4,381 matches
-
a murit ! Cred că a murit prin iarnă, da, pentru că mi-amintesc că la înmormântare Larisa avea un superb astrahan ! Și o tocă ce îi venea foarte șic. Ei, dar ce mai vorbesc, dragă Vica ! ce-am mai vorbit în după-amiaza aceasta ! Un timp să știi că mi-a făcut plăcere, dar acum vorbesc mai mult din cauza nervilor, pentru că, spune și dumneata ! Cum să nu fii nervoasă când tot aștepți, tot aștepți ! E normal pentru un om ca Niki să se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plin de telefoane... Până la urmă tot găsești unul care să meargă, dacă vrei să dai... Dacă vrei însă, dacă vrei... Păi o dată te-a sunat, bietu om ! Adineaori te sună, pân să plece Zurlia... — O dată ? M-a sunat Niki în după-amiaza aceasta ? — Ce-ai, Ivona dragă, ce-ai ? Că mă și bagi în sperieți ! Nu veniși când era Zurlia aci, să spui c-a sunat domnu Niki... Ivona se uită enigmatic, puțin teatral la ea, pe urmă bâjbâie după pachet, își
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în percepții, vise, monologuri interioare ale unor personaje cu viziuni divergente sau aflate în conflict deschis unele cu altele, începând prin conflictul dintre femei și bărbați. Seducție, dispreț, căutare a iubirii, milă, resentiment sau ambiție dansează în acest cadril al după-amiezii senine când războiul nu a început încă pentru ca să calce în picioare destinul celor mai slabi și să pună în lumină răul, dar uneori și binele din caracterul personajelor. Cu o perfectă stăpânire a narațiunii, autoarea va încredința povestea anilor de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Într-un contrast fizic foarte comic), despre gagici se vorbește neconvingător (niște exagerări care vor să salveze aparențele). După ce trageți o baie și faceți un pic plajă, mergeți pe o terasă să beți bere și să mîncați pizza. Așa că restul după-amiezii stați la o coadă care geme de viață și de foame, Își trage pumni În spinare, flutură prosoapele de plajă scămoșate și uzate și emite grosolănii. Berea o beți din niște borcane clasice - restaurantele stațiunii au rămas În pană de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu-l fi călcat. Iarna te Întorceai cu mucii țurțure, după lungi partide de patinaj pe lac, Îți uscai pantalonii pe soba enormă pe care flacăra scremută a economiei socialiste În versiunea ceaușistă nu reușea să o Încingă decît spre după-amiază, În timp ce taică- tău turna În tine ceai de tei, ca să te dezghețe. Uneori, vara, cînd orașul ăsta prăfuit de cîmpie dădea În clocot, rămîneați peste noapte să dormiți În atelier, vă adăposteați de nopțile caniculare Între zidurile răcoroase ale vechii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu știu În clipa asta? Nici nu am de unde. Dincolo de faptul că zilele lui Ceaușescu sînt realmente numărate. Nu știu că Vlad și răcanul din Banat pe care Îl batjocoreau nenorociții ăia În corpul de gardă vor pleca, Într-o după-amiază de iarnă, prin gardul unității, la una din fermele de jos - faci o oră la pas În condiții de vreme bună. Trupa din micul dormitor de la punctul de observare vizuală se plictisește, se gîndește că nu strică un pic de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Își Întîlnesc neliniștea cu acest deșert lichid. Apoi sună fluierele și sirenele și sărim de pe tunuri zbierînd chestii, În timp ce ofițerii ies de sub plasele de camuflaj, ca niște insecte verzi, cu pîntece mici și țuguiate și membre firave, fragile. În ultima după-amiază ni se dă liber, dar În poligon. Constăn țenilor li s-a dat drumul În permisie, pentru că sînt foarte aproape de casă, pentru că tragerile au ieșit bine, pentru că, pînă la urmă, sînt niște tipi ca lumea și meritau. Iar veteranii au
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
puțin îngăduitori, construiesc o poveste sinistră legată de această moarte. La vremea povestirii noastre, Alex are șaizeci și șase de ani, George, patruzeci și patru, Brian, patruzeci și unu, Tom, douăzeci, iar Adam, opt ani. Evenimentele din orașul nostru În după-amiaza răcoroasă de primăvară, o pasăre cânta în grădina Belmont. Cerul era pe jumătate senin și luminos, pe jumătate plumburiu, încărcat. La un moment dat apăruse un curcubeu intens colorat, dar se topise cu repeziciune. În salon ardea un foc vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu viața, ultimele ei ocupații nevinovate: înotul, cumpărăturile și rugăciunile. Cu o zi în urmă, când se aflase la Bowcock