2,160 matches
-
roșu al ferestrei. Privesc pielea care le acoperă, zbârcită și semitransparentă ca o sticlă moale, întărită doar în vârful degetelor, acolo unde, ieșind ogivale din pielițele zdrențuite, pe care mi le tot rod până la sânge, unghiile rm-au crescut ca niște elitre rigide peste pântecul unor insecte. Sub piele, tensionate și fragede, se conturează tendoanele care acționează levierele degetelor. Iar degetele se mișcă, pentru că nu ne îndoim. Pentru că între granițele pielii noastre nu curge doar sânge, doar limfă, doar hormoni și doar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
într-una din dimineți, cel închingat pe scaunul scânteietor percepu la numai vreo sută de metri o coloană dezordonată de bărbați în odăjdii albe, scorțoase, care cădeau pe corpurile lor nu în cute grațioase, ci în unghiuri țepene ca niște elitre. " Curînd, povestea orbul, cei vreo patruzeci de oficianți ai vreunor Mistere formară un semicerc de sutane foșnitoare în jurul meu. Aveau în mâini instrumente incomprehensibile și atroce, la simpla vedere a cărora transpirația îmi făcea vârtejuri pe piele. Doar unul dintre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din loc în loc, găsind caverne oarbe și reîntorcîndu-ne în cilindru, încremenind de subite fulgere și de o îndoită vibrație și-n cele din urmă stingîndu-ne unul după altul, ca niște beculețe, și rămânând din noi, pe fundul borcanului, carcase putrede, elitre uscate, ochi morți. Și chiar și așa triumful ar fi al nostru. Căci inventatorul cenușiu al borcanului nu l-a umplut, cum crezuse, cu deznădejde, ci cu pură și proaspătă bucurie. Căci de unde cilindrul? Și cine-a, meșterit scările? Și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
prin petalele florilor, lumina cobora spre ei purpurie, șofranie sau ca peruzeaua, vopsindu-le fețele cu stranii tatuaje. Femeia luă de pe-o tulpină o buburuză și o lăsă să-i urce pe vârful arătătorului până ce-și luă zborul, deschizîndu-și elitrele punctate și lăsând să se vadă dedesubt zdrențe de sticlă cafenie. Zburase stângaci spre mameloanele colinelor îndepărtate. Curând, hainele de pe ei deveniră jilave. Își priveau cu nesaț fețele și nu le venea să creadă: căci erau acum multicolori, și culorile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ce era albastrul? Ce erau formele și culorile? Insecta cea grea nu putea să știe, dar avea să învețe să existe în zariștea lor. Se-nfioră deodată în sine și, cum stătea pe marginea găurii din scoarța bătrânului copac, desfăcu elitrele și-ntinse, sub ele, aripi apocaliptice. Se aruncă în gol, alăturîndu-se corului de heruvimi ce strigau, zbârnâind din elitre, "Sfînt! Sfînt! Sfânt V O dată cu ei începu rotiri amețitoare în cer. Deși era aproape opt seara, abia dacă un strop de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să existe în zariștea lor. Se-nfioră deodată în sine și, cum stătea pe marginea găurii din scoarța bătrânului copac, desfăcu elitrele și-ntinse, sub ele, aripi apocaliptice. Se aruncă în gol, alăturîndu-se corului de heruvimi ce strigau, zbârnâind din elitre, "Sfînt! Sfînt! Sfânt V O dată cu ei începu rotiri amețitoare în cer. Deși era aproape opt seara, abia dacă un strop de roz se întindea pe boltă spre apus. Aleea Circului era plină de lume care se scurgea către clădirea de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de deasupra putea din nou să așeze spoturile de lumină colorată, mereu schimbătoare, pe chipurile celor care, disciplinați, luau acum cuvântul pe rând. Ionel scutură de pe gulerul costumului rădașcă neagră, lungă cât palma, care se agățase acolo din zbor, cu elitrele încă ridicate și aripile fumurii atârnând afară, neîmpăturite ca lumea. Arătară biletele și intrară în holul cu enorme ferestre în care se răsfrângeau luminile marilor policandre din tavan. Câteva rădaște pătrunseseră și aici și zbârnâiau de-a lungul nesfârșitelor suprafețe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
peretele de sticlă, lumea. O oboseală vecină cu moartea i se-ntindea în carnea fibroasă de sub platoșă. Beția zborului și a azurului, rotirile nebunești în jurul marelui stejar, își avuseseră rodul lor: mesajul fusese transmis. Nu desfăcuse degeaba aripile șifonate de sub elitre. În sicriul de sticlă avea să rămână curând doar o carcasă goală, căci Duhul fusese deja injectat în nuntirea cu o altă insectă și mergea mai departe prin tubul de carne neîntreruptă al generațiilor. Dar pentru ființa ce acum amorțea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lui. Dezamăgit, m-am întors în cameră. Am aprins lampa. Am scos vasul din batista în care era înfășurat și l-am curățat de pământ cu mâneca hainei. Era un vas vechi emailat, violet și translucid. Avea reflexul castaniu-auriu al elitrelor de cărăbuș. Pe una dintre fețe era decorat un cadru în formă de romb, făcut dintr-o ghirlandă de nuferi albaștri. Iar în centrul cadrului... În centrul cadrului în formă de romb era desenată fața Ei... O față de femeie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
