2,955 matches
-
și încă sufeream pentru că James și-o trăsese cu vaca aia obeză. Dar el nu mă lăsa să-i spun chestia asta. Aveam senzația că nu puteam să mă plâng pe tema asta fiindcă aș fi dat impresia că sunt egoistă și imatură. Deci nici într-un fel, nici în celălalt nu aveam sorți de izbândă. Știam că îl iubeam pe James. Dar nu mai reușeam să-mi amintesc ce anume iubeam la el. Mi se părea așa de... de... de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de Helen. Deși poate că nu. Îmi era greu. Încă mai aveam accese de furie și încă mă mai simțeam nedreptățită de James. Îmi era dificil să rezist impulsului de a ridica receptorul și de a-i spune ce ticălos egoist era. De a-i comunica faptul că nu avea nici un drept să mă facă să cred că tot ce se întâmplase fusese din vina mea. Că nu eram o femeie rea. Că nu eram nici măcar o persoană egoistă. Și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ce ticălos egoist era. De a-i comunica faptul că nu avea nici un drept să mă facă să cred că tot ce se întâmplase fusese din vina mea. Că nu eram o femeie rea. Că nu eram nici măcar o persoană egoistă. Și nici imatură. Dar apoi îmi imaginam cum avea să răspundă James la furia mea. Avea să debiteze un șir întreg de explicații raționale și de acuze. Iar eu aveam să mă simt și mai rău. Și mai frustrată. De parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Da, a zis ea. —Ei, și știi că a fost vina mea că James a avut o aventură? —Ce naiba tot spui acolo? m-a întrebat ea oripilată. —James mi-a spus că a fost vina mea. Că am fost imatură, egoistă, pretențioasă, insensibilă și că nu mă primește înapoi decât dacă mă schimb radical. — Zice că el te primește pe tine înapoi? m-a întrebat Judy neîncrezătoare. Claire, Claire, ia-o puțin mai încet. Ceva nu-i deloc în regulă. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eram un om rău. Deși nu voiam să cred că eram un om rău, dar... oricum, înțelegeți ce vreau să spun. Avusesem eu sentimentul că James mă mințise sau că măcar exagerase grosolan atunci când îmi spusese ce nenorocită, îngrozitoare, infantilă, egoistă și insensibilă fusesem pe parcursul căsniciei noastre. Dar nu îmi dădusem seama ce motiv ar fi avut să mă mintă în legătură cu chestia asta. Și avusesem sentimentul că încercase să-mi demonstreze că era mai deștept ca mine - ei, adică mai deștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care ți-am născut copilul, după care te-ai hotărât că mă vrei înapoi. Dar, în loc să-mi spui chestia asta, ai trecut la fabricarea unui întreg set de minciuni, m-ai transformat pe mine în personajul negativ, m-ai făcut egoistă, infantilă, insensibilă și proastă. În punctul ăsta vocea mi s-a ridicat cu câțiva decibeli.) Și în loc să-ți ceri iertare pentru felul lamentabil în care te-ai purtat cu mine, ai pretins că totul a fost din vina mea. Tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
iar mie nu mi-a venit să cred când i-am văzut expresia de pe față. Arăta așa de furios! E tipic pentru tine, a răcnit el. —Ce? l-am întrebat eu cu voce stinsă. —Ești așa de al dracului de egoistă, a strigat James. Orice urmă din bărbatul acela înlăcrimat dispăruse ca prin minune. De ce? l-am întrebat derutată. — Totul era în regulă! a urlat el. Totul era limpede și urma s-o luăm de la capăt, iar tu urma să încerci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
avea să ajungă la urechile mele. Fusese convins că nu-l păștea nici un pericol dacă-i spunea lui George că mă iubea foarte tare, iar mie că îi era foarte greu să iubească o persoană așa de dificilă și de egoistă ca mine. Știam că James detesta să se simtă nesigur pe ceva. Ura să fie vulnerabil, chiar și atunci când venea vorba de serviciu, detesta să nu dețină controlul total. Iar în preajma mea voia să se simtă sigur pe el. Continuam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
