KorAP: Find »[drukola/base=emergent & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...85 86 87 ...90 >

2,233 matches

Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567

colapsului sovietic. Chiar dacă evenimentele de la 11 septembrie au fost dramatice, întrebarea reală pe care au generat-o este cum și de ce atât de mulți analiști nu au reușit să aplice unul dintre principiile fundamentale ale istoriei în cazul ordinii internaționale emergente. Scriind în 1999, Kapstein și Mastanduno erau suficient de încrezători pentru a afirma că hegemonia americană rămânea în mare parte necontestată în viitorul previzibil. Astfel, chiar dacă puteau fi imaginate amenințări la adresa Americii, cum ar fi fundamentalismul islamic, "probabil că ... [astfel

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
expus limitele acestei evaluări pozitive a influenței globale a Americii. Ele ar fi trebuit să le amintească cercetătorilor relațiilor internaționale de o lecție pe care poate că au uitat-o din cauza sfârșitului Războiului Rece. Ceea ce reprezintă o anomalie pentru ordinea emergentă sunt mai puțin atacurile de la 11 septembrie și mai curând dominația americană continuă în sistemul internațional, care a avut tendința de a prevala pe parcursul anilor 1990. Totuși, alți comentatori sunt mai puțin optimiști în privința consecințelor unipolarității. Este relativ simplu să

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
teoretice superficiale vor recunoaște imediat că analiza lui Kagan corespunde predicțiilor neorealiste. Asemenea neorealiștilor, Kagan recunoaște faptul că unipolaritatea generează conflicte structurale de interese între SUA și alte state importante. Astfel, în prezent circulă o evaluare neorealistă a naturii ordinii emergente post-Război Rece, ca o consecință a principalelor evoluții apărute în sistemul internațional după 1999. Dacă alinierea la hegemon se dovedește a nu fi durabilă, teoria instituționalistă ar putea oferi un scenariu alternativ și mai optimist pentru viitor. Logica argumentelor instituționaliste

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
cu referire la lumea post-11 septembrie 2001 de nimeni altul decât Paul Kennedy însuși. Scrisă imediat după atacuri, și nu în perioada triumfală ce a urmat intervenției SUA în Afganistan, evaluarea făcută de Kennedy privind locul Americii în sistemul internațional emergent era mult mai puțin optimistă. Într-adevăr, concluziile contribuției lui la o colecție importantă de eseuri ce dezbat implicațiile strategice ale noii "epoci a terorii" exprimă sentimente care surprind în mod clar necesitatea pe termen lung ca SUA să înceapă

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
recunoască posibilitatea pe termen lung și chiar inevitabilitatea unor variante alternative pentru viitor. Dacă evenimentele de la 11 septembrie 2001 evidențiază o trăsătură caracteristică a sistemului internațional după Războiul Rece, atunci aceasta este incertitudinea cronică omniprezentă când vrem să înțelegem lumea emergentă odată cu 1989. În cele din urmă, nici măcar specialiștii nu pot fi siguri ce se va întâmpla în viitor și care va fi tendința principală în relațiile internaționale. Dar, cel puțin deocamdată, se pare că tiparul alinierii, identificat de realiștii clasici

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
Constitutive Politics of the European Union and German Power" în P.J. Katzenstein (coord.) Tamed Power: Germany in Europe, Cornell University Press, Ithaca, NY, pp. 49-79. Bulmer, S.J. și W.E. Paterson (1996) "Germany in the European Union: Gentle Giant or Emergent Leader?", International Affairs 72, 9-32. Bulmer, S.J., C. Jeffery și W.E. Patterson (2000) Germany's Regional Diplomacy: Shaping the Regional Milieu, Manchester University Press, Manchester. Buzan, B. (1988) "Japan's Future: Old History Versus New Roles", International Affairs 64

by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429

doar prin creșterea celor din urmă ca urmare a dizolvării autorității. Modificările politice și legislative nu au fost În măsură să reducă și costurile tranzacționale pentru a determina dezvoltarea pieței. Costurile totale invocate anterior au devenit astfel foarte ridicate. SIP emergentă s-a caracterizat printre altele prin dezvoltarea unor forme hibride de tranzacții la periferia coloșilor industriali: „descentralizarea” unor activități profitabile ale marilor companii de stat și derularea acestora prin firme căpușă. Tendințele conflictuale de dezvoltarea a pieței și de menținere

[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
să acționeze În numele unor reguli generale, principii abstracte, pentru o varietate de principali legitimi având funcții și interese social recunoscute. Actorii Își asumă responsabilitatea de a acționa În conformitate cu legile morale și naturale raționale În societate; ei Își asumă o competență emergentă din scientizarea și raționalizarea societății. În spațiul organizațional, urmărirea intereselor sinelui sau pe cele ale acționarilor devine o chestiune de legitimare socială a intereselor. Dacă, la nivel ideologic, societatea modernă percepe, de exemplu, stima de sine, dezvoltarea profesională sau participarea

