2,531 matches
-
slugă, exclamă îngrozită: „Cât sunt eu de desfrânată, dar mai-mai că m-a-ntrecut, numai eu îi știu adâncu și ce pasuri au făcut”. Gestul final al părintelui exasperat, boier Iordache, care îi gonește din casă pe tinerii superficiali, a trezit aprobarea entuziastă a spectatorilor vremii. Deosebirea de mentalități între generații apare și în piesa O bună educație de C. Bălăcescu. Comedia prefigurează într-o oarecare măsură universul Nopții furtunoase. Costache Caragiale a îmbogățit repertoriul teatrului românesc cu o serie de piese care
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
roșu la poartă. Ce mare lucru, ce atâtea întrebări? Doamna de Franceză m-a îndemnat să citim și să analizăm Nana de Émile Zola, judecând că, în felul acesta, va îmbina interesul meu pentru realitățile vieții cu cel - mai puțin entuziast - față de clasicii francezi. Dar, deși cartea mi-a înveselit întru câtva monotonia zilelor de școală, am găsit acolo prea puține elemente concrete care să poată fi aplicate existenței noastre de pe cele mai înalte culmi ale progresului. La vremea aceea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
spune de fapt așa: „S-o ia dracul pe nevastă-mea. E o femeie admirabilă. Aș da oricât s-o știu în iad“. În zilele ei de glorie nu așa trata biserica dovezile neconvenabile. Dr. Weitbrecht-Rotholz a fost un admirator entuziast al lui Charles Strickland și nu exista nici un fel de primejdie ca el să-l absolve de defecte. Avea un ochi care nu dă niciodată greș pentru mobilurile vrednice de dispreț ale unor acțiuni ce poartă înfățișarea nevinovăției. Era nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
avut o valoare neprețuită. Când am părăsit Roma am rămas în corespondență cu el și cam o dată la două luni îi primeam lungile scrisori scrise într-o engleză ciudată, care îmi aducea în minte, plină de vioiciune, conversația lui zgomotoasă, entuziastă și presărată cu nenumărate gesturi. Puțin înainte de a mă duce la Paris, se căsătorise cu o englezoaică și acum se instalase într-un atelier din Montmartre. Nu-l mai văzusem de patru ani și nu-i cunoscusem nevasta. XIX Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cute adânci pe fața foarte bronzată și o pereche de ochi mici și albaștri, înspăimântător de nestatornici. Se mișcau mereu, îmi urmăreau până și cele mai mici gesturi și-i dădeau înfățișarea unui pezevenghi înrăit. Dar în momentul acela era entuziast și prietenos. Era îmbrăcat într-un costum kaki destul de soios și nici mâinilor lui nu le-ar fi stricat să mai fie spălate din când în când. — L-am cunoscut bine pe Strickland, mi-a zis lăsându-se pe speteaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
voia oricui (în cazul de față, după voia maică-sii), Șerban fusese bine deprins de către Victoria cu aceleași obiceiuri solide și statornice legate de viața religioasă. Astfel, pentru mulți ani de zile din trecut, acesta nu numai că practicase atent, entuziast și cu extremă scrupulozitate toate cele cerute de Biserică (de Biserica Catolică mai exact, căci Victoria și cu fiul ei erau creștini catolici), dar aproape că, în multe locuri, își și întrecuse mama. Și așa, toată lumea era din cale-afară de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
deduse numaidecât că cei cu care avea de-a face erau, pe deasupra, și francmasoni! Acest important amănunt produse o impresie deosebită asupra sa; erau primii francmasoni, pe care ajunsese el să îi cunoască în carne și în oase; era din ce în ce mai entuziast! Totuși, din cauza însemnătății mici a dialogului dintre ei și Șerban, voi renunța la ambiția de a-l reda aici, specificând numai că, după ce băiatul își dezvăluise numele său și adresa unde locuia (i se spusese că ea este absolut necesară
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
bărbat încă tânăr, prezentabil, inteligent, instruit, plecat din România la puțini ani după terminarea studiilor. O vreme, au locuit în Germania, unde au rude. Apoi, s-au decis să treacă Oceanul. Nu e nici acru, când vorbește despre America, nici entuziast, cele două extreme în care cad, de obicei, românii stabiliți în "Lumea Nouă". Am impresia că n-are de lucru acum. De altfel, din câte îmi dau seama, n-o duce strălucit. Totuși, nu se plânge. Ceea ce, la drept vorbind
