2,295 matches
-
taie închinându-se, pref. Const. Zărnescu, Cluj-Napoca, 2000; Coloana nătângilor, Chișinău, 2001; Îngerii din cerul gurii, pref. Const. Zărnescu, Cluj-Napoca, 2003. Antologii: Mere acre, Chișinău, 1982; Atlas comic, Chișinău, 1987; Unei, unui, unor... (Epigramă românească), Chișinău, 1992; Buturuga mică... (Antologia epigramei românești de pretutindeni), Chișinău, 1993; Dicționar enciclopedic satiric, Chișinău, 1994; O antologie cronologică a aforismului românesc, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Leo Butnaru, Zâmbete și gânduri, „Chișinău”, 1977, 24 februarie; Ion Cristofor, Un epigramist: Efim Tarlapan, TR, 1993, 1; Victor Prohin
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
Grindea, Eugen Ionescu-Darzeu. Printre autorii de poezii se numără Cincinat Pavelescu (cu versuri scrise, în cea mai mare parte, în timpul șederii sale la Chișinău), Donar Munteanu, Constantin Nani (Cernăuți), D. Iov (Soroca), C. Ignătescu-Jap. Un număr conține un schimb de epigrame între Cincinat Pavelescu și Constantin Argetoianu. Notabil e și articolul Alexandru Davila și teatrul românesc, semnat de Ludovic Dauș, director al Teatrului Național din Chișinău. I. Dg.
TEATRUL-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290115_a_291444]
-
Monologuri și regie de vise, transpus de Mariana Ioan, câteva poeme și o piesă de Bertolt Brecht, în versiunea lui Florin Tornea, ș.a. T. mai înscrie în sumar portrete, evocări (Profira Sadoveanu, Mihail Sadoveanu și teatrul), articole-necrolog (Camil Petrescu), cugetări, epigrame, cronica plastică de Paul Cornel Chitic, cronica muzicală de Luminița Vartolomei, cronica teatrului radiofonic de Cristina Dumitrescu, cronica televiziunii, a baletului, a scenografiei, documente de arhivă, prezentări ale unor periodice de teatru, proiecte de reformă teatrală, reportaje, anunțuri, știri din
TEATRUL-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290116_a_291445]
-
I. L. Caragiale, cu care a fost, într-o perioadă, în relații amicale. În „Minerva literară ilustrată” semnează, între 1909 și 1914, poezii și cronici rimate, amintiri și evocări, susține „Rubrica lui Mitică”, înțesată cu „mofturi”, „miticisme” și anecdote, răvașe și epigrame, scrie snoave, farse, schițe umoristice, sonete. În foiletonul săptămânal al revistei publică întâmplări cu haz, portrete și dialoguri comice. A folosit uneori semnăturile D.T., D.C.T.&I.L.C. sau pseudonimele Blitz, Camil, Cardamus, Condé, Decon, Demcon, Lear, Mireille, Mitică, Nocturn, Radamante, Rafael
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
Anton Pann. Versurile lui T., incluse în Icoane (1891) și Realiste (1896), sunt compuneri sentimentale de album, idile delicate, încheiate de obicei cu o glumă sau cu o ironie, în maniera pe care o va desăvârși mai târziu G. Topîrceanu. Epigramele (adunate în volum în 1900) și cronicile rimate i-au consolidat faima de umorist și au creat o adevărată tradiție: D. Anghel și St. O. Iosif (în Calendarul lui A. Mirea), G. Ranetti, G. Topîrceanu ș.a. Poetul T. s-a
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
1888; Durere, București, 1889; Icoane, București, 1891; D-lui Em. Protopopescu-Pache, București, 1891; Nuvele alese, București, 1894; Schițe umoristice, pref. Dumitru Stăncescu, București, [1895]; Aventurile unei soacre, București, 1896; Povestiri, Craiova, 1896; Realiste, Craiova, 1896; Alte schițe umoristice, București, [1897]; Epigrame, București, 1900; Ultimele schițe umoristice, București, 1900; Căderea guvernului, București, 1902; Povestiri patriotice, București, 1902; Tuns și frezat, București, [1902]; Din viața mea de medic, București, 1903; Din junețea lui C. A. Rosetti, București, 1903; Din viața regelui Carol, București
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
