2,389 matches
-
raționalist emancipat). Pe lîngă faptul că e autorul unor cărți importante, dintre care una semnată împreună cu Joseph Margolis, un nume răsunător peste ocean, Krausz este și pictor (cu cîteva expoziții importante) și dirijor al orchestrei din Philadelphia. Aproape neverosimil de erudit, cu vocație artistică și rigoare analitică: iată, după părerea mea, profilul ideal, dacă nu chiar idilic, al unui intelectual apt să se pronunțe convingător în chestiunea dificilă a interpretării. Acest recent publicat studiu, Limits of Rightness, e conceput ca replică
Limitele interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16635_a_17960]
-
nume rău nu ca om de cultură, ci în calitatea lui de fost director general al TVR din perioada mineriadei din 13-15 iunie '90. Foarte mulți oameni de cultură și de artă care, în principiu, n-ar avea nimic împotriva eruditului Răzvan Theodorescu, consideră și astăzi că omul politic cu acest nume s-a compromis iremediabil în timpul mineriadei, așezîndu-l din acest punct de vedere alături de fostul său subordonat, Emanuel Valeriu. Astfel că nici proaspătul "boier" cu acte în regulă cu care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16637_a_17962]
-
nici moartea nu mai există?). Lumina moartă-n odăi se transformă în zăpadă și acoperindu-ne cu „albul ei mortuar”, cu „nemișcarea ei moale”, cu „livida ei febră”, ne închide într-o piramidă sui generis... Un alt conservant: textele. Autor erudit, M. Ivănescu își proiectează trăirile pe un ecran livresc, însă, concomitent, ontologizează livrescul, îl umple de foșnetul gesturilor proprii, de aburul emoției ce-l încearcă. E o interacțiune între viață și carte, menită a potența ambele entități: „capitolul al doilea
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
și a iubi literatura cineva are nevoie de răbdare, pasiune și erudiție. E uluitor cum tocmai aceste trei caracteristici simple sînt flagrant violate de varianta românească. "Salvarea", totuși, stă în postfața semnată de Mihaela Anghelescu Irimia, un studiu subtil, temperat, erudit, al istoriei conceptului de canon, precum și o exegeza concisa, în care descoperi însă informație foarte importantă, a gîndirii lui Harold Bloom și a prizei ei în America. Pentru că e scrisă inteligent și cu farmec, s-ar putea ca aceasta postfața
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
Walker, fără să îi intereseze Saramago, nu pentru că școala i-ar fi învățat să fie anti-canonici, ci pentru că feminismul de doi bani al lui Walker e mai aproape de orizontul lor de așteptare. Let's face it: canonul e pentru elite erudite. A-ți baza demonstrația pe o premisă opusă, cum face Bloom, e un demers eșuat, rațional, din start. Harold Bloom - Canonul occidental. Cărțile și școala epocilor, traducere de Diana Stanciu, postfața de Mihaela Anghelescu Irimia, Editura Univers, București, 1998, 478
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
347 - (cf 248) Formarea doctrinară va tinde să-i facă pe seminariști, înzestrați cu cultura generală a locurilor și a timpurilor lor și cercetând eforturile și realizările inteligenței omenești, să dobândească o doctrină amplă și solidă în științele sacre astfel încât, erudiți cu o mai plină inteligență a credinței și întăriți de lumina Învățătorului Hristos, să-i poată lumina mai eficace pe oamenii timpului lor și să poată sluji adevărului. Can. 348 - § 1. (250) Pentru cei care sunt destinați sacerdoțiului, studiile seminarului
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
347 - (cf 248) Formarea doctrinară va tinde să-i facă pe seminariști, înzestrați cu cultura generală a locurilor și a timpurilor lor și cercetând eforturile și realizările inteligenței omenești, să dobândească o doctrină amplă și solidă în științele sacre astfel încât, erudiți cu o mai plină inteligență a credinței și întăriți de lumina Învățătorului Hristos, să-i poată lumina mai eficace pe oamenii timpului lor și să poată sluji adevărului. Can. 348 - § 1. (250) Pentru cei care sunt destinați sacerdoțiului, studiile seminarului
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
câmpul din partea inferioară, pe fond roșu, se află un ciorchine de strugure cu două frunze de aur. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate Cartea și până amintesc de Timotei Cipariu, erudit ardelean, născut în satul Pănade. Capul de vită și ciorchinele de strugure reprezintă ocupațiile locuitorilor, creșterea animalelor și viticultura. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.