șocat încât chiar a tăcut. Nu vreau să mai ascult nici unul din rahaturile tale cum că sunt o persoană îngrozitoare, am urlat. Nu eu mi-am tras-o cu altcineva. Tu ai făcut-o. Ești atât de imatur și de egoist încât nu ești în stare să recunoști că ai greșit și să-ți asumi vina. —Eu sunt imatur și egoist? a zis James uimit. Eu? a spus el indicându-și pieptul cu un gest dramatic și neîncrezător. Eu?! Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am urlat. Nu eu mi-am tras-o cu altcineva. Tu ai făcut-o. Ești atât de imatur și de egoist încât nu ești în stare să recunoști că ai greșit și să-ți asumi vina. —Eu sunt imatur și egoist? a zis James uimit. Eu? a spus el indicându-și pieptul cu un gest dramatic și neîncrezător. Eu?! Cred că ai cam încurcat borcanele. Nu, nu le-am încurcat deloc, am strigat. Știu că nu sunt perfectă. Dar eu, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
gest dramatic și neîncrezător. Eu?! Cred că ai cam încurcat borcanele. Nu, nu le-am încurcat deloc, am strigat. Știu că nu sunt perfectă. Dar eu, cel puțin, am puterea să recunosc asta. Atunci de ce nu recunoști c-ai fost egoistă și imatură în căsnicie? m-a întrebat James cu un aer triumfător. — Pentru că nu e adevărat! am spus. Am știut că nu era adevărat, dar te-am iubit și am vrut să-ți fac pe plac, așa că m-am convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să te ierte pe tine. Numai că eu nu te iert. Stai o secundă... a tunat James. —Și ăsta se presupune că e motivul pentru care ai avut o aventură cu vaca aia grasă. Pentru că eu am fost imatură și egoistă. Dar acum ești gata să dai totul uitării. Așa, ca prin farmec. Însă chestia asta a fost destul de importantă ca să-mi fii necredincios. Păi, hotărăște-te, James! Ori e important, ori nu e. —E important, a zis el. — Atunci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
peșteră, Iosif se duse la iesle ca să-și vadă fiul care dormea. Își spuse, Va muri, va trebui să moară, și Îl duru inima” (și acum apare fraza care-ți mai redă, era și timpul, o minusculă speranță, un model egoist de liniște), „dar apoi se gîndi că, după ordinea naturală a lucrurilor, el va muri primul, și că moartea sa, retrăgîndu-l dintre cei vii, făcînd din el absență, Îi va da fiului un soi de eternitate limitată, eternitatea care constă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din astea, s-ar putea să mă scoți din sărite. — Bine. Dar știi de ce. — Da, știu. Patchett păstorește niște tîrfe și poate și alte chestii pe lîngă. Nu v-ar plăcea să apăreți În rapoartele mele. — Corect. Motivele noastre sînt egoiste și de aceea cooperăm. Accepți un sfat, domnișoară Bracken? — Spune-mi Lynn. — Domnișoară Bracken, iată sfatul meu: continuă să cooperezi și să nu-ncerci vreodată să mă mituiești sau să mă ameninți, futu-i, că vă bag În rahat pînă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
vă fie rușine, domnule Scargill! Acum când noi toți ne chinuim să punem din nou pe picioare această țară, cum de vă permiteți să ne duceți înapoi în vremurile întunecate ale frământărilor sociale? Cum de îndrăzniți să puneți lăcomia voastră egoistă înaintea interesului național? Hilary se uită la ceas. Primul ei articol îi luase ceva mai puțin de douăsprezece minute de scris: nu era rău pentru o începătoare. I-l duse redactorului-șef adjunct, care începu prin a-i tăia titlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
licărul stupid al televizorului, mi se părea ridicol să prefer acele imagini lipsite de sens, care nu-mi spuneau nimic, companiei unei femei atrăgătoare și inteligente. Mai presus decât orice, furia m-a împins să fac un gest impulsiv și egoist. M-am dus drept la apartamentul Fionei și am sunat. Mi-a deschis după un minut sau două, îmbrăcată cu un halat ușor, în stil japonez. Din el ieșea la iveală o bucată dintr-un stern pistruiat, acoperit cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ca orice altceva. Pic. Mortimer închise ochii, ca și cum îl durea ceva. — Am dus o viață inutilă, domnule Owen. Mi-am irosit-o în cea mai mare parte. M-am născut bogat și, la fel ca restul familiei, am fost prea egoist ca să doresc să fac vreun bine cu ei. Dar spre deosebire de ei, cel puțin n-am făcut nimănui niciodată mult rău. Dar m-am gândit că m-aș putea mântui puțin