solnița și o mută în partea dreaptă a mesei, gesturile îi erau simple, egale, fără să-i trădeze nici o idee sau vreun sentiment. Cineva îi spuse încet, abia perceptibil, un mulțumesc ce nu-și mai avea sensul în acest context, dar lăsă evenimentele să continue de la sine
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
putem constata un drept pozitiv nedrept. Chiar și Înăuntrul cadrelor dreptului pozitiv, juristul emite de multe ori asemenea aprecieri de justiție; părțile, apărătorii și avocații le invocă fără Încetare; judecătorii Încep și ei prin a constata dacă reclamațiile justițiabililor sunt drepte sau nedrepte și nu cercetează decât În urmă modul cum trebuie să li se aplica dispozițiile legale. În orice caz, teoreticienii dreptului sunt obligați, adeseori să procedeze În acest fel. Legislatorii, În fine, sunt mai Întotdeauna nevoiți să apeleze la
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dintr-o anumită țară, dintr o perioadă de timp, adică referindu-se la ceea ce s-a enunțat Într-un anuit loc și Într-un timp determinat, dar scăpându-i tocmai esențialul: criteriul universal, după care se poate decide ceea ce este drept sau nedrept. Deci, principiile dreptului trebuie căutate nu În experiența sensibilă, ci În legile rațiunii. Filosoful din Königsberg găsește trei caracteristici determinante ale acestui concept. Astfel, dreptul are În vedere doar exterioritatea relației dintre două persoane ale căror acțiuni se
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
real, trebuie să se pună de acord, cu libertatea tuturor după o lege universală. Acesta este și principiul universal al dreptului, care amintește de imperativele categorice din planul moralității, dar implică și nuanțe deosebite de morală, după cum vom observa: „Este dreaptă acea acțiune conform căreia sau conform maximei sale, libertatea liberului arbitru al unui om poate coexista cu libertatea tuturor, după o lege universală”. Dar, această necesitate a conformării, de fapt această obligativitate juridică, este resimțită de individ, ca un obstacol
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
juridice În trei grupe, concentrate În trei formule clasice care reprezintă În același timp principii ale diviziunii sistemului datoriilor juridice În interne și externe. Prima dintre ele, din care decurg celelalte două, constă În maxima de a fi un om drept, sau ea mai poate fi intitulată cinstea juridică. Ea afirmă valoarea umană proprie În relațiile cu ceilalți semeni, și se exprimă datoria morală de a nu fi niciodată doar mijlocul altora, ci și scopul lor - la fel ca În imperativul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Latura prohibitivă este complementată, În lucrarea Spre Pacea eternă, cu pozitivul imperativului cuprins În așa-numitele „articole definitive” - pentru pacea definitivă Între state. Împărtășind ideea, fecundă sub raport istoric, a unui contract primordial pe care trebuie să se Întemeieze legislația dreaptă a unui popor, Immanuel Kant era convins că starea de pace trebuie să fie creată și că nu este totuna cu absența lipsei de amenințare dintre state. Articolele definitive stipulează, pregnant, premisele pozitive indispensabile, ale edificării stării de pace. Ele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]