HOTĂRÂRE nr. 909 din 20 noiembrie 2013 privind aprobarea stemelor comunelor Fărău, Lunca Mureşului, Ocoliş şi Sâncel, judeţul Alba. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/256857_a_258186]
-
fizicii: în mecanică, în căldură, în teoria despre sunet, lumină, electricitate și magnetism și în domeniul acelor fenomene, care astăzi sunt reunite sub denumirea de "„fizică moleculară”". Newton era, fără îndoială, un om profund religios și în afară de aceasta, un teolog erudit. În 1703, John Locke scria nepotului său, King: "„Newton este într-adevăr un savant remarcabil, nu numai datorită uimitoarelor sale realizări în domeniul matematicii, ci și în teologiei, grație vastelor sale cunoștințe în Sfânta Scriptură, puțini putându-se compara cu
Isaac Newton () [Corola-website/Science/296799_a_298128]
-
imensă pentru că ajută la reconstituirea unor lucrări mult mai vechi. Cel mai important și mai activ învățat din această perioadă este considerat Buddhaghosa, căruia i se atribuie niște comentarii ale Vinayei-Pitaka și Suttei-Pitaka. Budismul Mahayana se bucură de lucrările unor erudiți budiști ca Nagarjuna (cca. 200 d.Hr.), fondatorul școlii Madhyamika și Asanga (sec. al IV-lea d.Hr.), un exponent al școlii Yogăcăra. Spre deosebire de multe alte religii, budismul nu are un text central care să fie reprezentativ pentru toate tradițiile
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
limbile europene și în multe altele, fiind un îndrumar de bază pentru geografii, călătorii și negustorii din perioada Renașterii. Cristofor Columb a avut și el un exemplar, din 1485, în versiunea latină, pe care l-a adnotat. Savanți și mari erudiți s-au aplecat asupra textului dictat de Marco Polo, publicând ediții însoțite de comentarii și note, încercând să stabilească itinerarul destul de neclar al călătoriei, concordanțele dintre denumirile date de venețian și transcrise după ureche și cele reale sau actuale. În
Marco Polo () [Corola-website/Science/296812_a_298141]
-
arabă, al cărei text s-a pierdut. Studiul său a fost republicat în Anglia în 1994, iar un an mai târziu, în 1995, la Londra a apărut cartea “Did Marco Polo go to China?”. Autoarea, Frances Wood, este o englezoaică erudită care conduce Departamentul Chinez al celebrei British Library. Ea crede că cei trei membri ai familiei Polo au stat la Constantinopol, de unde au plecat doar în jurul Mării Negre. În sfârșit, ultima lucrare pe care o amintim este o masivă enciclopedie apăruta
Marco Polo () [Corola-website/Science/296812_a_298141]
-
cap de câine, pasărea Ruk, care putea ridica în ghiare un elefant, carpaciul care deplasa muntele. Fără îndoială, se pot găsi explicații pentru lacunele și neclaritățile din cartea lui Marco Polo și acest lucru a fost deja făcut de către marii erudiți care au editat textul de la sfârșitul secolului al XIII-lea, colonelul englez Henry Yule, orientalistul francez Henri Cordier, italianul Leonardo Olschki, iar foarte recent australianul Igor de Rachewiltz și italianul Ugo Tucci, profesor la Universitatea din Padova și eminent cunoscător
Marco Polo () [Corola-website/Science/296812_a_298141]
-
William Hunter, ale cărui colecții au format bazele fondului numismatic al muzeului din Glasgow. Colecțiile fratelui acestuia, John Hunter și cele ale lui Hans Sloane au format bazele fondului numismatic ale Muzeului Britanic Începând cu secolul al XVIII-lea, colecționarii erudiți au constituit cabinete de medalii, numite așa de la denumirea care li se dădea monedelor antice, în care ei își organizau achizițiile. Mai aproape de noi, regii Carol al II-lea al României, Victor Emmanuel al III-lea al Italiei, Farouk al
