3,571 matches
-
principiu al dreptului internațional, nu ați fi avut nevoie de decret, domnule președinte Ceaușescu. în ceea ce privește specialiștii, aceștia și așa se plâng, deschis sau subînțeles, chiar în presa regimului, de inexistența unor condiții adecvate muncii lor. În cazul specialiștilor dornici să emigreze, problema se complică, fiind vorba și de revendicări sociopolitice din partea acestora. în ambele cazuri, regimul dlui Ceaușescu nu poate și nu vrea să rezolve revendicările specialiștilor și, în consecință, aceștia nu dau randament. Deci, reținerea cu forța a specialiștilor dornici
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se complică, fiind vorba și de revendicări sociopolitice din partea acestora. în ambele cazuri, regimul dlui Ceaușescu nu poate și nu vrea să rezolve revendicările specialiștilor și, în consecință, aceștia nu dau randament. Deci, reținerea cu forța a specialiștilor dornici să emigreze din cauza factorilor interni din România actuală nu numai că nu va duce la sporirea randamentului acestora, ci va crea și un factor major de nesiguranță. Atunci când unii dintre ei vor avea șansa unei plecări într-o țară liberă, vor refuza
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Noi nu avem nici măcar o biserică catolică cum au polonezii, de la care să ne vină un sprijin moral. V-am auzit spunând că soarta românului este în mâinile lui. În principiu, este adevărat. Dar cum poți, dacă nu vrei să emigrezi forțat sau să zaci inutil în închisoare, tu și ai tăi, să lupți cu unghiile ca să ieși dintre zidurile unei închisori din piatră și zăvorâtă cu șapte lacăte? Intelectualii cei adevărați, nu cei vânduți sunt la pământ, Tudoran ce a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
bătut la ușile mai tuturor ambasadelor din București, excursie bine cunoscută tuturor deținătorilor de pașapoarte din România care nu au încă viză de intrare în țările de destinație. Peste tot am fost întâmpinat cu refuzuri, în ciuda dovezilor că doream să emigrăm în Canada. Și pentru ca situația noastră să fie și mai dificilă, în tot acest răstimp am fost obligați să plătim periodic taxele de prelungire a vizelor de ieșire din RSR, cu toate că de ieșit nici până azi nu am ieșit. în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
singura soluție viabilă pentru noi și fiind hotărâți ca la nevoie să apelăm chiar la soluția extremă oferită de greva foamei în vederea obținerii fie a vizelor de stabilire în Canada, fie eliberarea necondiționată a vizelor franceze, de unde ulterior am putea emigra în Canada, fie pentru a face ca autoritățile române să ne recunoască viza eliberată de Tunisia și să ne elibereze taloanele de ieșire din țară pentru a putea pleca în Tunis, de unde am putea să ne rezolvăm intrarea în Canada
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de la statul român și pe urmă să ne informăm despre obținerea vizelor de intrare. După obținerea pașapoartelor, ne-am reîntors la Consulatul SUA pentru a obține vizele de intrare, dar acolo ni s-a răspuns că nu se mai poate emigra în SUA, numai în cazul în care deții rudenii de gradul I, și aceste rudenii să aibă cetățenia americană. Aceste persoane, în cazul în care vor să ne ajute, trebuie să contacteze Serviciul de Emigrare și Naturalizare (INS) pentru informații
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
i-a pus punct”, mărturisea mereu tânăra poetă. Rolf Bossert, „băiatul roșcovan care a văzut lumina zilei pe pământul deluros al Banatului, mai bine zis, În micul «Eisenhuttemstatt», orașul Reșița, Întemeiat de coloniștii germani veniți din Boemia”, scrie Ernest Wichner, emigrase În Germania În 1985, la 33 de ani, după ce publicase „cele mai severe, tăioase și În același timp amuzante judecăți despre dictatură”. Urmărit, percheziționat și bătut de securiști până la internarea În spital. La două luni după ajungerea În Germania, Bossert
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Gazetă de Vest. Am fost cu atât mai surprins, cu cât nu mi-a dat nici o explicație asupra modului cum textul a ajuns la el. Tatăl meu trăiește, Începând din vara lui ’89, la Ierusalim, unde a fost nevoit să emigreze la vârsta de 81 de ani, după plecarea mea din țară și, mai ales, după moartea mamei mele, În 1988. L-am vizitat, tulburat, În această vară, la aniversarea a 85 de ani și am contemplat singurătatea și modestia bătrâneții
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
transforme visurile În realitate”. Am putea pune multe semne de Întrebare la atâtea contradicții cuprinse În doar câteva fraze, dacă n-am ști că naivul care refuzase carierismul și avusese nevoie de timp ca să renunțe la ceea ce numește, eufemistic, „naivitate” emigrase, În cele din urmă, În Israel, salvându-se la timp de consecințele acelor contradicții... Coleg de redacție cu Paul Georgescu la Viața Românească, În anii ’50, dl Campus oferă detalii interesante despre cel evocat. „Afabil cu colegii”, dar „prudent, realist