din aripi, se mai agățau cu cele șase piciorușe filiforme de pluta poroasă. Cu aceeași cruzime și plăcere te-aș țintui în paginile astea, Lulu, te-aș privi cum te scălâmbăi, cum îți dai ochii peste cap, cum îți fojgăi elitrele de abjecție și de paiete și de plastilină... Mă așez la mașina de scris, masa ta de tortură, dar și a mea, căci nu te pot chinui fără ca eu să mă chinuiesc, așa cum nu poți tăia cu bisturiul un furuncul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
răsunau limpede în auz. Mă apăram strângând pleoapele și făcând gesturi de îndepărtare cu mâna, încercam să mă gândesc la altceva, dar obsesiile reveneau. Un gândac negru îmi pătrundea în gură și mi se plimba pe limbă. îl mestecam, coaja elitrelor troznea în măselele mele. Apoi mi se năzărea că o sabie ascuțită îmi pătrunde în inimă, îmi puneam disperat palmele în dreptul pieptului, încercam să apuc lama și s-o scot din piept, mă zvârcoleam, deschideam ochii, mă ridicam în capul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nu erau. Săptămâna trecută a fost o inundație foarte nasoală care ne-a ținut două zile printre ziduri, în hrube. Unii mai curajoși au plecat după hrană și s-au întors cu pachete. Aici băieții îs foarte harnici, imediat pun elitra la treabă. Am cunoscut niște tipi tare faini care s-ar putea să mă ajute. Dacă totul iese bine îți fac și ție intrarea încoa. Nu e cine știe ce, să nu-nțelegi greșit, nu curge suc pe pereți, da’ e libertate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
înțeles că arhiva a devenit inutilizabilă. Dosarele au fost date la topit, iar enorma hală de la subsol a fost transformată de municipalitate într-o anexă a morgii, unde erau spălate, bărbierite și fardate cadavrele. Prinse cărăbușii amintirilor, le înfipse printre elitre câte un ac în trupul lichid și-i reașeză, fiecare la locul său, în insectarul memoriei. În cele din urmă, îndrăzni să cerceteze sipetul negru din fața sa. Era un cufăr din lemn de paltin, ferecat, cu capacul boltit, din acelea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
meșterită dintr-un cartuș, un pachețel aproape gol de hârtie "LUX" pentru țigarete, un ban găurit pe care era scris "Bun pentru un leu", un ac de siguranță ruginit, un mic magnet, o bucată arsă de tămâie, un cărăbuș cu elitre verzi cu reflexe aurii. Mai era în cutie un calendar mic de carton, pe spatele căruia scria: "ParfumØe avec «Fleur de lilas» Albert Dubois Nancy". Hârtia păstra încă o vagă aromă de liliac. Pe partea cealaltă, cu creioane și cerneluri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu orice ființă și orice lume. Și asta aproape instantaneu, fără nici un fel de efort. Dacă vrem să luăm contact cu insectele, ne metamorfozăm În insecte și adoptăm și modul lor de viață. Pe loc ne acoperim de cruste și elitre. Dacă ne interesează, de pildă, cum se comportă un cocostârc În vremea rutului (vizitatorul aruncă o privire spre cuibul de berze ce Încununa ca un turban stâlpul de telegraf din fața casei, unde se stătea o barză picior peste picior, clămpănind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
posibil ca În curtea doctorului Perjovski să fi existat și astfel de creaturi... La Început, abstracțiunile apăreau sub formă de insecte bâzâind deasupra scaunelor și a mesei. Noimann părea că nici nu le bagă În seamă. Dar cifrele Își agitau elitrele, scoțând un zgomot neplăcut. Îi intrau În nări, În ochi, În gură. Cifre mari, cu abdomen galben și trompe uterine. Noimann stătea liniștit la masă, Învârtind paharul Între degete. Dar cifrele cădeau În pahar cu nemiluita, Înecându-se În alcool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