Numismatică () [Corola-website/Science/301417_a_302746]
-
condițiilor solului, însă momentul în sine definește nu un act singular, ori regional, ci o nouă atitudine față de existență, o instituție teleologică a umanului. Deși în istoria problemei atunci când o analizeazăla nivel planetar specialiștii în domeniu o prefațează cu explicații erudite despre existența unor "sisteme sociale prosătești", specifice mai ales civilizațiilor nomande a căror lege fundamentală era sistemul de rudenie al spațiului etnografic românesc, considerăm noi, această etapă nu-i poate fi caracteristică, printre alte și pentru faptul că nu suntem
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
descăleca Țara Moldovei"". Pentru realizarea lucrării sale Mihail Moxa folosește importante documente ale epocii: "Cronica lui Manasses, Cronografia pe scurt bizantino-slavă, Letopisețul sârbesc, Cronica anonimă bulgară". O lucrare despre viața "Sfântului Grigore Decapolitul" este scrisă de "Matei al Mirelor", un erudit născut în Egipt care studiază la Constantinopol și Moscova, refugiat la mănăstire în iarna anilor 1610 - 1611. Lucrarea are o prefață istorică importantă deoarece prezintă o scurtă cronică a războaielor lui Radu Șerban. La chemare episcopului de Râmnic, "Ilarion", vine
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
noile modalități de expunere, în biogrupuri și diorame, deschid o perioadă modernă a muzeologiei românești, ai cărei mentori spirituali și principali organizatori au fost G. Antipa la București și D. Linția la Timișoara. Dionisie Linția (1880-1952), vânător, dermoplastician și ornitolog erudit, a condus și a construit Muzeul de Științele Naturii până la sfârșitul vieții lui, a pus bazele celei mai mari colecții de păsări autohtone din România, a întocmit primul catalog al acestei colecții, a înființat Stațiunea Ornitologică Jurilovca-Timișoara (prima stațiune ornitologică
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
este pentru prima dată când se înființează o astfel de conferință la o facultate de științe din România. În timpul celui de-al doilea război mondial, rector la Universitatea din Iași era geograful dr. M David(1886-1954), care în acord cu eruditul profesor Gh.I.Nastase, au propus încă de la începutul anului 1942 înființarea unei conferințe de etnografie aici,Iași fiind -pe atunci- singurul centru universitar al țării lipsit de predare unei asemenea discipline. În data de 12 ianuarie 1943, consiliul profesoral al
Ion Chelcea () [Corola-website/Science/300779_a_302108]
-
lui Euripide (tipărite la Basel în 1551), "Novellae" adăugate de Iustinian I cel Mare Codexului său (tipărite la Paris în 1568), precum și lucrări ale istoricilor bizantini (Ana Comnena, Laonic Chalcocondil, Ioan Zonaras, Constantin Manasses). Dragostea de slovă românească a domnului erudit determină chemarea "arhimandritului Ioan" din Câmpulung, pentru a copia pe la 1700 cunoscuta carte populară "„Varlaam și Ioasaf“". Tot acesta va mai scrie "„Pomelnicul mănăstirii Hurezi“". Pe la 1754 vine la Hurezi învățatul "Rafail". Acesta transcrie "„Halima“" (1783) și ne lasă importante
Mănăstirea Hurezi () [Corola-website/Science/296760_a_298089]
-
