6,588 matches
-
și până la Primul Război Mondial, istoria Austriei a fost strâns legată de cea a dinastiei sale conducătoare, Habsburgii. În secolele al XIV-lea și al XV-lea, Habsburgii au început să acumuleze alte provincii din vecinătatea ducatului Austriei. În 1438, ducele Albert al V-lea a fost ales succesor al socrului său, Sigismund de Luxemburg. Deși Albert însuși a domnit doar un an, din acel moment toți împărații Sfântului Imperiu Roman au fost Habsburgi, cu o singură excepție. Habsburgii au început
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
populară pentru turiștii francezi. Datorită situării insulelor în golful Saint-Malo renumit pentru amplitudinea ridicată a mareelor, în jurul insulelor canalului exstă un ecosistem inter-maree foarte bogat. fac parte din teritoriile anexate de Ducatul Normandiei în 933 de la Ducatul Bretaniei. William Cuceritorul, Ducele de Normandia, a pretins titlul de Rege al Angliei în 1066 și și-a securizat pretenția prin Cucerirea Normandă a Angliei. În urma conflictelor ulterioare dintre Regele Anglie și Regele franței, acesta din urmă i-a retras primului titlul de Duce
Insulele Canalului () [Corola-website/Science/296832_a_298161]
-
Ducele de Normandia, a pretins titlul de Rege al Angliei în 1066 și și-a securizat pretenția prin Cucerirea Normandă a Angliei. În urma conflictelor ulterioare dintre Regele Anglie și Regele franței, acesta din urmă i-a retras primului titlul de Duce de Normandia în 1204, dar Insulele Canalului au rămas loiale acestuia. Monarhii britanici au retaliat, pretinzând titlul de rege al Franței, pretenție la care au renunțat în 1801. La nici un moment nu s-a pus problema ca insulele canalului să
Insulele Canalului () [Corola-website/Science/296832_a_298161]
-
renunțat în 1801. La nici un moment nu s-a pus problema ca insulele canalului să devină partea a Regatului Angliei sau să formeze o uniune asemenea celei cu Regatele Scoției sau al Irlandei. Așadar responsabilitățile feudale au rămas în sarcina Ducelui nominal, inclusiv după ce Regele Angliei a renunțat la acest titlu. După Revoluția Engleză, odată cu restaurația lui Carol al II-lea Stuart care și-a petrecut exilul în Jersey, Insulele Canalului au primit privilegii suplimentare inclusiv puterea de a-și impune
Insulele Canalului () [Corola-website/Science/296832_a_298161]
-
Antwerpen și ia contact cu pictorul Quentin Metsys. În Franța se străduise probabil, fără succes, să ajungă în serviciile regelui François I.. Ca demonstrație a artei sale pentru curtea franceză s-au păstrat desenul Jeannei de Boulogne și cel al ducelui de Berry (după opere sculpturale). În anul 1526 întreprinde prima călătorie în Anglia, unde sosește cu o scrisoare de recomandație din partea lui Erasmus pentru cancelarul Thomas Morus, membru al Consiliului Regal. În timpul șederii la Londra, Holbein pictează aproape cu exclusivitate
Hans Holbein cel Tânăr () [Corola-website/Science/301010_a_302339]
-
tânara prințesă, în vederea căsătoriei. Ajunsă în Rusia, Sophie câștigă repede simpatia împărătesei, se impune demnitarilor, câștigă simpatia celor slabi și a celor tari, pentru aceasta trebuind să devină o adevărată femeie rusoaică, ca una născută pe acest pământ. În timp ce Marele Duce Petru, care îi este și văr, își indispune anturajul afișând mereu maniere nemțești, ea se dedică studiului intens al limbii ruse și al religiei ortodoxe. Din ordinul împărătesei, se stablilește data de 28 iunie 1744 pentru convertirea Sophiei la religia
Ecaterina a II-a a Rusiei () [Corola-website/Science/301024_a_302353]
-
