122,033 matches
-
îmbrățișarea rațiunii înseamnă o percepere a instinctului, deci totul e rațiune ) când se descoperă totul, când Rațiunea stă în fața ei însăși. A face raționamente corecte în absolut, care să reprezinte esența persoanei și în același timp persoana să perceapă universul. Eliberarea gândului de orice folosire a corpului fizic, de ceea ce îl influențează, și de orice folosire a cuvintelor, ele însele determinându-le. Cei ce practică artele marțiale poți să își găsească pacea, stăpânirea de sine, dar , deoarece totul depinde de împrejurări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ce impact au cuvintele lui asupra mea, cât sufăr.... câtă nevoie am de el, să mă îmbrățișeze, aline, creadă, așa că nu avea rost să prelungesc agonia mea ( înțelesesem asta de curând, lăsând în urmă un gol, o furie din cauza unei eliberări totale, turbate, fără suferință, să îmbete și apese pe crudul vid al realității, fără măsură; disprețuiesc toată simțirea pe care mă chinuisem s-o cultiv, perfecțiunea unor simțiri care să fie exact așa cum le visam, doream, tânjeam eu). Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și încruntat. Stai linștit, nu te voi mușca. Îl sărut. O facem pasional. El chiar e puțin încurcat, căci e vorba de cineva mult mai puternic decât dânsul. Ne privim des, imaginile se văd sacadat, ca o provocare și o eliberare. De atunci mă caută. · Eram la întrunire ca fiind reprezentanta unei companii. Unul face o remarcă cum că nu aș avea dreptul să fiu acolo (chipurile). Atunci replic cu o mutră deformată de silă: Ai vorbit așa, să te afli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o găină, o găleată cu brânză sau, și mai ridicol, un cartuș de țigări? În fine, cum să-i spui unui funcționar canadian sau german că ai nevoie de documentul cutare, în schimbul căruia întinzi discret un plic cu bani, din moment ce eliberarea cât mai rapidă a unui act este obligația profesională a slujbașului statului? Evident, întrebările mele retorice nu pot convinge în absența unei microanalize contextualizate. Vă voi prezenta, de aceea, două cazuri, aproape "în oglindă", extrase din mediul casnic (nu are
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
însă eram sigură că o să vă recunosc, dacă reveneați împreună cu gaijin-san" cu mine adică, străina "și din ziua aceea am început să scrutez chipul fiecărui client, sperând, la pândă, așteptând". Ea mă așteptase, așadar, ca pe dimineața cea mare a eliberării. Gândul brusc al persistenței mele, atâtea zile după zile, pe chipul ei de magnolie suferindă, îmi tăie răsuflarea. "Și iată, v-ați întors, ați revenit, iar eu v-am recunoscut de cum ați intrat; iertați-mă, vă rog, dacă puteți, eu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tipul de recipient folosit, modelele geometrice (transformate în blazoane) în care trebuie așezată cenușa rezultată de la arderea cărbunilor folosiți pentru a aprinde tămâia, nimic nu este lăsat la întâmplare de fixația ritualistă a japonezului. Ca și în cazul ceremoniei ceaiului, eliberarea spontaneității și atingerea stării de armonie supremă, fără efort, nu au loc decât urmând un drum anevoios, încorsetat de chingile celor mai stricte reguli și cerințe. Rafinamentul suprem îl constituie așa-numita "ascultare a tămâiei", monko, vibrațiile produse de parfum
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
bătăilor inimii și culoarea pielii. Când a văzut că eu pășesc pragul în sărăcia lui și prin prezența mea izgonesc singurătatea din viața lui, fie și pentru câteva minute, a devenit altul. Momentul a fost pentru el o clipă de eliberare din carapacea singurătății. În casa lui intrase o rază caldă ce-i mângâia sufletul, precum primăvara când razele soarelui trezesc la viață toate spiritele pământului, așa cum o simțim cu toții după frig și gheață. De aceea ochii i-au devenit deodată
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
modernă ceea ce Sfântul Pavel și Luther au numit "blestemul legii". Sunt mulți azi care suferă din cauza legii muncii: suferă pentru că sunt sub presiunea prestației, obligației, succesului, muncii. Este de înțeles că trebuie să ne întrebăm dacă există vreun mod de eliberare de această presiune. Experiența vieții În ultimele decenii ale secolului XX, în țările laice s-a dezvoltat ceea ce anumiți sociologi ai culturii, precum Gerhard Schulze, au numit Erlebnisgesellschaft, societatea unei experiențe trăite. Societate care nu mai are în centru munca
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
