3,527 matches
-
LUI PRINCIPALĂ PENTRU A ȚINE SAU NU SECRET UN LUCRU FUSESE ÎNTOTDEAUNA: OARE DEZVĂLUIREA SECRETULUI PENTRU FOLOSUL TUTUROR AR FI ÎN AVANTAJUL SPIRITULUI PROGRESIST AL OMULUI? SAU PUTEREA PE CARE O REPREZENTA NU AR FACE DECÎT SĂ AJUTE UN GRUP EFEMER SĂ STRÎNGĂ ȘI MAI TARE ȘURUBUL UNEI TIRANII DEJA PREA SEVERE? SE PRODUCEAU ȘI AȘA, ÎN MOD DESTUL DE NEGLIJENT, SUFICIENTE INVENȚII PRIMEJDIOASE ÎN PUSEURILE INOVATOARE PE CARE LE AVEAU LA INTERVALE DE CÎTEVA SECOLE SAVANȚII. ACEȘTIA NU SE GÎNDEAU NICIODATĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
doborât de salvele australiene, iar trupul obișnuit al aviatorului este așezat pe pământul cu care s-a unit, în cele din urmă, pentru totdeauna. Corto contemplă, visător și trist, carnagiul la capătul căruia se va afla o pace inutilă și efemeră. Pe Frontul de Vest, poate nu departe de mormântul lui Richtofen, Corto îl reîntâlnește pe cel care a asistat la nașterea lui din valurile Pacificului. Burlesque entre Zuydcoote et Bray-Dunes unește, într-o pastă onirică și melancolică, pe Corto, Cain
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Mereu mă lași singură. ― Nu asta vrei? Nu i-am zis nimic despre analize. 26 ianuarie Aș fi avut nevoie de o femeie care să-mi dea curaj. 27 ianuarie Trebuie să lucrez până la capăt, pentru că tot ce fac e efemer. (Principiul lui Budha) 29 ianuarie Iar a venit fratele Augustei cu reproșuri. L-am dat afară. Nu e nimeni vinovat când îi miroase gura. Vinovat e când, știind asta, nu se ascunde și iese în lume. 30 ianuarie E foarte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
V. Fetescu. Omul acesta a ajuns la maturitatea de scriitor gândind preponderent în versuri. Mi-a și spus că a început să gândească și să vorbească versificat. Are multe idei cizelate în versuri valoroase, încărcate de multă filosofie privind existența efemeră a individului în raport cu veșnicia! în orele de după masă reiau activitatea cu întocmirea și semnarea unor autografe pentru dl. Enache, astfel: vol.I „Cu dragoste pentru un ROMÂN aflat în Țara Cantoanelor”. La vol. II: „Cu dragoste și stimă pentru un
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
e Crăciunul cu datinile speciale! De la Bâlea Lac din Făgăraș aflu că hotelul de gheață construit acolo a adus mult mai mulți turiști străini față de anii anteriori și că tot acolo se va construi și o biserică din același material efemer, tot în vederea atragerii turiștilor străini și autohtoni. Urmărind emisiunile T.V.R. se evidențiază iarna extrem de grea în diferite părți ale lumii, iar la noi se emite semnal de cod galben cu ninsori abundente în toată țara, în timp ce în Franța se produc
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Dar adevărul este totuși unul, la fel cum și dreptatea este dreptate - și gata. Iar iubirea este - sau nu este. Doar atît. Experiența sentimentelor care se adaugă la această structură depinde într-un fel de iluzii și este oarecum la fel de efemeră ca realitatea, însă este - sau nu este. Iar ceea ce contează și rămîne nu e tot sufletul, iluzoriu dar adevărat? Să fie oare luminozitatea interioară și exterioară suprema iluzie? Ce poate fi mai iluzoriu și mai adevărat decît sufletul și sentimentele
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