[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
necodificate În legi. De exemplu, mișcările sociale environmentale (ecologice), mișcările privind drepturile consumatorilor (consumerismul) reflectă schimbări de valori sociale ce pot conduce la modificări legislative ulterioare. Organizațiile anticipează aceste schimbări și sunt datoare să reflecte, În propriile activități, valorile sociale emergente. A patra dimensiune, responsabilitatea filantropică sau voluntară a organizației se referă la implicarea acesteia În misiuni caritabile sau activități sociale care nu sunt cerute În mod imperativ de societate nici legal și nici etic, dar sunt de dorit și contribuie

[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
se constituie În câmpuri sociale: un set de actori (În special colectivi - organizații) Între care se stabilesc relații de schimb - tranzacții - de diverse tipuri (de bunuri materiale sau simbolice). Câmpul social este un spațiu de interacțiune așezat conform unei structuri emergente a relațiilor stabile Între actori și a Înțelegerilor sociale Împărtășite de aceștia. Ne vom referi preponderent la câmpuri organizaționale, adică câmpuri sociale În care actorii relevanți sunt organizații sau actori colectivi. Acestea se structurează ( În sensul folosit de Giddens, 1984

[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
relațiilor stabile Între actori (organizații). Capitalul social disponibil prin consolidarea Încrederii În situații interacționale concrete și scăderea oportunismului În relațiile implicate În rețele este complementat de difuziunea unor modele mentale Împărtășite care legitimează configurația structurală a câmpului. Structura de roluri emergentă este rezultatul implicării tranzacțiilor În relații sociale stabile ceea ce determină o probabilitate obiectivă de apariție a unui anumit comportament considerat prosocial (bazat pe considerarea intereselor celuilalt, Încredere strategică și reciprocitate). Pe de altă parte, structurarea rețelei nu este doar obiectiv

[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
forța de muncă, dezvoltarea presupune creșterea competitivității prin formarea continuă a capitalului uman, tehnologizarea procesului productiv și creșterea valorii adăugate, adică a capacității de integrare a activităților productive. Cea de-a doua perspectivă se impune printr-o concepție a controlului emergentă ce difuzează la nivelul câmpului și inspiră strategiile practice de acțiune. Astfel, „rețetele” manageriale actuale ale lohn-ului, axate pe gestionarea relației cu partenerul extern (resursa strategică), incluzând roluri de Întocmire a contractelor și gestiunea fluxului de comenzi, Încep a

[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
și inspiră strategiile practice de acțiune. Astfel, „rețetele” manageriale actuale ale lohn-ului, axate pe gestionarea relației cu partenerul extern (resursa strategică), incluzând roluri de Întocmire a contractelor și gestiunea fluxului de comenzi, Încep a fi chestionate de către o concepție emergentă asupra controlului. Noua concepție pare a deplasa accentul pe diversificarea și integrarea activităților funcționale În realizarea „autonomă” și comercializarea directă a unui produs (o concepție, să-i spunem, productivă). Percepția și strategiile emergente sunt asociate cu un tip de capital

[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
Încep a fi chestionate de către o concepție emergentă asupra controlului. Noua concepție pare a deplasa accentul pe diversificarea și integrarea activităților funcționale În realizarea „autonomă” și comercializarea directă a unui produs (o concepție, să-i spunem, productivă). Percepția și strategiile emergente sunt asociate cu un tip de capital cultural, specific managerilor provenind din domeniul de creație sau productiv și din firme având capacități de producție (asamblare) mai degrabă reduse, ceea ce inspiră dezvoltarea activităților pe orizontală, complementare procesului productiv. Pe de altă

[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
de altă parte, managerii provenind din comerțul exterior cu un capital cultural specific și dispunând de capacități productive mari se orientează către strategii de contractare cu parteneri externi menținând activitățile centrale de contractare import/export care caracterizează lohn-ul. Strategia emergentă de integrare productivă presupune o metaforă organică a „organizației ca Întreg” și nu doar ca subcontractoare dependentă de comenzile altei firme; apariția metaforei este facilitată de presiuni instituționale: „recomandări ale consultanților de afaceri și analize raționale asupra eficienței Întreprinse de

[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
performanță. De asemenea, sunt convergente teoriilor lui Burt (1992) sau Granovetter (1973) privind rolul „lacunelor structurale” (structural holes) și, respectiv, al „legăturilor slabe” În difuzarea informației și noilor oportunități de afaceri. Acest tip de strategie funcționează mai degrabă ca practică emergentă În firmele mici ce urmăresc dezvoltarea și schimbarea raportului de putere la nivelul câmpului. Este o sursă de modificare la nivelul câmpului inducând de-legitimarea strategiilor dominante de menținere a unui portofoliu constant de clienți pentru producția În lohn. Modelele

[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
dezvoltarea propriilor produse (o concepție a „firmei ca Întreg”) și nu doar contractarea capacității productive. În ultimul caz, strategia economică accentuează diversificarea și coordonarea activităților pentru realizarea unui „produs Întreg”, proiectarea, aprovizionarea cu materii prime, desfacerea; În general firmele mici, emergente care nu se bazează pe o „moștenire” a capacităților tehnologice din perioada comunistă, adoptă strategii diversificate. Această strategie este specifică organizațiilor ai căror manageri provin din domeniul de creație sau productiv și care au capacități de producție (asamblare) mai degrabă

