5,880 matches
-
rușinea au revenit, dar într-o formă mult mai gravă, mult mai puternice decât înainte. Prea târziu. Mi-am dat seama că soarta îmi fusese pecetluită. Inima îmi bubuia în piept de frică. Știam că nu pot să pun pe dulap cutia goală. în timp ce-mi doream să nu mă fi născut niciodată, am privit prin cameră în căutarea unui loc în care să ascund proba incriminantă. Sub pat? în nici un caz. Majoritatea jocurilor noastre se desfășurau chiar acolo. în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Old Shillayleagh erau numărate, dar îmi era imposibil să-mi pese de asta. Uram locul ăla mai mult decât propria-mi viață. Și, de când decupasem dintr-un ziar un articol despre modalitățile de vindecare a impotenței și-l lipisem pe dulapul șefului meu alături de o hârtiuță pe care scrisesem „M-am gândit c-o să ți se pară interesant“, simțisem că făcusem câțiva pași înainte pe calea șomajului. Cu toate astea, momentul în care am fost concediată n-a fost plăcut. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la McDonald’s. Asta dacă avea noroc. Ei, nu speram decât că Brigit n-o să facă față noului post și-o să dezvolte o depresie pe cinste. Să se învețe minte, mama ei de vacă îngâmfată ce era! Am deschis toate dulapurile în căutarea unei sticle de rom pe care eram sigură c-o văzusem undeva, dar atunci mi-am amintit c-o băusem cu o seară înainte. Rahat, m-am gândit, savurându-mi ghinionul. în absența unor substanțe artificiale de înveselire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nici o problemă, a zis Josephine. Sunt multe alte informații vitale pe care ni le puteți furniza. în special legate de copilăria lui Rachel. Mama, tata și cu mine am înțepenit toți deodată. Nu știam de ce. Doar nu mă încuiaseră în dulapul de bucătărie, nu mă bătuseră și nici nu mă lăsaseră să mor de foame. N-aveam nimic de ascuns. Aș vrea să vă întreb despre o perioadă pe care Rachel și-o amintește ca fiind extrem de traumatizantă, a spus Josephine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
l-aș fi desfăcut vreodată așa cum trebuie. Geamantanul era, în continuare, aruncat lângă marginea patului, iar ciorapii, fustele, pantofii și blugii zăceau claie peste grămadă în el. — Pleci undeva? a urlat Chaquie la mine în timp ce-mi scoteam din dulap haina și-o zvârleam în geamantan. Ca și Neil, Chaquie își pierduse autocontrolul de când recunoscuse că era alcoolică. Acum rivaliza cu Neil la titlul de cel mai enervant pacient de la Cloisters. Țipa și urla la toată lumea. Mai ales la fostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sar în sus de-un cot. Uite cât de bolnavă erai când ai venit aici. în prima dimineață, când a trebuit să pregătești micul dejun, aproape ai leșinat din cauză că nu-ți luaseși prețiosul tău Valium! Am găsit sticla goală în dulapul de lângă patul tău, a spus ea privindu-mă direct în ochi. Eu mi-am mutat privirea. Simțeam că mor de rușine. Și spumegam fiindcă nu reușisem să mă descotorosesc cum trebuia de sticlă. Dar, înainte să apuc să îngaim niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
e ascultată. Nu mi-a fost ascultată toată luna. — Am nevoie de sfatul ei în legătură cu cerceii, se lamentează Lucille. Bea ridică ochii nevenindu-i să creadă. Păi, într-adevăr, e destul de hilar că Lucille - o matroană a petrecerilor mondene, cu dulapuri pline de haine de firmă pe care nu le-a purtat niciodată - vrea să-i ceară sfatul mamei mele, o hippioată în vârstă, cu privire la care aranjament de diamante, marca Harry Winston, se potrivește mai bine cu rochia ei venită direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
neagră, marca Calvin Klein, pe care Bea mă convinsese s-o cumpăr în sezonul de solduri de la Barney’s, în urmă cu doi ani. Slavă Domnului că reușise chestia asta, fiindcă fusta în cauză era singurul obiect de îmbrăcăminte din dulapul meu - cu excepția rochiei celei roșii, care-și făcuse deja apariția - care părea destul de sofisticat pentru o întâlnire cu Randall Cox. Am combinat fusta cu prima mea pereche de pantofi Jimmy Choo, pe care o achiziționasem chiar în ziua respectivă, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cele pentru care Resursele Umane îi plătesc pe foștii angajați ca să nu le discute niciodată cu nimeni - sunt ținute sub șapte lacăte. și protejate de ordine judecătorești. Cum ar fi? am întrebat, simțindu-mă străbătută de un frison. Cranii în dulapul cu rechizite? Sacrificii umane la petrecerea de Crăciun a firmei? Mă simțeam de parc-aș fi fost într-o tabără de vară, iar Phil era consilierul cu o lanternă aprinsă sub bărbie. — Altă dată și într-un alt loc, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