În acest pământ străin, atât de vast, o Înspăimânta la fel de tare ca ideea de-a abandona un nou-născut Într-o peșteră de pe Lună. Era, de asemenea, un tărâm unde nu locuiau ai ei, un tărâm populat de prieteni și iubiți efemeri, În care un număr Înfricoșător de oameni ajungeau să fie abandonați În azile ieftine sau luxoase. Un tărâm pe care, dintr-un motiv necunoscut, Îl iubea, dar unde nu-și găsea locul niciodată. Și-ar fi dorit să hoinărească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de muzică Îi plăcea, nu dansaseră niciodată. Se Întreba dacă acesta era doar Începutul, cum Îi șoptise el când făceau dragoste, sau dacă era sfârșitul. Se Întreba dacă legătura pe care o simțise era reală, sau fuseseră doar câteva momente efemere. Se Întreba dacă nu cumva Matthew nu era prea obosit pentru ceva atât de adevărat. Marțea următoare, la două după-amiaza, Matthew o sună pe drumul spre aeroport. Pleca la Paris. America pierduse, Europa câștigase. Auzindu-i vocea Își simți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
la capăt, că, zilele astea, femeia numită Isaura Estudiosa nu fusese decât o fantezie a minții lui, o minciună voluntar acceptată, o ultimă născocire a spiritului lui pentru consolarea cărnii triste, un efect abuziv al palidei lumini crepusculare, un suflu efemer care a trecut și n-a lăsat urme, picătura minusculă de ploaie care a venit și curând s-a uscat. Câinele Găsit își dădu seama că din nou stăpânul nu era în cea mai bună dispoziție, chiar ieri, când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Mereu mă lași singură. — Nu asta vrei? Nu i-am zis nimic despre analize. 26 ianuarie Aș fi avut nevoie de o femeie care să-mi dea curaj. 27 ianuarie Trebuie să lucrez până la capăt, pentru că tot ce fac e efemer. (Principiul lui Budha) 29 ianuarie Iar a venit fratele Augustei cu reproșuri. L-am dat afară. Nu e nimeni vinovat când îi miroase gura. Vinovat e când, știind asta, nu se ascunde și iese în lume. 30 ianuarie E foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Spre ocultism. Orientări ulterioare spre teozofie și filozofie socială“, articolele lui D. Karnabatt ș.a.m.d.). Prin filtrul filozofiei existențialiste germane sau ruse, ele vor fi recuperate - în alt plan - de spiritualiștii „tinerei generații” interbelice și de suprarealiști, după cum cultul efemerului, al noutății și originalității, citadinismul vor renaște agresiv în interiorul curentelor de avangardă. A vorbi despre o „poezie de cunoaștere” simbolistă (Lidia Bote) este oarecum inadecvat: avem de-a face cu o poezie a experienței totale/esențiale, analogon al misticii... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
italian se naște din stilul flamboaiant al lui D’Annunzio, din filozofia lui Nietzsche și Bergson, prin filtrul fauvismului pictural. Din estetism, avangardele preiau și recondiționează cosmopolitismul exotic (radicalizat în formula „artei internaționale”), anarhia spirituală și atitudinea à rebours, cultul efemerului și refuzul capodoperei, „masca” histrionică, fragmentarul, segregaționismul antiburghez, fuziunea artelor și - pe filieră antiplatoniciană - mitul poeziei „destabilizatoare”. Avem de-a face de fapt cu o mutație revoluționară, „barbară” a culturii Decadenței: vagul, vaporozitatea impresionistă, lamentația nevrotică, lîncezeala artificioasă, morbidețea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Alexandru Macedonski și satelitele ei „francofile” (Revista ideii, Revista literară, Revista olteană, Revista orientală. Révue franco-roumaine, Revista contimporană, Liga ortodoxă ș.a.), dar și numeroase publicații mai eclectice (Revista modernă etc.), găzduiesc producții estetizante autohtone sau traduceri din simbolismul european. Efemera revistă Linia dreaptă (1904) a lui Tudor Arghezi marchează deopotrivă revolta anticlericală a tînărului monah scriitor și emanciparea sa poetică de „maestrul” Macedonski. Aici apar primele poeme din ciclul „baudelairian” Agate negre, prețuit superlativ de către B. Fundoianu și Ion Pillat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la Partidul Liberal, în 1899, a socialiștilor și eclipsa revistei Contimporanul a lui C. Dobrogeanu-Gherea și Ion Nădejde) încearcă să se regrupeze în jurul cîtorva noi publicații social-literare militante: România muncitoare, Viitorul social, Pagini libere, prin care apără „cauza” muncitorimii urbane. Efemera revistă Curentul nou a lui H. Sanielevici (Galați, 1905) anunță Viața românească a lui G. Ibrăileanu și C. Stere (Iași, 1906). Semnificativă pentru abordarea noastră este însă apariția stîngii estetice moderniste, unde noutatea „emancipatoare” este afirmată în și prin artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
retoric al lui Minulescu („E ca un plisc Farfuride răzbit în simbolism” - v. „De vorbă cu mine însumi” de I. Minulescu, în Scrieri, 23, Ed. Minerva, București, 1972, p. 400). Epuizarea simbolismului se traduce inclusiv prin manierizarea sa epigonică din efemerele, palidele Farul, Sărbătoarea eroilor (satelite ale Vieții noi) sau Grădina Hesperidelor (a lui Al.Th. Stamatiad). Publicații precum Cronica a lui I.N. Theodorescu, Arghezi și Gala Galaction, ca și prima serie a Chemării lui Ion Vinea, unde S. Rosenstock debutează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin reviste nu și le-a adunat niciodată în volumele anunțate - neglijent sau risipitor cu propriul scris. Și-a cheltuit energia intelectuală ca animator și, mai ales, ca personaj, punîndu-și „geniul” estetic în viață și în pasiunea hedonistă a trăirii efemerului. „Între cenaclul Junimei din deceniile 7 și 8 ale secolului trecut și cel al Sburătorului lui Eugen Lovinescu de după Primul Război Mondial, cercul de literați și artiști pe care Bogdan-Pitești l-a întreținut în jurul său - mai ales între 1908-1922 - a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
C.C. Arion, C. Dissescu, sau intelectuali de primă mărime, ca Delavrancea, Rădulescu-Motru, au făcut parte din suita care a celebrat zgomotos prezența la București a acestui reprezentant funambulesc al culturii franceze de atunci, ținînd mai degrabă de zonele ei periferice efemere, ca un fel de necesar exutoriu al rătăcirilor ei morale. Va fi fost implicat poate în acest entuziasm exacerbat ceva din complexele unei culturi provinciale, confruntate cu exorbitanța promiscuă a unei mari culturi? În orice caz, acest episod eroi-comic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Pornind de la o serie de anchete din presa occidentală (ziarele L’Italie, Le Temps etc.) despre „cum poate fi cineva în același timp ziarist și mare scriitor”, autorul - direct implicat - consideră, apelînd la o prestigioasă tradiție, că „Frontiera dintre ziaristica efemeră și eseul durabil este foarte neprecisă. Pornind de la Voltaire pînă la Rémy de Gourmont, această literatură țesută pe evenimentul zilei a dăruit din belșug prozei franceze pagini distinse. Despărțind însă reportajul de literatură, nu limpezim și nu simplificăm nimic”. Devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a rămas practic nulă în Bulgaria, unde, cu excepția unui vag expresionism social de sorginte maiakovskiană introdus mai tîrziu de poetul Gheo Milev, penetrația curentelor avangardiste a fost ca și inexistentă. În schimb, în Iugoslavia, după episodul afin futurismului italian al efemerei reviste croate Zvrk, apărută în iunie 1914, mișcarea de avangardă din jurul importantei publicații Zenit a lui Lubomir Micic va susține, după 1920, ideea unei „barbarizări balcanice” a Europei, afine pînă la un punct ideilor lui Marinetti. Criticul maghiar A. Angyal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