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și din coadă, mă lupt, dificil, cu cei doi homari, stângăcia mea devine repede vizibilă și stârnește, constat, un zâmbet pe fețele perechii din capătul mesei. Atmosfera e plăcută, are ceva de cantină studențească. La un moment dat, devine chiar entuziastă. O ospătăriță anunță, strigând, ca să domine rumoarea din sală, că unul dintre clienți își sărbătorește ziua de naștere. Imediat, toată lumea cântă un "mulți ani trăiască" american, după care continuă să mănânce. Mă uit în jur, puțin curios, puțin amuzat. Americanilor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
preparatele mele pe masa de faianță a sufletului tău am deschis ochii, am reglat macroviza și apoi, precis, microviza am văzut că în sufletul tău sunt prezenți markerii dragostei de mine, am făcut o sumedenie de fotografii. acum mă apuc, entuziastă și îmbujorată, să scriu lucrarea in extenso a vieții noastre. nouă în primul loc: picioarele tale sunt două centrale nucleare, inima ta este o turbină hrănită de lacul de acumulare al vieții de până acum, sub fruntea ta, mine adânci
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și încă să nu fiu în stare să diferențiez sufletul de corp! Sufletul, care a rămas tot așa de intact ca și în prima zi de cunoștință, căci ai rămas tot așa de naivă în dragoste, pe rând deprimată și entuziastă, interesată de orice aș face eu, iubita mea, care, după ce citește cinci ceasuri în șir o carte grea, găsește extraordinar un spirit prost de al meu și râde dacă mă strîmb! Și corpul a fost profant? Când fiecare scenă era
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
prosternau în țărână ca să-l salute. Unii plângeau, alții nu puteau nici măcar să-și ridice fețele. Câțiva ovaționau și dădeau din mâini, în vreme ce alții, pierzându-se cu firea, dansau de fericire. Intenționat, Hideyoshi trecu călare, pentru a putea răspunde la entuziasta primire pe care i-o făcea oamenii săi. Pentru Hideyoshi, însă, mai rămânea un motiv foarte serios de neliniște, care crescu în intensitate după ce intră în Castelul Nagahama. Ardea de nerăbdare și dor, atât de tare, încât nu putea sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu s-a mai auzit nici măcar un foc de armă. Este o bătălie tăcută, fără lupte. — Ei bine, dacă-mi dai voie... Shonyu înaintă în genunchi, întinse o hartă și începu să-i explice, cu entuziasm, planul. Hideyoshi ascultă la fel de entuziast, încuviințând din cap, de mai multe ori. Dar expresia de pe chipul lui nu sugera că avea să se lase atras ușor, aprobând planul. — Dacă-mi dai permisiunea, îmi voi aduna tot clanul și voi ataca Okazaki. Odată ce lovim provincia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Generalii lui erau toți de aceeași părere: — Nu încape nici o îndoială. Am zdrobit voința inamicului de a lupta. — Dacă-i urmărim și atacăm, armata din apus va fi strivită complet și marea victorie ne va aparține cu siguranță! Cu toții susțineau entuziast atacul și cereau comanda, dar Ieyasu nu părea deloc încântat. Refuză cu strictețe să le permită urmărirea. Știa că un om ca Hideyoshi nu-și retrăgea o armată atât de mare fără motiv. Mai știa și că, deși avea forțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o îndepărteze pe Juniper. Își dorea și alte experiențe pe linoleum, alte perspective oblice ale firimiturilor, ghemotoacelor de praf, dulceții și celorlalte, învestite cu atribute geologice tocmai de insolitul situației. — ... Ah, da? Juniper părea încântată. Fie deosebit de acuzatoare, fie deosebit de entuziastă, Bull nu-și dădea exact seama. Continuase: — Am fost să-l văd... stai să mă gândesc... oare lunea trecută? Cred că da. Marți am fost la un magazin de cristalografie... Părea că va da curs uneia dintre digresiunile ei caracteristice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dintre ele și care dădeau impresia că se sprijină una pe cealaltă la capătul lor, într-o negură absolută, iată că deodată am auzit larma unor petrecăreți voioși ce se distrau undeva la etajele superioare. Am auzit apoi clar vocea entuziastă și veselă a unui tânăr spunând următoarele cuvinte: „Haideți, maestre, vă rugăm!”. Clinchete de pahare: cliinkkkkk!!! și alte clinchete cristaline ale râsetelor mai multor femei se răspândiră în spațiul imens al acestei clădiri, lovindu-se de pereți. Bună dispoziție. Mânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