și toate ortografiile în timp d-o sută de ani în România, București, 1905; B. P. Hasdeu, București, 1908; Alte schițe umoristice, București, 1909; Anecdote din viața lui Cuza Vodă, București, [1909]; Oameni mari ai României. Costachi Negri, București, 1909; Epigrame și proză umoristică, București, [1909]; Eugeniu Carada (1836-1910), București, 1910; Mobilizarea, București, 1913; Titi Coțofeanca și alte schițe, București, 1914; O nuntă, București, 1914; Figuri mari, București, 1915; O poezie la un chef... (în colaborare cu I. L. Caragiale), București, 1915
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
în grad de Cavaler (2000) și cu Legiunea de Onoare în grad de Ofițer, acordată de Republica Franceză (2001). Membru al Asociației Scriitorilor Români din Ardeal (1937), va deveni, peste ani, și membru al Uniunii Scriitorilor. Debutează în literatură cu epigrame semnate cu pseudonimul La Flèche în paginile revistei orădene „Flori de crâng” (1933), unde publicau și colegii săi de liceu Ion Frunzetti și Vasile Netea. De-a lungul vieții va colabora la gazetele „România nouă”, „Patria”, „Națiunea română”, „Vestul”, „Tribuna
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
Familia”, „Vatra”, „Astra”, „Tomis”, „Argeș”, „Scrisul bănățean” („Orizont”), „România literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Cahiers roumains d’études littéraires” ș.a. A folosit și pseudonimele G. T. Pop, P. Dragomir, A. Daescu, G. Tega. Ț. s-a făcut cunoscut cu volumul de epigrame Instantanee (1937), care marchează totodată debutul editorial. Pentru nuvela Drumul spre țară, a cărei acțiune se petrece în zilele Dictatului de la Viena, a fost premiat în 1941 la concursul organizat de ziarul sibian „România nouă”. Antologia comentată Plugarii condeieri din
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
paupertatea vremurilor în care ele sunt prezentate cititorilor. A mai semnat Don Quichotte, Lares, Măscăriciul Vălătuc, Red ș.a., dar pseudonimul care l-a consacrat este Păstorel. În 1937 primește Premiul Național pentru proză. La sfârșitul anilor ’50, ca urmare a epigramelor sale de circulație orală cu aluzii la regimul comunist, este arestat și condamnat, ieșind din detenție în 1962. Cea mai importantă carte a lui T., Hronicul măscăriciului Vălătuc (1928; Premiul Academiei Române), scrierea lui de debut, este singulară în proza artistă
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
rânduielilor povestirii, viața eroului însăși e stropșită aproape în întregime de povestitor, pentru a ne apropia de sfârșitul ei, plin de vesele peripeții” - Pursângele căpitanului). Procedarea e „postmodernă”. Câte ceva din ea se întâlnește și în prozele ulterioare, ca și în epigrame, chiar dacă nu se mai ating decât rareori performanțele din Hronic...: volumele Mici satisfacții (1931), Un porc de câne (1933) și Bercu Leibovici (1936), unde reconstrucția trecutului e înlocuită de schița de moravuri contemporane (Manevre, Berzele din Boureni, Alegeri libere) sau
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
dau însă pace: „Eu știu că trag în aer, dar zgomotul acesta îmi place” sau „Omul care nu pricepe gluma nu e serios, e trist sau imbecil, când nu e și trist și imbecil”. Epigramistul incontinent și impenitent („Eu fac epigrame cum face găina ouă”) se revendică de la aceleași principii, și numai celor care „nu pricep gluma” le pot părea sacrilege versurile din Strofe cu pelin de mai contra Iorga Nicolai. Cu o scrisoare inedită de la Dante Alighieri (1931). Ele vizează
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
vizează enciclopedismul (toți oamenii se trag din maimuță, „Numai Iorga știm prea bine / Că se trage din Larousse”) și depășirea competențelor (în discuție fiind omul politic și dramaturgul), ca și mitografia țesută în jurul statuii vivante a savantului, obnubilând spiritul critic. Epigramele din Vin și apă (1936) par să plece de la paradoxul amatorului de vinuri care se lasă convins de medici să meargă la o cură de ape la Karlovy Vary („Karlovy-Very-Dry”) și de la preceptul horațian „Nec vivere carmina possunt/quae scribuntur