înregistrează simptomele de „banalizare” a curentului. Avem de a face în fapt cu o formă de compensare simbolică a decalajului cultural: manifestările radical-novatoare sînt privite ca „exotice” și „fără aderență” la fondul autohton, prizate eventual ca „noutăți amuzante” și mode efemere, pentru a fi apoi expediate ca excentricități deja „depășite” în țările de origine. Potrivit lui Davidescu, primul manifest al futuriștilor „a fost nou, a surprins și a devenit repede amuzant”, drept pentru care „scriitori, chiar dintr-ai noștri, l-au adoptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sens larg ca revoltă împotriva sentimentalismului, slăbiciunii și conformismului. Capitolul V. Aventura românească a Dadaismului Revista Chemarea (1915) Prima revistă condusă de Ion Vinea, un preludiu al avangardismului autohton, a apărut în două numere, între 4 și 11 octombrie 1915. Efemera publicație s-a bucurat de mai puțină atenție din partea cercetătorilor decît micile reviste literare Art Nouveau apărute în perioada 1908-1912: minulescienele Revista celor l’alți și Insula, ieșenele Fronda și Versuri și proză, Grădina Hesperidelor și „revista de poezie” Simbolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și artistice. În cele din urmă, inovatorii sucombau sau triumfau (...). Astăzi însă (...) îndrăznețul și bizarul e primit cu un relativ calm, mult mai puțin propice zarvei de odinioară, căci fenomenul e de acum cunoscut și clasat (...). Cei pe care gloria efemeră de a mistifica și epata îi ispitește au dreptul să creadă că oamenii sînt, de acum, blazați și inerți. De fapt, li s-a urît de cînd cu exhibiția”. Totuși, într-o altă scrisoare - 1 august 1921, scrisă cu cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Mișcarea de nobilă frondă de la Contimporanul și-a găsit drum propriu și zilnic numele scriitorilor și artiștilor tineri se înscria în paginile sale. Crezul nu era strîmt, nici fanatic. În orbita acelorași idei s-au născut, apoi, alte reviste, mai efemere, mai combative, dar cu o rază mult mai redusă de acțiune” („Contimporanul“, în Reporter, II, 47, noiembrie 1934). Lipsită de suportul revistei, gruparea Contimporanul va supraviețui, diseminată, în alte cîteva grupări plastice: o grupare omonimă continuă să expună încă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
colaborase cu un fragment de roman (Veninul) în revista Arena - nr. 81 din 30 mai 1918 - scoasă la Iași, în refugiu, de Ion Vinea, Demostene Botez, A. Hefter-Hidalgo și N. Porsenna; tot în 1918 (10 noiembrie) a editat la București efemera revistă Letopiseți, alături de doi colaboratori ai cercului Vieții noi: Scarlat Struțeanu și Dragoș Protopopescu; în primăvara lui 1923 și-a început activitatea de cronicar literar la revista Spre ziuă, condusă de Felix Aderca. Avînd drept model demersuri precum Meenscheitsdamerung, Symphonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
oniricilor” din anii ’60 (Leonid Dimov, Vintilă Ivănceanu, D. Țepeneag) sau ale unor autori izolați (de la Anișoara Odeanu la Mihai Ursachi, de la Iordan Chimet și Șerban Foarță la postmodernii ultimelor generații). „Apostolii” de la unu Editorialul „Urmuz” cu care se deschidea efemera publicație cîmpineană din 1928 condusă de Geo Bogza și Al. Tudor-Miu va fi urmat de un altul - „Urmuz premergătorul” semnat de același Bogza în deschiderea numărului omagial consacrat de revista unu cu ocazia tipăririi în volum a scrierilor urmuziene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]