4,870 matches
-
fost acela că am reușit să recenzez volumul „Oameni și întâmplări din satul meu” trimis la 14 sept. a.c., iar câteva zile mai târziu am recenzat și „Ziditor de cuvinte”, dorind să apară amândouă în „Academia Bârlădeană” și în revista „Elanul”. Intenționam să vă fac o plăcută surpriză - dar n-a apărut decât prima recenzie. Ceva mai înainte colegul Serghei Coloșenco îmi adusese „în moarea mea” pe care am savurat-o și când a venit să-i dau recenziile corectate i-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
e teamă că startul începe să ne scape din mână. Am încercat o dată sau de două ori să fac ordine, dar s-ar părea că spiritele zboară tot mai sus. Sper că n-ai făcut nimic care să le răcească elanul, spuse grav Ignatius, lovind nerăbdător cu sabia în poarta de fier. Observă destul de supărat că Dorian venea spre el cu pași cam șovăielnici. Nu se așteptase la așa ceva. Ce mai petrecere, spuse Dorian, pe când deschidea poarta. Fiecare pare gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
con-dam-na-tă! Nu știți nimic despre politică și despre cum să convingeți alegătorii. Nu veți avea nici un mandat național. Nu veți reprezenta nici măcar Cartierul. Ușa se trânti și fetele se aflară din nou în mijlocul petrecerii, care părea să-și fi recâștigat elanul. Muzica începuse din nou și Ignatius auzea țipete și chiote mai puternice decât înainte. Ciocăni cu sabia în obloanele negre, strigând: — Veți pierde! Singurul răspuns pe care îl primi fu tropăitul unui număr mare de picioare care dansau. Un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mitralieră, care era situația. La urma urmelor, venisem acolo să mă cațăr pe munți, nu să mă lupt cu teroriștii. „Nu e nicio problemă. Este o chestiune de rutină și va lua sfârșit repede”, mi-a spus el cu un elan autoritar într-o engleză cu accente guturale. „Cât de repede credeți?” l-am întrebat uitându-mă la ceasul de la mână. Mă privi lung și trase o dată din țigară. „Voi, americanii, nu înțelegeți nimic, nu-i așa? Cea mai mare parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
pat, în blestemata aia de infirmerie, în timp ce încercau să-i împingă dinții la loc. Îl tot sunau pe un dentist, dar acesta nu răspundea, posibil pentru că era la vânătoare în timpul week-end-ului, după cum îi explică un intern. Îi plăcea carnea de elan. Avea gust bun. Elan! Pe Brad îl durea groaznic gura. Așa că îl lăsară acolo, cu pachete de gheață pe față și cu falca plină de novocaină. Reuși, cumva, să adoarmă. A doua zi dimineață, umflătura se retrăsese suficient ca să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de infirmerie, în timp ce încercau să-i împingă dinții la loc. Îl tot sunau pe un dentist, dar acesta nu răspundea, posibil pentru că era la vânătoare în timpul week-end-ului, după cum îi explică un intern. Îi plăcea carnea de elan. Avea gust bun. Elan! Pe Brad îl durea groaznic gura. Așa că îl lăsară acolo, cu pachete de gheață pe față și cu falca plină de novocaină. Reuși, cumva, să adoarmă. A doua zi dimineață, umflătura se retrăsese suficient ca să poată vorbi la telefon, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dai seama, doctore? De cum voiam să evadez, să mă apropii de o fată, eram În chip insidios readus În sînul familiei. Un preot mă sfătuise să scriu poeme În loc să mă masturbez, dar nu era tot aia, ești de acord? Niște elanuri prea puternice pentru a fi sublimate, presupun... Într-o seară, eram Înghesuiți Într-o mașină, aveam paisprezece ani și eram așezat În față, Între tata și șofer, care șofer era tatăl unei fete de vîrsta mea așezată pe bancheta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vie În mintea mea. S-a terminat: smulgerea definitivă s-a consumat“. Smulgerea definitivă! Mă lua drept o măsea de minte? „Căsătoria asta, prima, o căsătorie Între copii, copii care se iubesc, aveau abia douăzeci de ani. Dar Îmi place elanul ăsta care Îi lansează la vîrsta de douăzeci de ani spre descoperirea unei ființe, aventura asta asumată de Îndată ce conștiința s-a trezit, de Îndată ce persoana lor s-a consolidat. Și acesta e, de asemenea, un lucru pe care ei mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ar trebui să mă Înspăimînte. Îmi seamănă; ei cred că o viață nu e de ajuns pentru descoperirea unei singure ființe. Nu au ghicit acest lucru, ei Îl știu“. Semne de exclamare, semne de exclamare! Ce anume Îi dăruiam noi? Elanul celor douăzeci de ani? Era Într-adevăr un cadou frumos, dar care nu era pentru el. De ce să-i fi dat veselia, vioiciunea mea? Ar mai fi trebuit să accepte ca dar elanul care mă lansa spre spectacolele de strip-tease