alei... să mergem la Teiul lui Eminescu, să ne spunem rugăciunile de suflet, ca un fel de rămas bun de la Iași, acest oraș plin de nostalgii, pe care mâine îl părăsim fără să-l cunoaștem. - De acord! Și fetele porniră entuziaste spre oaza de verdeață a orașului. Un fotograf amator le propuse să le imortalizeze momentul. Ele tratară intenția acestuia la început fără interes, dar insistența lui le determină să accepte. Se cernea pe zare certitudinea că o asemenea clipă s-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Războiul de reîntregire a gliei străbune, cotropită în toate punctele ei cardinale, ca urmare a domniei unui rege trădător, destrăbălat, dictator și asasin: Carol II. “Un timp al erorilor, o epocă sfâșiată de aporii ireconciliabile...”(Acad Al. Zub) în care entuziastul ofițer, Gheorghiță Savel, făcându-și datoria de ostaș al lui Hristos și al Țării, propus pentru Ordinul Mihai Viteazu, va trebui să plătească neclătinatele sale convingeri antibolșevice, cu excluderea din armată, prin Decret regal - 31 Mai 1947 - “lovitura de grație
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
paragraful fără să ne oprim puțin asupra lui Victor Papilian, care la bătrânețe, cu puțin timp înainte de a muri (1955) “făcea încă proiecte de viitor, schița machete de reviste literare, se vedea conducând din nou Teatrul național, totul cu o entuziastă detașare de realitatea pe care o știa bine, dar o ignora conștient”...“știu că lăsase cu limbă de moarte ca peste sicriul său să se așeze tricolorul românesc” de la așa simțire patriotică, de la o așa înaltă conștiință românească toți avem
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
citează și volumul Creatorii și lumea lor, ca pe un îndreptar în analizarea operelor scriitorilor. Când Pan a conferențiat la Teatrul Național despre Delavrancea, și Papadima despre Lucian Blaga, amândoi încununați de succes, directorul Liviu Rebreanu a putut să rostească entuziast în loja unde erau și filosoful Ion Petrovici, pianista Cella Delavrancea: “putem fi liniștiți că are cine să ne continue”. Și i-a felicitat pe conferențiarii care, mai apoi, au fost onorați cu decretul și medalia Meritul cultural. Martirizatul atâția
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
uită cu jind la acea efervescență creatoare și dragoste pentru carte pe care poporul român a manifestat-o până la blocarea afirmării sale în lume? Elevii, studenții, răscoleau anticariatele ca pe livezile unui Paradis din visul lor minunat în care credeau entuziast și nelimitat; profesorii și toți școliții ajunși la salar erau cumpărătorii frecvenți în librării și toți erau prietenii bibliotecilor înnobilându-se cu lumina cărții și manifestând admirație, fascinație, pentru scriitorii care aveau atâta grijă pentru cuvântul trimis în lume cu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ei și oricât de mlădioase le-ar fi încheieturile, mi-am rezervat trei sferturi din pa ginile acestea față-n față, ca două aripi de fluture virtual sau ca un pictorial al celei mai erotice dintre revistele erotice ale lumii. Entuziast, aproape nebun de exaltare, asemenea lui Socrate cel din Cratylos, simt că, orice aș scrie aici, nu voi face decât să vor besc despre acest păr de sârme de aur, de fractali de aur, de miliarde de picioare ale unui
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
învățat palid, pe nume Cremutius Cordo (încă nu apăruseră semnele persecuției ce avea să-l ucidă), văzu ziua aceea cu ochii istoricului și scrise că Germanicus, în ciuda trupelor puține și a absenței lui Tiberius, a avut parte de cel mai entuziast triumphus pe care Roma l-a închinat vreodată unui învingător. Dar își puse întrebarea: „Ce anume aclamă de fapt? Victoria asupra popoarelor îndepărtate și, în mare parte, necunoscute sau speranța într-un viitor diferit?“. Lângă el se afla un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de la Misenum, vila imperială domina portul imens; strigătul lung, neașteptat a mii de glasuri ajunse pe terasă ca un tunet printre nori. Gajus intră încet în sala pentru audiențe și așteptă. Macro reapăru triumfător, cu prefectul și grupul de ofițeri entuziaști, care se mărise pe drum. Intrară în sală și, laolaltă, îl aclamară imperator și îi adresară salutul pe care, în întregul imperiu, vreme de douăzeci și trei de ani îl primise numai Tiberius. Mulțumită amintirilor și sângelui care-i curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe care, în întregul imperiu, vreme de douăzeci și trei de ani îl primise numai Tiberius. Mulțumită amintirilor și sângelui care-i curgea prin vine, Gajus îl recunoscu și tresări, mai emoționat decât fusese vreodată în viața lui. Acea primă, entuziastă rebeliune militară aducea deodată în puterea lui zeci de mii de oameni înarmați, îi dăruia căile maritime ce legau Roma de provinciile mediteraneene, aprovizionarea vitală cu grâu din Aegyptus. Era asaltul dat puterii - și se putea transforma într-un triumf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]