toate luminile se stinseseră subit din cauza unei pene de curent. Sălile interioare ale magazinului, în care abia de răzbea lumina după-amiezii, deveniseră dintr-odată încețoșate de parcă s-ar fi lăsat o pâclă. Diane, care-și plimba degetele peste niște bijuterii ieftine, fără intenția de a le cumpăra, le lăsase brusc din mână. Cum se afla în centrul uneia dintre sălile laterale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de la promenadă la Camere. Rotonda sau „Baptisteriul“, cum i se spunea, avea două uși, una de fiecare parte, în mod obișnuit încuiate. Totuși, uneori, din cauza lucrărilor de întreținere, una sau alta dintre uși putea fi găsită deschisă. În această zi (după-amiaza zilei la care ne-am referit), George găsi ambele uși laterale descuiate, așa încât reuși să treacă direct din promenadă spre Camere, fără a mai trebui să defileze prin fața „Lojei Portarului“ sau a biroului de recepție de la intrare. Se opri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Zet, Gabriel se gândi la înfiorătoarea scenă de la mare și la aventura ei cu peștele, despre care nu vorbise nimănui. Aceasta se lega în mintea ei cu ceva foarte bizar, care se petrecuse cu o săptămână în urmă. Într-o după-amiază, când era singură în casă și spăla niște cratițe la chiuveta din bucătărie, îi auzise pe Zet lătrând în grădină. Uitându-se printre ghivecele cu plante de pe pervaz, avusese uluitoarea priveliște a unui bărbat gol care alerga de-a curmezișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sau Pârâul lui Lud hotărâse brusc să se prefacă într-un puternic gheizer, care trimitea o trâmbă de apă clocotită în văzduh, la o înălțime de vreo zece metri, „mai înalt ca data trecută“, se comenta cu satisfacție. Era o după-amiază târzie, însorită dar răcorită de un vânt ușor, care distribuia stropi opăriți peste Grădina Dianei și pe asfaltul ce despărțea pârâul de bazin. În vârful înaltei, magicei țâșniri, flutura un penaj de aburi. Îngrijitorii de la Institut ridicaseră baricade de jur împrejurul izvorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dintre ei era măcinat de gânduri. Ba chiar, în acest răstimp, fețele lor încordate vădeau o marcată asemănăre, întrucât amândoi erau extrem de concentrați asupra celor petrecute și a celor ce urmau să se mai întâmple. Apreciaseră, reflectaseră, plănuiseră. În cursul după-amiezii (după ce ciuguliseră, distrați, puțină pâine și brânză în chip de masă de prânz), Hattie declarase că e foarte obosită, și că o doare capul și ar dori să se odihnească un pic, așa încât se despărțiseră, amândoi simțindu-se ușurați. Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un cartonaș oferit de administrație, pe care scria: „Vă rog nu deranjați“. George adresă un zâmbet cartonașului. Apoi se apropie de ușă și ascultă, continuând să zâmbească. Auzi dinăuntru zgomotul pe care-l aștepta: un sforăit agitat. Era ora din după-amiază la care John Robert obișnuia dă doarmă. O zi de luni. George îl vizitase pe John Robert și cu o zi înainte, la aceeași oră, numai că atunci filozoful nu se aflase în cameră (mai era încă în Hare Lane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fixată și veți fi forțați să întîrziați începerea conferinței. O asemenea manieră de abordare, perpetuîndu-se în timp, aduce un minus de imagine sistemului, învățîndu-i și pe invitați cu acest mod defectuos de organizare. Nu sînt recomandate conferințele de presă de după-amiază deoarece, atunci jurnaliștii și redacțiile pregătesc deja materialele pentru a doua zi și foarte greu se mai poate introduce un articol după ce s-a fixat deja o matrice pentru a doua zi. Există și situații în care se recomandă organizarea
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
printre zidurile blocurilor din jur, te-ai fi simțit ca pe fundul unui puț dacă n-ar fi fost fațada să-i zicem a blocului unde locuiau mătușă-mea Anamaria și unchiu-meu, prin nu știu ce minune luminată de soare la orele după-amiezii. Ce găseai în interiorul apartamentului era cu siguranță mai puțin plăcut. Iar de un cui bătut în rama ușii atârna frumusețea de chitară de la noi de-acasă. Acolo în cui, chitara era la fel de refugiată ca și familia noastră. Nu și a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai scundă decât ceilalți oaspeți. Sarafanul ei bleumarin dispăruse sub un palton din stofă ecosez, pe care Dragoș nu-l mai văzuse niciodată până atunci. Verde cu roșu și cu alte culori. Nimic nu mai era așa cum fusese în toată după-amiaza scursă în tihnă și în desfătare în sufrageria din apartamentul de la etaj al unchiului Artemie și al mătușii Iuliana. Neti Pe alee, Dragoș se îndrepta către fundul curții trecând pe lângă casele înșirate pe-o latură, pline de chiriași proaspăt mutați