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de exclamare! Ce anume Îi dăruiam noi? Elanul celor douăzeci de ani? Era Într-adevăr un cadou frumos, dar care nu era pentru el. De ce să-i fi dat veselia, vioiciunea mea? Ar mai fi trebuit să accepte ca dar elanul care mă lansa spre spectacolele de strip-tease permanent din Pigalle și strada Berri. Dacă, Împreună cu Tina, Îi dăruiam ceva tatei, era un simulacru al ortodoxiei lui. El hotăra că Îi semănam. Privirea acestui om aruncată asupra cuplului nostru era aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
în strai ai alt trai și hai nu-i bai... foaie de cer înstelat este chiar adevărat... iată un soare-nsetat e deja verificat... semnat identificat... preschimbat eliberat... Foaie verde leuștean, ies ca murgul pe tăpșan și alerg cu mult elan, îmi caut mereu alean... de-oi găsi voi povesti, printre astre și hîrtii, multe alte nebunii: aripi azurii senine, că așa-mi stă mie bine! La anul și la mulți ani cu mulți solzi și cu bibani, la mare la
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
cu bucată, cărămidă cu cărămidă, de parcă l-ar fi pregătit pentru cea mai mare lucrare din istoria lui. Frământă o porție de argilă care îi trebuia fiicei lui, dar, spre deosebire de atenția scrupuloasă cu care se ocupase de cuptor, lucră fără elan, așa că Marta se văzu nevoită s-o mai frământe o dată pe ascuns ca să reducă impuritățile. Tăie lemne, mătură curtea, și, în după-amiaza în care, timp de trei ore, căzu o ploaie măruntă și monotonă, stătu tot timpul așezat pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ar fi în mod evident disproporționat. Oricum, nu munca trupului o obosise, ci faptul că asista neputincioasă, fără să poată face nimic, la supărarea amară și la rău ascunsa tristețe a tatălui, la schimbările lui de dispoziție, la pateticile lui elanuri de siguranță și de autoritate, la afirmarea categorică și obsesivă a propriilor îndoieli, ca și cum ar fi crezut că, în acest fel, va reuși să și le scoată din cap. Și mai era și femeia aceea, Isaura, Isaura Madruga, vecina cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a se impune, în vreme ce fata, mai decisă, s-a mutat la el punându-i o singură condiție, pe care a și respectat-o: să se lase de băutură. Dar, peste un timp, tânăra soră de caritate s-a răzbunat pentru elanul ei romantic. S-a culcat cu un fotbalist (de-atunci data probabil pornirea lui Dinu contra fotbalului!), a rămas însărcinată și s-a întors la părinți. Întâmplarea a făcut ca tocmai atunci suspiciunea de tuberculoză osoasă să se dovedească neîntemeiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
atenție. Mi se păruse o încrezută. Era înaltă, foarte subțire, oacheșă și semeață, cu părul tăiat scurt. Șarpele care dansează la capătul unui baston, cum am citit într-o poezie. Dar tonul ei mușcător, tăios, ironic cu care reteza orice elan celor care vroiau să se apropie de ea, mă făcuse să fiu prudent. Și apoi erau zvonurile răutăcioase lansate de Aristide care se învârtise multă vreme în jurul ei, fără succes. Irezistibilul, cum îl poreclise Domnul Andrei, trebuise să se dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că o mințeam; plimbându-ne pe țărm, a doua sau a treia zi, i-am relatat cu lux de amănunte o poveste întreagă despre lupta ce se dăduse în sufletul meu între pasiunea pentru zbor și pasiunea pentru sculptură, de parcă elanul care mă purta, care mă înfierbânta, mă făcea alt om, pe măsura Laurei. Și poate chiar am fost alt om atunci, cu o existență de împrumut mai adevărată decât cea reală. La început m-a emoționat - eu care nu ezitasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prin alternanța sunetelor calde și reci un dialog între natura surdă, profundă și om. Jocul de răspunsuri ne trimite câteodată la o dispută, ca și cum natura ar încerca să se sustragă unei prezențe umane aproape androide, chiar agresive. Simțim la fel de bine elanul marilor lupte în gestul repetitiv, obsedant al muncii. Chiar existența melodiei cauzează și traduce căutarea armoniei în această înțelegere disonantă, concilierea între Natură și Om în necompletarea sa întreagă. Refugiul pare să existe în subtilitatea culorilor. În liniștea nopții, pe