în Caucaz și în bazinul Dunării, liberă navigație pe Marea Neagră. În 1773, la 60 de ani, după îndelungi ezitări, filosoful francez Denis Diderot sosește la Sankt-Petersburg. A doua zi după sosirea sa, la 29 septembrie 1773 are loc căsătoria Marelui Duce Pavel cu o prințesă germană, Wilhelmina, botezată ortodox Natalia. În iulie 1774, după șase ani de război cu Turcia, se semnează tratatul de pace de la Kuciuk-Kainargi. Rusia obține fortărețele de pe malul Mării Azov, protectoratul asupra Hanatului Crimeii, Kabarda și stepa
Ecaterina a II-a a Rusiei () [Corola-website/Science/301024_a_302353]
-
de împărțire a Poloniei este semnat la 13 octombrie 1795. Rusia și-a însușit Curlanda și restul Lituaniei până la Niemen. Austria obține Cracovia, Sandomir și Lublin iar Prusiei i-a revenit nord-vestul țării, cu Varșovia. Polonia nu mai există. Marele Duce Pavel, fiul Ecaterinei, se căsătorește a două oară după moartea primei soții cu o altă prințesă germană, Sophie-Dorothea, botezată ortodox Maria Fiodorovna. La 12 decembrie 1777 se naște fiul lor, Alexandru. Băiatul va fi dus în apartamentul împărătesei și crescut
Ecaterina a II-a a Rusiei () [Corola-website/Science/301024_a_302353]
-
pe Cesar-Frederic de Laharpe, un îndârjit republican elvețian de 29 de ani. Cu trecerea timpului, este tot mai hotărâtă să-l îndepărteze de la tron pe fiul ei Pavel, în favoarea nepotului ei, Alexandru. La 28 septembrie 1793 are loc căsătoria Marelui Duce Alexandru cu o prințesă germană, Luise de Baden, botezată Elisabeta Alekseievna. În ultimii ani ai vieții, sănătatea șubrezită și îngrijorarea față de evenimentele revoluționare din Franța și Polonia au contribuit la transformarea Ecaterinei într-o femeie extrem de contrarevoluționară. A încercat să
Ecaterina a II-a a Rusiei () [Corola-website/Science/301024_a_302353]
-
numit "Bacaucis". În evul mediu, la Foeni, în locul numit Vadum Arenarum (Vadul nisipurilor) lângă apa Timișului a avut loc o mare bătălie in secolul X (anul 934) între invadatorii maghiari și trupele reunite ale pecenegilor, românilor și bulgarilor conduse de ducele Glad. Bătălia s-a terminat cu înfrângerea lui Glad care a trebuit să pregătească apoi o nouă rezistență la Kevea (probabil Cuvin, în Serbia) și apoi la Orșova. Deși a pierdut bătăliile, Glad și urmașii lui au condus în continuare
Comuna Foeni, Timiș () [Corola-website/Science/301330_a_302659]
-
dat afară și de aici, când, în urma unor experiențe, a reușit să facă o gaură în acoperișul casei farmacistului. Deși nu avea bacalaureatul, în 1820 și 1821 a studiat chimia la Bonn și Erlangen. Cu ajutorul unei burse acordate de marele duce Ludwig I, a reușit să finalizeze studiile în 1822 la Paris. La recomandarea lui Alexander von Humboldt, a devenit în 1824 profesor de chimie în localitatea Gießen. În 1825 s-a căsătorit cu Henriette Moldenhauer, cu care a avut cinci
Justus von Liebig () [Corola-website/Science/300067_a_301396]
-
von Humboldt, a devenit în 1824 profesor de chimie în localitatea Gießen. În 1825 s-a căsătorit cu Henriette Moldenhauer, cu care a avut cinci copii. În 1845, datorită meritelor sale științifice, a primit rangul de baron ("Freiherr") de la marele duce Ludwig II. Din acel moment numele său oficial a devenit Justus Freiherr von Liebig. Din 1852 s-a mutat la München, devenind consilier științific al regelui Maximilian al II-lea al Bavariei. Ulterior, a ajuns președintele Academiei de Științe a
Justus von Liebig () [Corola-website/Science/300067_a_301396]
-
(c. 1521 - 13 februarie 1542), a fost cea de-a cincea soție a regelui Henric al VIII-lea al Angliei. S-a născut în cea mai renumită familie nobilă a Angliei, tatăl său fiind fratele mai mic al Ducelui de Norfolk. Catherine era și verișoară cu Anne Boleyn. După divorțul de Anne de Cleves, Henric al VIII-lea al Angliei își căuta o nouă soție. În 1540, pe când el avea 49 de ani, i-a cerut mâna lui Catherine