zi. Viața cotidiană a omului este plină de lucruri aparent nesemnificative: muncim, plecăm și venim, vedem și râdem, mâncăm și dormim... Dar în aceste activități cotidiene omul atent poate descoperi o profunzime bogată. Și, în cele din urmă, fondatorul teologiei eliberării, peruvianul Gustavo Gutiérrez, care trimite pasionant la experiențele fundamentale ale istoriei umane, politice și sociale: trimite la posibilitatea de a-l experimenta pe Dumnezeu în istoria opresiunii și eliberării omului, în special a săracilor acestei lumi. El vrea să ne
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
descoperi o profunzime bogată. Și, în cele din urmă, fondatorul teologiei eliberării, peruvianul Gustavo Gutiérrez, care trimite pasionant la experiențele fundamentale ale istoriei umane, politice și sociale: trimite la posibilitatea de a-l experimenta pe Dumnezeu în istoria opresiunii și eliberării omului, în special a săracilor acestei lumi. El vrea să ne deschidă ochii asupra lor pentru a ne spune că Dumnezeu este experimentabil oriunde se depășește alienarea, oriunde nu este nedreptate și se creează pace și iubire. Astfel, în istoria
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
etice? Dincolo de interpretarea lumii și a oricărei psihologii, religiile vor să fie și o cale pentru viață. Ele propun o cale practică pentru înfruntarea vieții cotidiene a situațiilor-limită și astfel să se ajungă, plecând de la mizeria și suferința existenței, la eliberare și mântuire. Pentru orientarea într-un asemenea parcurs există anumite norme de comportament etic. Toate consideră omicidul, minciuna, furtul și abuzul sexualității o vină și prezintă un tip de "regulă de aur" ca criteriu general. Începând cu Conciliul Vatican II
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
-se de un ritm calm al ritualului sau recitarea monotonă a sutrelor budiste. Am luat parte la diferite exerciții de meditație în Myanmar, India, Japonia, Tibet și Hawaii. Înțeleg că și creștinii pot să experimenteze liniștea, calmul, uitarea de sine, eliberarea autentică chiar și prin ritualismul ecleziastic sau acțiunea liturgică. Acest exercițiu ce aparține tradiției monahismului se produce în mod esențial prin desprinderea de lume și de propriile pasiuni, realizând astfel reculegerea de sine. Prin metodă și sistem ar trebui să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
un occidental poate, stând așezat în tăcere, respirând ușor cu ritm regulat și fără să gândească, sau să recite în schimb silaba sacră Om, mantra (în sanscrită "instrument pentru a gândi"), cea mai importantă pentru indieni, pentru calmarea spiritului și eliberarea sufletului. O formă mai elevată de rugăciune? Meditația există și în creștinism, se numește de cele mai multe ori contemplație. Am practicat-o la Pontificium Collegium Germanicum, o jumătate de oră în fiecare dimineață timp de șapte ani, înainte de micul dejun și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
idealurile mistico-spirituale elevate ni s-au transmis și simțurile de vină, făcându-ne rugăciunea dificilă și luându-ne uneori bucuria de a ne ruga, tocmai pentru că aceste niveluri maxime nu pot fi atinse. Astfel, pentru mine a fost o mare eliberare interioară când am conștientizat meditând că nici Biblia ebraică, nici Noul Testament nu cunosc o metodă sistematică și o tehnică psihologică de rugăciune: nici un nivel de rugăciune ce trebuie depășit, nici o reflecție psihologică asupra rugăciunii, absența oricărui gen de analiză, tehnică
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cu Tatăl, care în Noul Testament este totdeauna numit exlcusiv "ho theós, Dio", al cărui "fiu" este Isus, pune în discuție unicitatea lui Dumnezeu nu doar pentru evrei, ci și pentru musulmani. Chiar și actualele forme ale teologiei contextuale a speranței, eliberării, revoluției, femeii, negrilor, indigenilor se cer deseori criticate deoarece ar pune pe Dumnezeu în serviciul propriilor lor scopuri, făcând uz privat de numele său. Dar asta depinde de orientarea și dezvoltarea lor politico-religioasă. În orice caz, nu ar pune niciodată
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
care Moise le primește în acel moment. Nu sunt fundamentale plăgile Egiptului, ci mărturia lui Dumnezeu care demonstrează puterea sa salvifică. Nu este semnificativă trecerea prin mijlocul Mării Roșii, ci mesajul lui Dumnezeu ca poporul să îl cunoască precum Dumnezeul eliberării. În Biblie, în mod diferit de vindecările miraculoase istorice, așa-zisele "miracole ale naturii" sunt metafore și, precum în poezie, la fel și aceste metafore nu vor să dezechilibreze legile naturii. Dar cum să înțelegem atunci întrebarea este inevitabilă acele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ce permite învingerea poftei de viață? Prin " Calea cu opt brațe" a lui Buda. Buda nu intenționează să dea o interpretare a lumii, ci o doctrină și un itinerariu de mântuire. Ce trebuie să facă cel ce suferă pentru atingerea eliberării și a răscumpărării, pentru depășirea crizelor existențiale, ca să