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și Instituției care o și ne supraveghea prea multă bătaie de cap, Leon prelua În tranșe textul, la fiecare venire la București. N-a trecut prea mult timp Înainte ca intervievatorul să renunțe el, brusc, la sedentaritate: se decisese să emigreze. Un șoc Într-o vreme plină de șocuri În care nu mai aveam dreptul la uimire. Leon lua cu el, pe o cale ocolită, și „potcoava de cai morți”: dactilograma dialogului nostru. „El n-a vrut să audă niciodată de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și, cu anume ezitare, românește, bucurându-se de orice expresie mai puțin obișnuită pe care izbutise s-o intercaleze În conversație sau s-o recunoască În răspunsurile noastre. Părăsise Suceava și România ca băiat de școală, la Începutul anilor ’50, emigrând În Israel, venise pentru studii de medicină În Italia, unde și rămăsese, mai Întâi ca medic al micii comunități israelite din Veneția, apoi preluând și funcția religioasă la care Îl Îndreptățeau, se pare, studii corespunzătoare. Zilele noastre la Veneția Începutului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ca D-voastră (sau ca «eroul» din Lipova). Nu știu precis când l-am purtat pentru ultima oară, În orice caz Înainte de 1939. De atunci, Îl uitasem cu desăvârșire. Anul trecut, părinții mei (tatăl 80, mama 77 de ani) au emigrat și ei, cu acte În regulă, din țară. Bagajul: câte 50 de kg de om. E puțin, pentru cât adună omul În opt decenii. Și totuși: printre puținele lucruri adunate din lumea și viața părăsite, se afla și crăvățelul meu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mâna sa pe mari planșe de desen, cuprinde o familie românească numeroasă. Bunicul dinspre tată, Nathan, căsătorit de două ori, cu copii din ambele mariaje, se născuse În Rusia și trăise, croitor militar, la Buzău. Singurul fiu din prima căsătorie emigrase În America, unde Își Întemeiase o nouă familie, iar dintre copiii din a doua căsătorie, doi fii, Martin și Harry, procedaseră la fel, locuind, primul În New York (unde era „printer”!), iar celălalt În Denver Colorado, fiecare cu familii ample. Majoritatea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În Mișcarea Legionară am îndeplinit funcțiile: șef de județ, șef al Ardealului de Sud în timpul lui Corneliu Codreanu și secretar general al mișcării legionare în timpul lui Horia Sima. Înainte de arestare n-am mai avut când să îndeplinesc vreo funcție. Am emigrat din țară de 2 ori, odată în 1939 în timpul prigoanei exercitată de Armand Călinescu și Carol II și apoi în 1941. Din 1941 am stat în Germania, când am sosit acolo am fost cazat pentru o lună la Bergenbrück între
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Gabrea, profesor de psihologie și pedagogie la Universitatea din București. După absolvirea Liceului „Spiru Haret” (1959-1961) și a Facultății de Arhitectură din București (1961-1967), lucrează ca scenograf la Televiziunea Română (1972-1975) și la Teatrul de Proză din Pitești (1975-1976). În 1981 emigrează în Germania, unde face scenariu de film. Este distins cu Premiul pentru proză al revistei „Luceafărul” pe anul 1967. Primul său volum, Hanimore (1969), se înscrie între coordonatele mișcării onirice, aspirând să sondeze lumea din perspectiva irealului și a fantasticului
GABREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287120_a_288449]
-
conferențiar la secția de biblioteconomie a Institutului Pedagogic din București (1963-1970), secție transferată în 1970 la Universitatea din București, unde profesează până în 1977, când, după cererea de plecare definitivă din țară, i se desface contractul de muncă. În iulie 1979 emigrează în Toronto (Canada), unde editează revistele „Tricolorul” și „Luceafărul” și relansează buletinul „Studiul bibliologic”, inițiat la București în 1964. Debutează în „Călăuza bibliotecarului” (1959) și editorial în 1966, cu Scriitori clasici și problemele culturii de masă. În manuscris a rămas
DIMA-DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286766_a_288095]
-
Petersburg, simpatizant al partidelor Socialist Revoluționar și Cadet, publică o serie de satire politice privitoare la protagoniști și la evenimente legate de revoluția rusă. I se interzice revista pe care o conducea, „Fără cuvinte de prisos”, și este nevoit să emigreze, cu destule peripeții, în România. Aici începe să scrie în limba română, pe care o vorbea din copilărie, colaborând, între 1919 și 1925, cu proză, memorii, portrete literare, cronici artistice, traduceri la mai multe periodice, între care „Adevărul literar și
DONICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286827_a_288156]
-
A trăi în păcat (1996), sondare a atitudinilor individuale și a comportamentelor colective din timpul pogromului de la Iași. Transfigurarea în ficțiune a elementelor autobiografice apare și în Viață cu efect întârziat (1998), unde se recompune biografia personajului central, scriitor român emigrat în Israel, care încearcă, într-un efort autoscopic minuțios și perseverent, să descifreze premisele gravei sale nevroze actuale, soldată cu două tentative de sinucidere, în amprenta genetică și în experiențele personale sau sociale traumatizante din trecut: de la un eveniment tragic
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
G. cunoaște după 1957, anul când devine secretar general al Societății Academice Române de la Roma, o efervescență deosebită. În aceeași perioadă colaborează la Radio Vatican, secția română. De asemenea, este prezent cu oarecare regularitate în paginile „Stindardului” münchenez. În 1959 emigrează în SUA, stabilindu-se la Philadelphia, unde înființează și conduce câțiva ani săptămânalul „The Italian-American Herald”. Concomitent colaborează la „Evening Bulletin” din Philadelphia sau la „The Catolic News” din New York. Între 1965 și 1972 funcționează ca profesor de limba și
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
le explica.”. Era limpede, În acel moment, că Noul roman francez nu putea fi postmodern, că proiectul grupului era unul vechi și că Între ceea ce se Întîmpla În literatura franceză și ceea ce propunea literatura americană, alături de altele (Italo Calvino, deși emigrase, sau Garcia Marquez sînt citați de Barth) exista un decalaj paradigmatic. Numai că aceste infim de puține articole - altele tratau despre cultura pop, de pildă (Leo Spitzer) - cam unul la două-trei numere aveau, În amintita revistă, un rol decorativ. Francezii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se pare spinos. Se știe că Michel Houellebecq a fost dat În judecată pentru ofensă adusă musulmanilor și credinței islamice, acuzația fiind urmată, cum era și firesc, de corul celor care denunță reînființarea cenzurii și-l sfătuiește pe romancier să emigreze (una dintre voci fiind aceea a unui nume de succes al romanului negru și SF francez, Maurice Dantec, el Însuși emigrat În Canada). Mă gîndesc apoi că Baudelaire și Flaubert au fost chemați În instanță tot pentru niște texte literare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
două traduceri - biografiile Mihail Ivanovici Glinka de V. V. Stasov și Chopin de Franz Liszt -, precum și lucrările Wolfgang Amadeus Mozart (1956) și, în colaborare, Ghid de concert (1961). A mai semnat articole și cronici muzicale în periodice de specialitate. În 1977 emigrează, stabilindu-se la Paris. Prezumțiozitatea tânărului C., care afișa atitudini de rege exilat chiar și în fața lui E. Lovinescu, era prea puțin justificată. Încercările juvenile din Efluvii relevă îndemânare în versificație și un limbaj imagistic mai mult de factură simbolistă
CRISTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
din Londra și finanțat de DFID și Banca Mondială, în care principala metodă de culegere a datelor a fost observația participativă. Astfel, timp de trei ani am vizitat regulat câteva sate din România, sate din care în această perioadă au emigrat în Spania și Italia aproximativ 100 de persoane. În 2003, cu sprijinul financiar al Soros - Fundația pentru o Societate Deschisă și al Universității București (prin programul Dezvoltarea regională în România) am plecat în Barcelona pe urmele emigranților din satele studiate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
uneia sau alteia dintre teorii și justificările individuale ale subiecților. „Urmărirea” în timp și spațiu a migranților a oferit posibilitatea de a înregistra modificările ce apar la nivel individual și comportamental în registrul motivațional. În acest sens, motivația de a emigra s-a schimbat în funcție de momentul la care s-a făcut înregistrarea datelor. Majoritatea migranților au la începutul migrației un scop foarte bine definit: vor să câștige bani pentru a-și cumpăra o casă sau pentru a și-o moderniza, vor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Vărul meu a rămas acasă pentru că nu a avut bani.” Bărbatul de 33 de ani angajat la o firmă care nu-și plătea conștiincios oamenii, cu doi copii, cu soția rămasă de curând șomeră, întrebat în România de ce vrea să emigreze, are un discurs foarte concis și clar: pentru bani. După doi ani grei de muncă în construcții, în Spania, reușește să-și aducă soția și, peste încă un an, copiii. După reîntregirea familiei, intervievat în Barcelona, același bărbat are o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]