Catherine Howard () [Corola-website/Science/300135_a_301464]
-
l-a dorit cu atâta disperare. În 1540, Henric sancționează distrugerea sanctuarelor sfinților. Dorește să se căsătorească din nou pentru a asigura succesiunea. Thomas Cromwell, numit conte de Essex, sugerează o căsătorie cu o prințesă germană Anne de Cleves, sora ducelui protestant de Cleves, care era privit ca un aliat important în cazul unui atac romano-catolic asupra Angliei. Hans Holbein cel Tânăr a fost trimis la Cleves pentru a picta un portret al Annei pentru rege. Deși s-a spus că
Henric al VIII-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300136_a_301465]
-
căsătoria. După sosirea Annei în Anglia, Henric o găsește complet neactractivă. Cu toate acestea, căsătoria are loc la 6 ianuarie 1540. În scurt timp regele dorește să anuleze căsătoria nu doar pentru că cei doi nu se înțelegeau dar și pentru că Ducele de Cleves s-a angajat într-o dispută cu Sfântul Imperiu Roman, cu care Henric dorea pacea. Regina Anne a fost destul de inteligentă pentru a nu împiedica încercarea lui Henric de anulare a căsătoriei. Întrebată, ea a mărturisit că acestă
Henric al VIII-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300136_a_301465]
-
alianță franco-poloneză cu regele Fracisc I al Franței. Cu toate acestea, acordul a căzut după ce Francisc I a fost învins de Carol Quintul în Bătălia de la Pavia (1525). Războaiele poloneze împotriva Cavalerilor Teutoni s-au încheiat în 1525, când Albert, Ducele de Prusia și nepotul lui Sigismund, s-a convertit la luteranism, securizând Ordinul și aducând omagiu lui Sigismund. În alte probleme ale politicii, Sigismund a căutat o coexistență pașnică cu Hanatul Crimeei, însă nu a reușit să pună capăt complet
Sigismund I al Poloniei () [Corola-website/Science/300219_a_301548]
-
la curte. Nepopulara țarină era descendentă a unor principi germani, iar "prietenul" ei, Rasputin, era acuzat că ar fi spion german. Când Rasputin s-a arătat interesat să meargă pe front ca să binecuvânteze trupele la începutul războiului, Comandantul Suprem, Marele Duce Nicolae, i-a promis că-l va spânzura, dacă se arată în zonă. Rasputin a pretins mai apoi că a avut o revelație cum că armatele rusești nu vor obține succese până când țarul în persoană nu va prelua comanda operațiunilor
Grigori Rasputin () [Corola-website/Science/300212_a_301541]
-
satul Spini (Teiuș) prezentată de magistrul Ștefan, fiul lui Samson de Geoagiu (Gyog), care să fie întărită cu pecetea capitlului (D.T. vol.XI, pag. 36.) Nicolae Densușianu prezintă următorul document: "„Ștefan, din mila lui Dumnezeu Regele cel Tânăr al Ungariei, Ducele Transilvaniei, domnul Cumanilor, tuturor credincioși1or lui Hristos, care vor vedea scrisoarea de față mântuire întru acela care este mântuirea tuturor. Deși milostivirea regală trebuie să întindă o mână darnică tuturor, totuși ea trebuie să răsplătească prin daruri și foloase mai
Geoagiu de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300243_a_301572]
-
pentru care neprezentându-se niciun proprietar de drept, erariul a ținut satul în proprietatea sa, iar sub Carol al VI-lea a fost donat, cu tot ținutul, Principelui de Modena (11 decembrie 1732). În urma unor conflicte cu Maria Tereza (1740-1780), Ducele de Modena a renunțat la domeniu, acesta redevenind posesiune erarială. Sub Francisc I (1780-1790), domeniul a fost împărțit și donat mai multor demnitari, Maderatul intrând în posesia baronului Dietrich, de la care a fost moștenit de ginerele acestuia, prințul Syulkowszky. Sub