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
hotărât apoi că trebuia să o judecăm pe numita Ioana pentru recădere în necredință, conform dreptății și rațiunii”. Asesorii neavând decât un rol consultativ, Pierre Cauchon nu avea de gând să se încurce cu formalități jenante pentru el. Chiar în după-amiaza acelei zile era expediată prin grija notarilor o scrisoare tuturor asesorilor, informându-i că Ioana căzuse din nou în greșelile pe care le abjurase și va fi dusă a doua zi în locul numit Vieux Marché din Rouen, pe la ora opt
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
târg animalier la marginea pieții de brânzoase. Doamna Eulampia, reputată cultivatoare de pisici și ciuperci de bălegar, bagă sub nasul cârn al cump ă ră torului cușca în care se zbate eroic un motan ușor atins de râie. E o după-amiază al naibii de frumoasă. Personaje: EULAMPIA CLIENTU Episodicu Mâța Așa, păsărică mică, mumușică...Ciripi te-ar hingherii. Domnu!...Ți-a pus ăl de Sus mâna-n cap. Jur pe sănătatea Bancorexului că animalu ăsta e tocma perușu ondulat pe care l-ați
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și lui tati secretul despre Ciocolata. - O să-i spunem. Te las pe tine să-i povestești. Și-n seara aceea, Ingriduța împărtăși tuturor secretul ciocolatei: și lui tati, și pisicii. Omul care ce se iubea doar pe sine În fiecare după-amiază, când ieșeau de la școală, copiii se duceau să se joace în grădina unui om rău. Era mare și frumoasă, cu iarbă verde, moale și deasă. Ici-colo, prin iarbă, apăreau flori frumoase ca niște steluțe, flori parfumate și de jurîmprejur erau
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
a gândit la Cehov și la faptul că, probabil, nu mergem înainte din dragoste de viață, ci pentru că n-avem de ales. Apoi, încercînd să se liniștească, s-a uitat pe geam și abia atunci a observat că era o după-amiază senină cu soare bun care-și pulveriza lumina pe copacii din jur. Poate va ține, și-a zis, cu gândul la șopârlele acelea, cum se chemau oare?, cărora li se opresc bătăile inimii la zero grade. Probabil, fiecare ființă are
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Numai trecut. Un trecut care respira, mânca, clar atât. Ce mai, aproape o larvă. Ciudat e că amintirile nici nu se îndepărtau, nici nu se apropiau. Rămâneau la aceeași depărtare de mine, nemișcate, și mă supravegheau, arătîndu-și fața pe rând... după-amiaza cu soare auriu de toamnă când treaz și cu ochii închiși mă visam sfânt într-o insulă unde primeam scrisori o dată pe lună... Îmblânzitorul care după ce s-a culcat cu o femeie pe trotuar a îmbrîncit-o peste cobră... cartea în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
făcea silă gândul că trebuia să mă scol, să mănânc, să beau apă, dar am început să mă ridic mai des ca să mă obișnuiesc. Știți cum e. Când îți împarți suferința, când o fărâmițezi, o suporți mai ușor. Într-o după-amiază stam la fereastra sălii de așteptare și mă uitam afară. Vedeam o bucată de peron, tufele de oțetari și câmpul. Mi-am amintit că acasă stam tot așa uneori la fereastră. Urmăream viermuiala de pe stradă care la un moment dat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și m-a amuzat cât de rău se bâlbâia tot cerîndu-și scuze. La un moment dat, am pufnit amândoi în râs. În ziua următoare m-a sunat din nou, a treia zi la fel. De fiecare dată la ora cinci după-amiază, fix. La început mă agasa asta, mă sâcâia. Pe urmă a început să mă distreze. Era un joc, dar, ce mai, a sfârșit prin a deveni necesitate. Nu mai aveam răbdare, doream să vină cât mai repede ora cinci. Când
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sun." Asta a fost toată explicația. Eu n-am pus întrebări. Dar din ziua aceea m-a sunat mai rar și la ore diferite. Era totdeauna grăbit și se temea parcă de ceva. Ca și cum se simțea amenințat, urmărit. Într-o după-amiază, când mă întorceam acasă, mi-a ieșit în față un individ slab, cu ochelari, care mi-a pus în mână un plic alb, murdar de transpirație, și s-a îndepărtat fără o vorbă. Când am citit, am încremenit. Într-un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]