făcând omenirii un mic serviciu înainte de a muri. Să scap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fi „de folos amândurora“? mi‑a venit să țip la auzul cuvintelor lui atât de banale, la ideea că „o scurtă perioadă În care să nu ne vedem“ ar contribui la o mai mare apropiere Între noi. Mi se părea egoist din partea lui să facă asta tocmai acum, când mă apropiam de sfârșitul sentinței mele de un an de la Runway și cu puține zile Înaintea celui mai dificil pas din cariera mea. Orice vagă tendință spre tristețe sau Îngrrijorare care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și lui. Am inspirat adânc și am spus ceva care știam că e adevărat, deși nu mi‑a plăcut cine știe ce să Îl spun În momentul acela. — Ai dreptate. — Am? Chiar ești de acord cu mine? — Da. Am fost Într‑adevăr egoistă și nedreaptă față de tine. — Și acum, ce facem? a Întrebat el cu voce resemnată, dar nu disperată. Nu știu. Ce putem face acum? Încetăm cu totul să ne mai vorbim? Încetăm să ne mai vedem? Nu prea știu ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de concentrare și camere de gazare? Oamenii Încă se sfîșiau Între ei. Exista Încă foamete, crimă, tulburări În Polonia, Palestina, India și Dumnezeu mai știa În ce alt loc. Anglia Însăși luneca spre faliment și decădere. Oare ești idiot sau egoist să vrei să te lași pradă nimicurilor, acestor pa-ra-pa-pa ale fanfarei din Regent’s Park, soarelui, ierbii care Îți pișca tălpile, mișcărilor berii tulburi prin vene, apropierii secrete a iubitei? Sau nu cumva nimicurile astea sînt tot ce ai? N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Londra o dată la patru-cinci săptămîni. Asta, pe vreme de război, era o nimica toată, și ea știa. Cunoștea fete cu prieteni În Africa de Nord și Burma, pe vapoare În Atlantic sau În lagăre de prizonieri de război. Dar trebuia să fie egoistă, pentru că ura timpul care-l ținea departe de ea, chiar doar pentru o lună. Îl ura pentru că făcea din ei doi străini, cînd ar fi trebuit să fie foarte apropiați. Îl ura pentru că i-l lua tocmai cînd abia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
jos cu valiză cu tot ca să nu mă vadă Ben. El e alături În bucătărie cu Richard, care-i dă micul dejun. Îmi doresc cu disperare să mă duc, dar Îmi spun că nu e cinstit ca pentru câteva minute egoiste de stat cu el să-l las cu inima sfâșiată. (În carte scrie că bebelușii depășesc Anxietatea Separării până la doi ani, dar nu scrie nimic despre mame.) Mai bine să nu mă vadă deloc. Ghemuită În baie, stând pe coșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
e prea apropiată de ei, că nu e sănătos. Paula mi-a zis că a cunoscut mame care le concediau pe femeile care aveau grijă de copiii lor la fiecare șase luni. Ca să nu se atașeze prea tare. Cât de egoist poți să fii? Să le refuzi dreptul la o prezență familiară iubitoare doar pentru că vrei să fii tu aceea și tu nu poți să fii. Desigur, uneori Îmi fac griji că ea nu le vorbește copiilor cum aș face-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să se îndrăgostească în cele din urmă. Logodnicii sunt atât de super! Spune-mi, cine a fost CBK până să se combine cu JFK Jr.? —Dar, Julie, nu te poți logodi doar ca să fii considerată super. Ar fi un gest egoist. —Zău? făcu Julie cu fața numai zâmbet. (În fiecare săptămână, terapeutul îi bagă în cap că ar fi mai fericită dacă ar fi și mai egoistă. Judecând după comportamentul celor mai mulți dintre semenii noștri, se pare că toți terapeuții din New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Julie, nu te poți logodi doar ca să fii considerată super. Ar fi un gest egoist. —Zău? făcu Julie cu fața numai zâmbet. (În fiecare săptămână, terapeutul îi bagă în cap că ar fi mai fericită dacă ar fi și mai egoistă. Judecând după comportamentul celor mai mulți dintre semenii noștri, se pare că toți terapeuții din New York recomandă chestia asta.) Sunt atât de încântată! OK, trebuie să plec acasă și să nu mănânc. Aici mă îngraș doar uitându-mă la șervețele, continuă Julie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]