învingă durerea și să accepte natura sa limitată, finită și mortală? Prin meditație omul trebuie să intre în el însuși. Dacă îi este permis să facă experiența iluminării, atunci poate descoperi instabilitatea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dar care întrupează practic exigența sa maximă: o iubire fără sentimentalisme ce îi respectă pe toți, chiar și pe adversar și care nu permite ca un dușman să rămână mereu astfel. Pentru mine și mulți alții, spiritualitatea înseamnă bucurie și eliberare, conține non-violență, dreptate, milă, pace și bucurie, care nu-i încarcă pe oameni cu sarcini morale inutile. O spiritualitate care unește și nu dezbină. O spiritualitate care are totuși prețul său. O moarte extraordinară Nu pot să nu mă gândesc
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pasivă în fața suferinței, trebuie să ne luptăm de fiecare dată când putem și să folosim posibilitățile noastre limitate, în mediul personal și social, pentru a schimba condițiile dureroase ale vieții. Mai mult, ar trebui să elaborăm durerea în profunzimea noastră. Eliberarea interioară de durere se manifestă de fiecare dată când un om de credință nu se sufocă în fața greutăților și a problemelor: dacă în ciuda tuturor dubiilor nu disperă, dacă în ciuda singurătății nu se dă bătut, dacă în ciuda pedepselor nu-i lipsește
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Acum, dacă numim Energie ceea ce survine în raportarea patetică la ființă în calitate de efectuare fenomenologică a sa, în calitate de încercare de nestăvilit a ceea ce sporește în sine și se încarcă de sine până la exces, atunci vedem prea bine că orice cultură este eliberarea unei energii, iar formele acestei culturi sunt modurile concrete ale acestei eliberări. Este nimerit, e-adevărat, să înțelegem ce anume este aceasta din urmă. A elibera o energie nu înseamnă a se debarasa de ea, a-i oferi prilejul să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
efectuare fenomenologică a sa, în calitate de încercare de nestăvilit a ceea ce sporește în sine și se încarcă de sine până la exces, atunci vedem prea bine că orice cultură este eliberarea unei energii, iar formele acestei culturi sunt modurile concrete ale acestei eliberări. Este nimerit, e-adevărat, să înțelegem ce anume este aceasta din urmă. A elibera o energie nu înseamnă a se debarasa de ea, a-i oferi prilejul să se cheltuie, să se diminueze progresiv și astfel să se epuizeze și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Însă cultura nu se limitează la operele sale. Deoarece realitatea este praxis, fiecare determinare a acestuia este în sine, în subiectivitatea sa pură, un mod de cultură, cu condiția ca el să fie un mod al auto-sporirii, o formă de eliberare a energiei. Fiecare ochi, să spunem, vrea să vadă mai mult, și există cultură atunci când dispunerea a ceea ce este văzut și în crearea aceste dispuneri, această prescripție, adică energia viziunii, este efectivă. Faptul că această energie rezidă în viziunea ca
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
colonadă (ca la Efes) o lume în care organizarea muncii nu se mai înrădăcinează în subiectivitatea organică, în care munca nu mai este actualizarea puterilor sale potrivit jocului imanent al ordonării lor interioare, venirea lor la ele însele și astfel "eliberarea" energiei lor: atunci, în locul sentimentului acestei eliberări, o profundă neliniște vine să afecteze existența și să o amorțească. Neputându-și epuiza ființa prin accederea la fondul ei înseși în sporirea de sine și, astfel, în beția de sine, fiecare nevoie
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care organizarea muncii nu se mai înrădăcinează în subiectivitatea organică, în care munca nu mai este actualizarea puterilor sale potrivit jocului imanent al ordonării lor interioare, venirea lor la ele însele și astfel "eliberarea" energiei lor: atunci, în locul sentimentului acestei eliberări, o profundă neliniște vine să afecteze existența și să o amorțească. Neputându-și epuiza ființa prin accederea la fondul ei înseși în sporirea de sine și, astfel, în beția de sine, fiecare nevoie, fiecare mișcare rămân ca la jumătatea drumului
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
miște". Apariția imaginii luate în considerare ca atare, adică în mod concret, reproducându-se fără contenire, este schița unui loc conturat și deschis pentru ca să vină să-l ocupe ceva în care te poți pierde; dispariția este dispariția acestui ceva, adică eliberarea locului pentru ca un alt altceva să se poată la rândul său strecura aici apariția și dispariția nefiind astfel decât actul mereu reluat al vieții de a se desprinde de ea însăși. Numai în lumina unui asemenea act dispariția devine pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]