[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
aderarea la Uniunea Europeană, concomitent cu presiunile de creștere a veniturilor În termeni reali și deprecierea monedei naționale În raport cu moneda unică europeană, induc presiuni de schimbare instituțională la nivelul câmpului. Ele instituie reguli diferite ale jocului ce determină apariția unor strategii emergente ce ar putea conduce la dezinstituționalizarea modelelor culturale existente cu privire la dezvoltarea firmei. Schimbarea concepției dominante conduce la modificarea relațiilor Între actori afectând capitalul social constituit și forțează re-poziționarea actorilor În structură. Cel mai probabil, schimbarea este indusă prin „recomandări ale

[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
consultanților de afaceri și analize raționale asupra eficienței Întreprinse de teoreticienii organizațiilor” (Davis, Diekman și Tinsley, 1994:552) care difuzează de-a lungul câmpului și problematizează actualele modalități obiective, luate ca atare, ce inspiră strategiile practice ale actorilor. Noua cultură emergentă accentuează mai mult dezvoltarea integrală a firmei (nu doar a capacității productive) și diversificarea laterală care să includă celelalte stadii tehnologice și economice. Astfel, În cazul sectorului confecțiilor, concepția asupra controlului ce accentua importanța relațiilor externe este treptat delegitimată și

[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
a relațiilor dintre acestea. Menținerea coaliției de interese a organizației și controlul intern și extern al competiției (atât la nivelul organizației, cât și al mediului organizațional), produc stabilizarea relațiilor Între actori la ambele nivele (atât intra cât și inter-organizațional); structura emergentă de relații este În același timp o construcție culturală a actorilor În baza căreia aceștia Își Întemeiază strategiile practice prin urmărirea reciprocă a acțiunii celorlalți. Modificarea regulilor jocului, În special prin intervenția statului, dar și modificarea altor condiții obiective ce

[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
comunitate cognitivă; granițele acestuia sunt mai degrabă culturale decât funcționale. Câmpul este constituit sub forma unei rețele ce generează capital social, dublată de concepții culturale și norme informale (instituții informale); este astfel, un spațiu de interacțiune așezat conform unei structuri emergente a relațiilor stabile Între actori și a Înțelegerilor sociale Împărtășite de aceștia. Argumentul nostru conform căruia piețele converg către constituirea de câmpuri sociale, reflectă Într-o măsură mai adecvată modelele reale de schimb/cooperare Între actori și este plauzibil În

[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
atunci când oportunismul actorilor amenință realizarea unor câștiguri mutuale. Rețelele ignoră totuși determinările culturale și limitările cognitive ale patternurilor relaționale. Schimbările survenite În structura de relații ar putea fi explicate prin tensiunea dintre capitalul social (relații sociale) existent și modelele culturale emergente (instituții formale și informale). Câmpurile sociale sunt modele teoretice ce explică incidența cooperării organizate/instituționalizate luând În calcul atât determinări de ordin socio-structural, dar și normativ și cultural. Valoarea euristică a noțiunii de câmp se regăsește În perceperea acestuia ca

[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
o anumită distribuire a resurselor sociale. Din punct de vedere epistemic, câmpurile echivalează cu introducerea de variabile sociale, politice și culturale În modelul neoclasic al pieței, dar și cu reconsiderarea rolului acțiunii În cadrul teoriilor instituționaliste. Ele sunt structuri de interacțiuni emergente, ordonate social și cultural și se constituie În modele teoretice cu grad mai mare de izomorfism față de patternurilor reale de cooperare Între actori decât piața concurențială sau integrarea ierarhică, fiindcă explică deopotrivă structurile intra și interorganizaționale de producere a cooperării

[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582

amănuntul sau angro. Statele Unite cheltuiesc mai mult pentru publicitate decât orice altă națiune din lume, sumele trec cu mult peste 1000 miliarde de dolari. Japonia, Marea Britanie, Germania și Brazilia au de asemenea industrii de publicitate mari. În țările cu economii emergente, printre care și România, se investesc în publicitate sume foarte mari dacă ne raportăm la potențialul economic al acestor țări. O revistă, un program de televiziune sau orice altă formă media de publicitate este evaluată de beneficiar în funcție de oportunitatea expunerii

by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
și realitatea socială pe care o reflectă. Din acest motiv, la fel ca în investigația socialului, se folosesc "modele simplificate" care să aproximeze cât mai strâns realitatea cercetată. În cazul analizei de conținut, modelul este reprezentat de un dicționar structurat emergent din conceptualizarea frecvenței termenilor cheie în categorii de conținut. Practic, cercetătorul, cu ajutorul softului dedicat, identifică cuvintele cu cea mai ridicată frecvență din textele articolelor, care semnalizează importanța lor în discursul jurnalistic. Apoi, pe baza similarității înțelesului, le grupează în categorii

by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]