atât de malefică. — Nici eu n-am primit nimic, a intervenit David din spatele lui Phil. Scârba. Dar nu aveam timp să mă înfurii. Sau să-mi calculez răzbunarea. — Câte minute mai am exact? am urlat la Phil, aruncându-mă spre dulapul cu dosare și scoțând mai multe plicuri A4. Douăsprezece cărți. Douăsprezece cărți pe care trebuia să le poziționez și să le prezint, cât mai convingător, în fața echipei de vânzări - asta pentru ca membrii ei să se poată hotărî cum să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
câteva minute, mi-a spus Phil, încă uluit. Să zicem că ai avea cinșpe minute la dispoziție. Dar, sincer, în locul tău, nu aș întârzia mai mult de-atât. M-am uitat la David, care parcă a zburat prin birou, până la dulapul cu dosare, grăbindu-se să-mi dea o mână de ajutor. — Tu ia-le pe primele șase, am comandat eu, arătând către lista pe care David o scosese la lumină, iar eu le iau pe ultimele. Trei puncte de prezentare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
enorm în relația noastră, atunci și eu eram gata. — Bine! Asta e bine, a clătinat el fericit din cap. O pun mâine pe Deirdre să te sune ca să stabiliți detaliile. O să fie grozav, Claire. Ai o grămadă de spațiu în dulapuri, iar la etajul doi e o sală de gimnastică și Svetlana poate să-ți pregătească orice vrei să mănânci. Randall a continuat să-mi dea tot felul de detalii, dar singurul lucru pe care eu puteam să-l mai aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că aveam să trăiesc în păcat cu fiul ei - de fapt, își luase obiceiul să mă sune la birou, de mai multe ori pe zi, ca să discutăm detaliile presante legate de mutare (de pildă, dacă preferam ca în noul meu dulap încastrat în perete să am umerașe de haine din satin sau din mătase). Unde pizda mă-tii ești, Claire! a revenit la viață intercomul. Când spun ACUM, tu ce crezi că înseamnă asta? Mâinile îmi tremurau. Ochiul stâng mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
tot detestam ideea că piedestalul lui Lulu continua să crească în înălțime. Oare, dacă nu luam atitudine, statutul meu, în ierarhia Grant, putea să scadă și mai mult? Oare Vivian se aștepta, în continuare, să-mi mut biroul într-un dulap mai mare și să lucrez la lumina lanternei? Am clătinat din cap, incapabilă, temporar, să formez cuvinte pe fondul emoțiilor care se învolburau și clocoteau în mine. Lasă, am zis după o clipă, urându-mă fiindcă cedasem. Pot să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
marketing, am spus, dându-i-l lui Alice, care arăta atât de recunoscătoare, de-ai fi zis că tocmai o scosesem dintr-o clădire în flăcări. Programul Prime Publishing nu era pe birou, așa că m-am îndreptat către zidul cu dulapurile cu dosare și am deschis sertarul N-P. Era încuiat. — Stai puțin. Aduc cheia! Alice a fugit și s-a întors după o nanosecundă cu cheia. Am descuiat sertarul și l-am deschis. Era plin ochi. — Personal... Prezentări... Publiciști, Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
asta nu era niciodată o combinație de succes. Așa cum de succes nu era nici părul de pe pieptul lui Stanley, care se ițea prin dantela feminină a neglijeului. Un fior involuntar mi-a străbătut tot trupul. Am aruncat dosarul înapoi, în dulap, și am încuiat sertarul. Asta e o chestie greșită din mai multe puncte de vedere, m-am gândit în timp ce mă furișam, neobservată, din biroul lui Vivian. N-ar fi trebuit să mă uit - dar, sincer, faptul că-l văzusem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și a mosc. Bea se uita la noi din celălalt colț al camerei. Gândurile i se citeau pe chip. Sărut pe obraz. Gest de prietenie. Ăăă, pe aici, am spus eu, conducându-l pe Luke în lungul coridorului. Am deschis dulapul din baie și am scos afară niște prosoape curate. Luke rămăsese cu câțiva pași în urmă și-și trecea degetul