3,312 matches
-
spre cele Dumnezeiești, sufletul mi s-a speriat de cutezanță și, fără vreo ispită sau tulburare, a simțit nevoia unui sprijin. Nefiind alt suflet alături l-a găsit în trup. Iar trupul fiind legat de realitatea materială prin simțuri, a evadat din veșnicia în care sufletul încerca să-l proiecteze. A evadat în materialitatea din care făcea parte. El trăia cu pecetea morții și, împotriva dorinței sufletului, se întorcea în lumea stricăciunii, târând cu sine și sufletul. Abia după moartea trupului
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fără vreo ispită sau tulburare, a simțit nevoia unui sprijin. Nefiind alt suflet alături l-a găsit în trup. Iar trupul fiind legat de realitatea materială prin simțuri, a evadat din veșnicia în care sufletul încerca să-l proiecteze. A evadat în materialitatea din care făcea parte. El trăia cu pecetea morții și, împotriva dorinței sufletului, se întorcea în lumea stricăciunii, târând cu sine și sufletul. Abia după moartea trupului sufletul rămâne independent. Până atunci existența trup-suflet e unică. E o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sănătos și că voi fi trimis la Târgșor. Penitenciarul Ploiești nu avea la data aceea o dubă la dispoziție ca să ne trimită la Târgșor. Au hotărât să ne trimită pe jos, escortați, cu lanțuri la picioare, temându-se să nu evadăm de sub escortă. Erau imposibil de parcurs cei 18-20 de kilometri pe jos cu lanțuri la picioare. Ne-am luat angajamentul că nu vom fugi dacă ni se scot lanțurile. Un gardian mai curajos și încrezător, crezându-ne pe cuvânt, a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
trece prin cap, că ei n-au posibilitatea să verifice, și până ce află că i-ai mințit, mai scapi de chinuri. * Un flăcău frumos și inteligent din Bucovina era greu chinuit. Avea o bundiță frumoasă. Își pusese în gând să evadeze. Mai întâi încercase să se sinucidă, înghițind niște ace ce le avusese ascunse în cutele bundiței. A fost surprins în momentul când le înghițise și, pus sub supraveghere, le-a eliminat într-o săptămână pe toate, având fiecare la capete
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
le înghițise și, pus sub supraveghere, le-a eliminat într-o săptămână pe toate, având fiecare la capete, niște gămălii ca de cerumen. Organismul le făcuse inofensive pe tot traseul tubului digestiv. Stătea în poziție lângă mine: Voi încerca să evadez dacă mă vor scoate la muncă. Îmi dai haina ta și-ți las bundița mea. Atât mi-a putut spune. Haina mea era de culoare gri, mai puțin bătătoare la ochi. Când a fost strigat să iasă la muncă, mi-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe mine la muncă, l-am văzut pe tânărul bucovinean, îmbrăcat cu bundița, murdară ca o obială. Lucra la ștaif; am fost să iau niște piese de la ștaif: Mi-era teamă că ai spus. Dacă spuneai că aveam intenția să evadez, cred că mă omorau! După câteva zile nu l-am mai văzut. Mulți au fost trimiși la Canal sau la mină. Schingiuirea lui Oprișan La sfârșitul lunii Octombrie sau la începutul lunii Noiembrie 1951, într-o seară, ne-au adus
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Am trecut frontiera cu șase băieți din Dudești. Părinții muriseră, nu aveam pe nimeni și atunci m-am împrietenit cu ei. Am fost prinși la granița sârbească, ne-au dus într-un lagăr, de unde după trei zile am reușit să evadăm. În Austria iarăși am fost prinși și trimiși în lagărul de la Linz. Iar am evadat. Niște șmecheri ne-au promis că ne duc în America. Ne-au trecut granița în Franta; urcați pe un tren de marfă, am mers clandestin
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