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
Grigore Damirescu și Valentin Borda, postfață George Muntean, București, 1973; Inter pocula, îngr. și pref. Titus Moraru, Cluj, 1973; De re culinaria, îngr. Rodica Abrudan-Pandele și Aristița Avramescu, București, 1977; Hronicul măscăriciului Vălătuc, îngr. și postfață Gheorghe Hrimiuc, Iași, 1989; Epigrame și alte rime vesele, îngr. Rodica Pandele, pref. Al. Paleologu, București, 1997; Păstorel și corespondenții săi, îngr. Rodica Pandele, București, 1998; Pahare și săgeți, îngr. și pref. Ilie Dan, Iași, 2003. Traduceri: V. G. Korolenko, Copiii subteranelor, București, 1952; Semion
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
lui, APF, 1996, 7-8; Bogdan Ulmu, Păstorel, Iași, 1998; Hrimiuc-Toporaș, Atelier, 61-107; Dicț. analitic., II, 136-137; Dicț. esențial, 820-822; Micu, Ist lit., 307; Ioan Opriș, Cercuri literare disidente, București, 2001, 132-142, 184-187, passim; Popa, Ist. lit., I, 1077-1078; Elis Râpeanu, Epigrama în literatura română, Brașov, 2001, 272-325. N. M.
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
de voinicie, de cătănie, de înstăinare etc * Cântecul: haiducesc, de leagăn, ritual, de muncă, al obiceiurilor (colinde), al miresei, bocetul etc * Ghicitoarea, strigătura, proverbul, zicătoarea 2. Lirica scrisă(cultă) cu speciile: * Elegia * Oda * Pastelul * Idila * Cântecul * Meditația * Imnul * Satira * Pamfletul * Epigrama Poezii cu formă fixă: sonetul, rondelul, madrigalul, glosa, gazelul. II. Genul epic 1. Oral * în versuri: balada, legenda * în proză: legenda, basmul, snoav 2. Scris * În versuri: balada, poemul, epopeea, legenda, fabula * În proză: anecdota, schița, nuvela, romanul, reportajul, eseul
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
nuvelă de-a mea neterminată), cel care în urmă cu 23 de ani mă iniția în viața băcăuană, în timp ce mergeam, pe jos, la Săucești, să organizăm practica pedagogică. Pe atunci el nu-și dezvăluia întreg trecutul (scrisese un volumaș de epigrame, publicase o cărticică despre Fenomenul A.C. Cuza și un studiu despre Otto Briese), ci vorbea mai mult despre proiecte. Din păcate, n-a dus la capăt decît unul: monografia Nicu Enea, editată de Muzeul Județean Bacău, în 1979. Moartea sa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
frînează și mă întoarce la începutul textului, ori de cîte ori mă încumet să scriu mai mult de o pagină pe zi. *Ion Toboșaru, cel mai sprîncenat dintre profesorii văzuți de mine, și-a început prezentarea unei exigue cărți de epigrame, luînd-o, fudul de știința sa, de la Marțial, desigur să arate că e „tambour de livre”. Pentru titlul său de universitar, numeroasele anacoluturi și dezacorduri pe care le-a făcut erau stupefiante. Însă și mai grave erau rupturile dintre frazele de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de Teodor Tatos În perioada interbelică. 884 * „Informatorul”, martie 1933 Dintr-un condei, un șir Întreg de drame, Înmuguriri de zarzavat, de seră, Când spiritul e socotit În grame, Nu te juca cu cerebrala emisferă, și nu mai face alte epigrame. Teodor Tatos 45 (Fălticeni, nedatată) Dragă domnule Eugen, Am avut o mare mulțumire În suflet, atunci când Ion Paranici, a scris În „Zori Noi” la „Viața artistică”, relativ la mine - „impresionant de modest”. Te rog să mă crezi, aceasta a fost linia
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
iar publicistica, D. Pânzaru, Niculai Roșca, Leca Morariu, Traian Chelariu, Octavian Olinici ș.a. Traian Suhan propune medalionul Carmen Sylva, V. Blănaru se îngrijește de publicarea unor maxime și cugetări, iar A. Frunză, D. Crăescu și Elenă Cosma scriu cimilituri și epigrame. D.B.
FREAMATUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287081_a_288410]
-
de N. Davidescu, H. Nicolaide, Emil Botta (Spectacol) sau Ion Pillat (Metamorfoză). Tudor Arghezi scrie un comentariu intitulat Părintescul plagiat, iar E. Lovinescu semnează Ce fel de școală e teatrul. Cronica dramatică este susținută de Vlaicu Bârna. Apar și câteva epigrame aparținând lui Jean Moscopol. Revista găzduiește numeroase interviuri și medalioane și este bogat ilustrată. Alți colaboratori: Ionel Teodoreanu, Victor Eftimiu, Dragoș Protopopescu, Virgil Balint, Petru Manoliu, Dinu Nicodin, Coca Ardeleanu, Silvia Grecu, Cosma Damian, Petrașcu Ion Sârbul, Mircea Ionescu Sultzer
GALERIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287136_a_288465]
-
menirii lui de „școală a societății” (Teatrul și menirea lui). A publicat versuri în „Revista societății «Tinerimea română»”, „Album macedo-român”, „Cronica”, „Zorile” și în almanahul „Aurora”, scos de el în 1881. Un volum, Poezii. Florile primăverei (1879), cu elegii, fabule, epigrame, este semnat George Garbiniu. A mai semnat G. Odoleanu. Cugetările superficiale și plângătoare (Eternul de ce?, Toate trec), tenta moralizatoare dominantă (Geniul și sărăcia, Lampa și fluturele), imaginile șterse nu pot conferi cărții o notă care să o individualizeze. De aceea
GARBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287167_a_288496]
-
mic la mare, Chișinău, 1968; Cartea dorului, Chișinău, 1968; Destăinuire, Chișinău, 1970; Ala bala portocala, Chișinău, 1972; Scrieri, I-II, pref. S. Cibotaru și Eliza Botezatu, Chișinău, 1976; Poezii, Chișinău, 1991; O sută poezii de dragoste și dor, Chișinău, 1996; Epigrame cu adresă, Chișinău, 1999; Răscolite tăceri, coordonator Baca Deleanu, îngr. Vasile Romanciuc și Nicolae Rusu, Timișoara, 2001. Repere bibliografice: A.P. Samson, „Oglinzi fermecate”, RP, 1930, 3720; G. Călinescu, Anul literar 1937, ALA, 1938, 891; Șt. Popescu, Critice, București, 1947, 61-64
DELEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286718_a_288047]
-
de Vergara de a aduce corida la București, cu sprijinul marelui actor Constantin Tănase, este pretextul în jurul căruia G. creează situații și personaje de un comic admirabil. În 1979 a mai publicat o carte despre Transilvania și o culegere de epigrame. Scriitorul anunța în 1954 existența în manuscris a încă două lucrări literare: Prăbușirea. Jurnalul unui ofițer de infanterie și romanul Tamara Cornaiev. SCRIERI: Licurici, Sighet, 1936; Cântece din Maramureș, Iași, 1939; Cocorii de atunci, Iași, 1943; Quelque part sur le
GOVORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287322_a_288651]
-
Paris, 1949; Acolo șezum și plânsem, în Poeme fără țară, pref. Aron Cotruș, cu desene de Eugen Drăguțescu, Madrid, 1954; Scrisorile unui exilat, în Povestiri fără țară, Madrid, 1957; Transilvania românească, Madrid, 1979; Relații româno-ruse, I-III, Madrid, 1979-1986; 81 epigrame, Madrid, 1979. Repere bibliografice: Manolescu, Enciclopedia, 363-365. M.P.-C.
GOVORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287322_a_288651]