Măderat, Arad () [Corola-website/Science/300297_a_301626]
-
care se pare ca comună Șepreuș se bucură de o oarecare prosperitate. În cursul evului mediu se numără printre cele mai populate așezări,după cum reiese din diferite documente că “Actul de donație a împăratului Româno-german Carol al VI-lea,în favoarea ducelui Rinaldo de Modena” din anul 1632,la acea dată satul fiind descris ca făcând parte din comitatul Zărandului Spre mijlocul sec.XVIII,mai exact în anul 1726, localitatea intră sub stăpânirea habsburgica,fiind considerate teritorii cucerite,fără stăpân,au fost
Șepreuș, Arad () [Corola-website/Science/300305_a_301634]
-
urmașilor săi. Acest personaj s-a făcut remarcat odată cu intervenția lui și a oamenilor săi în luptele împotriva tătarilor, care au avut loc în luna aprilie a anului 1241, pe Mureș, lângă Rădești. Impresionat de curajul și abnegația supusului său, ducele Ștefan, viitorul rege Ștefan al V-lea al Ungariei, i-a dăruit acestuia trei sate aflate în apropiere de locul sângeroaselor lupte. Anii 1277 și 1308 sunt marcați de puternica revoltă a sașilor, deoarece între Episcopia romano-catolică și aceștia s-
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
de la Sântimbru, la 27 octombrie 1413, se specifică: <1263 aprilie 11 - 1269 mai> „Iar cuprinsul <scrisorii> originale, date din ...[loc rupt în document], miercurea întâia <după> octavele Paștilor, ne arată că mai sus pomenitul Ștefan regele cel tânăr al Ungariei, ducele Transilvaniei și domnul Cumanilor a dat, a dăruit și a hărăzit comitelui Andrei de Geoagiu de Sus [Gyogh] și urmașiior săi, spre a-l stapâni în veci, numit Kend [Uifalău - parte componentă a comunei Rădești], așezat lângă Mureș, (care fusese
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
extremitatea nordică a domeniului, în locul numit astăzi Țifra de către localnici și introdus actualmente în localitatea Gârbova de Jos. În 1442, Iancu de Hunedoara dăruiește Cergăul Bulgăresc, Geomalul și Tinodul Capitlului din Alba Iulia. Într-un alt document, emis de către Ștefan, ducele Transilvaniei, aflând că acesta a dăruit comitelui Andrei de Geoagiu pământul, “numit kend”, (vechea denumire a satului Uifalău, încorporat în comuna Rădești) aflată lângă pământul zis Tinod al comitelui Andrei. Tinodul este amintit de asemenea în anul 1349, al voievodului
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
de transport pentru iacobini, sunt într-un final autorizate să poarte republicanii în Franța, mai puțin de o treime rămăseseră în viață. Drept recompensă pentru ajutorul acordat monarhiei, în 13 august 1799, regele Ferdinand îi acordă lui Nelson titlul de Duce de Bronte și noul ducat de Bronte, împreună cu castelul Maniace. Nelson revine la Palermo în august, iar în septembrie devine ofițer superior în Marea Mediterană, după ce succesorul lui Jervis, George Keith Elphinstone, pleacă în urmărirea flotei franco-spaniole în Oceanul Atlantic. Își petrece
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
au fost uimitoare: el a dat lovituri mortale celor mai puternici doi vecini ai săi, Hazaria și Imperiul Bulgar, care au dispărut la scurtă vreme după atacurile sale. Regiunea Kievului a dominat statul Rusiei Kievene pentru următoarele două secole. Marele Duce (velikii kniaz) al Kievului controla pământurile din jurul orașului, iar rudele sale, care îi erau subordonate, domneau în alte orașe și îi plăteau tribut. Culmea puterii a fost atinsă în timpul domniilor Prințului Vladimir (Vladimir cel Mare, 980-1015) și Iaroslav cel Înțelept
Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/301537_a_302866]