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
condimentat, încât bucătarul și întreg personalul veniseră să-l ovaționeze pe Ralph în timp ce golea farfuria fără să scoată o vorbă. Chelnerul insistă să-i ofere apoi o halbă de bere indiană Kingfisher din partea casei. — Tatăl tău, declară chelnerul într-un elan de incorectitudine politică, ar fi trebuit să administreze Imperiul. Atunci n-am mai fi fost nevoiți să ne descotorosim de ticăloșii de englezi. — Tată... Fran așteptă să sosească kolfi-ul înainte să atingă un alt subiect care o îngrijora. — Dacă Express
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o purta ca protecție împotriva gazelor de eșapament în timp ce mergea cu bicicleta prin Woodbury și care-i dădea un aer de extraterestru ușor stingher. — Bun, întrebă, care mi-a șterpelit locul pentru bicicletă? Fran simți că-i piere o clipă elanul. Munceau cu toții din greu și unul-doi erau chiar foarte talentați, dar, fără să vrea, înclina să creadă că în sala de ședințe de la Express, domnea, probabil, o atmosferă ceva mai profesionistă. — OK, ce subiecte avem săptămâna asta? Trecură rapid prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Se agăță de viță și începu să urce. — Oricum, privi în jos spre el de unde se oprise, la două picioare deasupra pământului, nu sunt beată. Hotărând că puțină muzică ar ajuta-o în ascensiune, Fran porni să intoneze cu mult elan o strofă din Înainte, oșteni creștini și încă mai cânta când vița sălbatică se desprinse de zid, iar ea se prăbuși de la o înălțime de șase picioare, trântindu-l și pe Jack la pământ. — Ar fi mai bine să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
copiii lor se plictisiseră, mașini pe care nu voiau să le vândă prin intermediari. De ce nu? Fran simți cum i se ridică perii de pe ceafă, așa cum se întâmpla doar când avea o idee cu adevărat bună. Toți ziariștii cunosc acel elan de entuziasm amețitor când firele unei povești se leagă în sfârșit. Asta era ceea ce îi ținea la masa de lucru, trăgând din greu, dând un ultim telefon, când orice persoană cu o urmă de minte s-ar fi dat bătută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să-i spui, o tot bătea la cap Henrietta cu fiecare ocazie, deși, ce-i drept recurgea uneori la varianta „Fran, când ai de gând să-i spui?“. Fran evită să se întrebe dacă nu cumva se dedica cu atâta elan acestei activități frenetice pentru că îi distrăgea gândurile de la acea problemă spinoasă. Apoi, din senin, într-o dimineață se trezi și își dădu seama că că Henrietta avea dreptate. Ce o împiedica să-i spună? Șovăise destul. Trebuia să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
servea la nimic. Nu-i era de ajutor nimănui. Într-un impuls subit, deschise portofelul, scoase ecografia gri și neclară și o puse pe birou, în fața ei. Avea nevoie de ceva vesel, care să-i însenineze viața. Cuprinsă de un elan de energie, se puse pe treabă. Trebuia să termine pregătirile pentru lansarea Fair Exchange în mai puțin de trei săptămâni. Atunci putea în sfârșit să se relaxeze și să se bucure de propria nuntă. În celălalt colț al Woodbury-ului, Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trofeul deasupra capului la intrarea prin peretele de zgomot al redacției de știri. — Felicitări tuturor. Am câștigat! Încă prinși într-o serie de convorbiri telefonice, reporterii de la departamentul sportiv își exprimară bucuria inițiind un val mexican care se propagă cu elan în rândul celor de la articolele de fond, prin intermediul redactorilor de știri, până la sub-redactorii din celălalt capăt. Jack râse, aproape regăsindu-și optimismul caracteristic. Indiferent ce credea Murray Nelson, nimic nu se compara cu atmosfera dintr-o redacție de știri. — Felicitări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Fran, fără să se poată abține. Ce să-i spun? — Că am anulat nunta. Stevie țâțâi. — Îmi pare rău, Francesca. Pesemne că am uitat. Dar într-un orășel ca ăsta probabil că a aflat deja. Fran simți că-i piere elanul. Stevie avea dreptate. În Woodbury bârfele circulau cu viteza luminii. — Firește, există o singură modalitate de a fi sută la sută sigură. Și asta e să-i spui chiar tu. Fran se întoarse. Ăsta era singurul lucru pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]