În 1863, Estelle se instalează la Asnières, în timp ce soțul ei continuă să lucreze la Cœuvres. Vizitele lui Jules Verne la locuința familiei Duchesne din Asnières au loc între 1863 și februarie 1865. Estelle moare după nașterea fiicei sale, Marie. Unii erudiți în Jules Verne presupun că Marie Duchesne ar fi fiica scriitorului. Un moment semnificativ în viața literară a lui Jules Verne l-a constituit întâlnirea cu Pierre-Jules Hetzel (1814-1886), unul dintre cei mai importanți editori francezi, care a mai publicat
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
de Jos, cu sediul la Ismail - continuatoarea „de facto” a vechii Mitropolii românești a Proilaviei. Ea acoperea județele Ismail, Bolgrad, Covurlui și Brăila, în timp ce județul Cahul depindea de episcopia de la Huși. Ca episcop al Dunării de Jos a fost întronizat eruditul ierarh Melchisedec Ștefănescu (1864-1879). În același an, a fost deschis un seminar ortodox care forma preoți pentru județele mai-sus amintite. La acest seminar a predat în perioada 1866-1871 ca profesor de muzică Gavriil Muzicescu, originar din Ismail. Episcopia Dunării de
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
spre deosebire de ""diviniores litterae"", care își au sursa în studiul Bibliei și sunt predate în facultățile de teologie. În secolul al XVI-lea, "umaniștii" studiau ceea ce ei numeau "umanitățile" ("studia humanitatis"), înțelegându-se prin aceasta scrierile clasice ale antichității. Pentru acești erudiți ai Renașterii, noțiunea de ""humanitas"" avea același sens ca în epoca ciceroniană și însemna acea cultură care, desăvârșind calitățile naturale ale omului, îl fac demn de acest nume. Cuvântul """" în înțelesul actual apare mult mai târziu, și anume în 1808
Umanism () [Corola-website/Science/298679_a_300008]
-
Reformei în lucrarea ""Loci communes rerum theologicarum"" (1521), iar în 1540 redactează "Confesiunea de la Augsburg". El dorea ca răspândirea Protestantismului să se realizeze cu mijloace pașnice și s-a străduit să păstreze unitatea Bisericii apusene. Erasmus din Rotterdam, teolog și erudit olandez, este unul din cei mai eminenți umaniști din perioada Renașterii și Reformei din secolele al XV-lea și al XVI-lea, "primul european conștient" (Stefan Zweig). Prin poziția lui critică față de Biserica Catolică, este considerat precursor al reformei religioase
Umanism () [Corola-website/Science/298679_a_300008]
-
istorice, în paginile căreia se disting, alături de propriile studii ale lui Ioan Bogdan, acele ale lui Dimitrie Onciul, Nicolae Iorga și alții. Și dacă vechile lupte ale "Convorbirilor literare" fuseseră purtate pe teme de cultură generală, acum este vremea polemicilor erudite, ale lui Ioan Bogdan împotriva lui Sion, ale lui Nicolae Iorga împotriva lui A. D. Xenopol și Tocilescu a mai avut același grad de popularitate ca și în anul 1890. A cincea epocă a "Convorbirilor" cea care a început în anul
Junimea () [Corola-website/Science/298722_a_300051]
-
de circulație care l-a imobilizat pentru peste un an de zile, urmat de o lungă convalescenta. În timpul șederii în Franța și SUA, Wiesel a aprofundat vreme de ani de-a rândul studiul Talmudului și al patrimoniului iudaic cu dascăli erudiți că rabinul Mordechai Chouchani din Paris și Saul Liberman din New York. Din 1963 Wiesel, devenit cetățean american, a locuit cu soția sa, Marion, în Connecticut, apoi, între 1972 și 1976, când a fost numit profesor („Distinguished Professor”) la s-a
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]