te scoteau din minți. Fiți siguri că Noimann nu era de lemn. Rotunjimile Înaintau cățărate pe niște picioroange, și ele bine articulate la gambe și genunchi. Și nu era numai atât. Ispita era cu atât mai tare, cu cât sub elitre apăreau și sâni ușor conici și cu țâmburucul alungit. Te uitai la ei ca la o minune. Picioroangele se terminau cu pantofi cu tocuri cui. Având În față această viziune, nu era ușor să mergi pe stradă fără să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mă, și bea! Eu nu accept ca cineva să mă dea afară din mine și cred că... Mioara nu apucă să-și termine revolta pentru că din ochii Milionarului țâșniră două lacrimi care se transformară în cărăbuși, mișcându-și printre tufe, elitrele. Sunt cărăbuși din copilărie spuse trist Milionarul nici lor nu le place ca altcineva să le ia locul. Prostii zise Bau vă obișnuiți. Și eu m-am obișnuit. Tu de cine ești, mă, locuit? De alt Bau, mai Bau decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lângă părinți, cât era ea de Miss, între barba inelată ca șpanul a tatălui și sânii opulenți ai mamei, protejată ca în primele neanturi ale copilăriei. Se vede treaba că se pregătește ceva maiestuos, zbârnâi un cărăbuș către cadânele cu elitrele atât de chitinoase și cu perișori atât de fini sub lăbuțe, încât adulterinul tărâmurilor spongioase nu-și mai încăpea între firide, într-o erecție continuă, care-l făcea să aibă poluții și când dădea lecții de zbor nenumăraților săi copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
parte și de alta, pădurea se întindea întunecată, pierzându-se în depărtare. Țârâitul timid al unui greiere îi gâdilă plăcut auzul. În clipa aceea îl și văzu. Un gândăcel negru, pitit sub un smoc de iarbă, frecându-și piciorușele de elitrele lucioase. Un fâșâit urmat de pași ușori îl speriară și cântecul insectei se frânse. Șoarecele alerga bezmetic pe cărările numai de el știute. Mânat de foame, ieșise din gaura sa și pornise să caute de mâncare. Îi vedea trupul plăpând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la atingerea cearșafului apretat și rece. A aprins veioza. A dat drumul la ventilator. Prin perdeaua subțire silueta plopului cunoscut - așa o să-l vadă și atunci, ca de fiecare dată Înainte de a intra În somn, cu frunzele tremurătoare bîzÎind ca elitrele unui bondar, la fel de singură ca acum, la fel de ațîțată ca de o promisiune care-ți mîngîie simțurile În liniștea răcoroasă; nimic agresiv, nimic răzbunător, doar un văl transparent pergamentos, o filă de incunabul al propriului tău trecut Îndepărtat, melancolic, ușor mustrător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
frică. Nici o vibrație nu tulbura Însă văzduhul, În afara unui stol de porumbei care treceau dezinteresați spre Capitoliu, lăsând și câțiva stropi de găinaț Întru galonarea celor de jos, deasupra corolei de asfalt nu se auzea bătaie de aripă sau de elitră mecanică, pentru că tot ceea ce mâna și mintea omenească Înălțaseră În văzduh era imersat, asemenea suratelor terestre și a celor care se scurg pe sub pământ, În acea stranie maladie a nemișcării. Dacă unul dintre porumbei și-ar fi părăsit totuși formația
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Steramtonnis virescens, alb cu dungi verzi, în fața căruia se oprea întotdeauna să-l privească la muzeul de la Șosea ("Dar exemplarul meu e mai bine conservat!" îi spusese Antim), urmând, în rândul al doilea, o Cetonia scaraboidae, apoi Taurina longkeps, cu elitrele de un verde sclipitor, de piatră scumpă, apoi Phryneta leprosa, pe care nu o văzuse până acum decât în fotografie - deși le învățase pe dinafară locurile, încă nu putea crede că această comoară era a lui. "Eu nu mai mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lumii în urmă. Ajunseră aproape de lizieră, unde, dincolo de copaci, începea câmpia. Iar acolo, în țarcul lor de sârmă împletită, ghemuiți ca într-o pândă lipsită de țintă, unii cu capetele lăsate într-o rână, cu cozile strânse dedesubt, alții cu elitrele căzute, zăceau cu dinții tociți, cu ghearele trase în teacă, cu articulațiile înțepenite, monștrii de odinioară. Petrache scutură lacătul, care se deschise numaidecât. Iar fiarele nici măcar nu-și ridicară ochii. Când eram copil, mi-era frică de ele, spuse. La
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cealaltă a mormanului, Pârnaie, Iadeș și Chisăliță priveau cu ochii holbați priveliștea înțesată de șenile, lanțuri, cuve, concasoare scrâșnind, înfigându-se și smulgând, ridicând pulberile și surpând malurile. Iadeș... șopti pierdut cheliosul, simțind că tot alaiul de carcase, clești și elitre năvălește asupră- i. Pârnaie, amintindu-și dintr-odată, se întoarse. Nici țipenie. Trase de portiera caroseriei ruginite, care se smulse cu totul. Din Faraon nu rămăsese decât conserva de stavrid pe care o șterpelise de la masă. Pârnaie se strâmbă, dezgustat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]