peste cărțile de pe raft. Părinții mei puseseră rafturi pe aproape toți pereții din casă - singurul lor lux fusese acela de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu toți florarii din statul Iowa. Harry și Luke au intrat tropăind pe ușa de la bucătărie. Aveau obrajii roșii din cauza gerului. — Fiuuuu! Îți îngheață sufletul! Cafea! a gâfâit Harry, trăgându-și un scaun de la masă. Mama a scos imediat din dulap două căni supradimensionate și a turnat, în fiecare, cafea aburindă. — Perfect, mulțumesc, a zis Luke, înlănțuind cana cu palmele și inhalând aburii calzi. — Iubito? Ești acolo? m-a întrebat Randall. Da, am răspuns, trezindu-mă, nefiresc, la realitate. Ok, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
din nou, în geantă și scoțând la iveală o cutie mai mică - care s-a dovedit a ascunde o pereche splendidă de pantofi cu toc stiletto, semnați Christian Louboutin. — Randall! Uau, nu știu ce să zic! Rochia și pantofii meritau propriul lor dulap, închis ermetic. Meritau să nu fie amestecate cu pantofii mei scâlciați și cu costumele marca Banana Republic. Nu mai văzusem în viața mea un ansamblu atât de rafinat. — Îți plac? m-a întrebat Randall, plin de speranță. Sprâncenele i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
simt trupul lipindu-se de al meu, să-i simt buzele... Dar Randall părea să se depărteze de pat. M-am ridicat și l-am privit cum îmi ducea rochia, plin de băgare de seamă, ca să mi-o pună în dulap. Ținea rochia în brațe de parc-ar fi fost mireasa lui. — Așa, i-a zis el rochiei, găsind un umeraș de satin. M-am întins la loc pe pat, într-o poziție care speram să fie seducătoare. — Cred c-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
toca niște banane. în salonaș, câteva perechi dansau foarte energic, spate în spate, pe un disc cu Simfonia a V-a a lui Beethoven pus pe turația 78. — Iisuse! exclamă Wilt, în timp ce Sonia apucă o sticlă de votcă dintr-un dulap de bucătărie. Urcară amândoi la etaj și coborâră printr-un pasaj într-un dormitor micuț, plin cu jucării. Pe podea erau puse un trenuleț electric, un sac de antrenament pentru box, un urs gigantic, un căluț de lemn, o cască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Fără nici un dar, iubire... — O! La etaj, în camera cu jucării, Wilt, care tocmai încerca să-și revină încetul cu încetul după atacurile combinate asupra sistemului său, venite de la trosneala Pringsheim, de la votcă, de la gazda lui nimfomană și de la colțul dulapului peste care se prăvălise, avea sentimentul că ceva mergea îngrozitor de prost. Nu era doar simpla senzație că încăperea se balansa, că el avea un cucui la ceafă sau că era gol pușcă. Era mai degrabă senzația că apăruse ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Scotoci prin câteva sertare, în căutarea unui sutien și a unei bluze, hotărî apoi că Judy n-avea nevoie de sutien, după care puse mâna pe o cămașă veche și o pereche de colanți. într-o cutie de carton din dulapul de haine descoperi una dintre perucile Evei. Femeia avusese o fază când îi cășunase pe peruci. în fine, îi mai trebuia o pereche de pantofi. Când reuși să termine, copia Evei Wilt stătea întinsă pe pat și zâmbea fix înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
descuie ușa de la clădirea cu sălile de clasă. Va trebui să urcați pe jos. Lifturile nu merg noaptea, nu la ora asta. Eu o să vă aștept aici, jos. Wilt urcă șovăitor cele cinci etaje până la cancelarie și se duse la dulapul lui. Scoase de acolo un vraf de hârtii și un exemplar din Casa umbrelor, pe care își pusese în cap s-o ducă acasă de câteva luni, dar nu mai apucase. își îndesă hârtiile în buzunar și acolo dădu peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în buzunar și acolo dădu peste perucă. Dacă tot ajunsese până aici, ar putea foarte bine să găsească și o bucată de elastic. Așa ar izbuti să fixeze peruca pe capul lui Judy. Găsi o bucată într-o cutie din dulapul cu rechizite, își strecură hârtiile în buzunarul celălalt și coborî. — Mulțumesc tare mult, îi zise el paznicului. Și-mi cer scuze pentru deranj. Apoi se împletici pe după colț, îndreptându-se spre adăpostul bicicletelor. — Beat muci! spuse paznicul și se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]