atunci m-am împrietenit cu ei. Am fost prinși la granița sârbească, ne-au dus într-un lagăr, de unde după trei zile am reușit să evadăm. În Austria iarăși am fost prinși și trimiși în lagărul de la Linz. Iar am evadat. Niște șmecheri ne-au promis că ne duc în America. Ne-au trecut granița în Franta; urcați pe un tren de marfă, am mers clandestin până-n Marsilia. Noaptea ne-au îmbarcat pe un vapor și dimineața ne-au debarcat în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
când a fost scos la wc, de la fereastra zăbrelită, și-a văzut casa, nevasta și copiii în curte. Casa lui era lângă închisoare, în cartierul din spatele Mânăstirii Văcărești. În simplitatea sufletului lui, durerea a întrecut rațiunea și a încercat să evadeze. A fost surprins de milițian după ce desfăcuse plasa și încerca să strâmbe zăbrelele. Milițianul care a dat alarma nu l-a putut reține, căci parlagiul, după ce cu un singur pumn l-a făcut grămadă, a vrut să fugă în curte
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
este felcer sanitar. Așa a fost trimis să practice meseria prin satele izolate ale munților Apuseni, unde a făcut o operă sanitară de mare amploare, eradicând sifilisul care făcea ravagii în populația lipsită de orizont sanitar. Dodi Mărăscu reușea să evadeze din sine, antrenându se în discuții cu ceilalți, dar Liviu Brânzaș fugea de relații exterioare, căutându-și un alt eu în ființa sa nevăzută. Am reușit să ne apropiem și să realizăm o corespondență sufletească. Nu știam atunci ce ne
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
făcute cu conștiința participării trupești la jertfa trupului lui Hristos, pentru a-i imprima stigmatele Lui. Milițienii s-au urcat în anticamera dubei, iar securiștii lângă șofer, nu înainte de a ne preveni că vom fi executați dacă vom încerca să evadăm. Era o măsură de intimidare sau o acoperire a propriilor conștiințe. Ne-am zis „Doamne, ai grijă de noi” și duba a pornit. Mașina alerga cu viteză, deci ieșisem din oraș. Ne rânduisem în schimburi, să putem sta pe scăunelele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
rectorul Universității din Cluj (rudă cu Călinescu) și pe colonelul G. Cristescu din Cernăuți, o înaltă oficialitate a poliției. Replica regelui a fost promptă și nemiloasă. A doua zi, Codreanu, frații Nicador și Decemvirii au fost împușcați "în timp ce încercau să evadeze". "Evenimente grave au venit peste noi", scria Iorga. Continua, afirmînd că nici un asupritor nu a folosit metode atît de cîinești ca Legiunea; drept urmare, metodele convenționale de justiție nu mai erau suficiente. Trebuia să se treacă dincolo de legi, societatea trebuia protejată
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
tiran, probabil un gelos cronic, un câine posac și înciudat, un tip limitat, închis în el însuși, lipsit de orice simț al bucuriei de viață. În toți acești ani, Hartley fusese o captivă. Poate că, la început, se gândise să evadeze; dar, treptat, căzuse, așa cum se întâmplă cu multe dintre femeile izolate și tiranizate, într-un soi de crescândă deznădejde. Mai bine să nu lupți, să nu speri. Șocul revederii cu mine trebuie să fi fost imens. Desigur, atunci când o recunoscusem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
există decât o singură femeie cu care aș dori sau aș putea să mă însor. Hartley, gândește-te la acest lucru, și crede-l! Te-am așteptat, deși nu am cutezat să sper că te voi revedea vreodată. Și acum, evadând din deșertăciunile lumești, am venit la mare, și la tine. Te iubesc așa cum te-am iubit întotdeauna, vechea mea dragoste e prezentă, fiecare fibră, fiecare tentacul, fiecare mlădiță a acestei iubiri a rămas intactă, sensibilă, vie. Firește că am îmbătrânit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
te doresc - te doresc și acum. Am reușit să aflu - nu are importanță cum, dar știu că mariajul tău e nefericit. Știu că trăiești alături de un bărbat tiran - poate chiar violent -, mă întreb de câte ori în trecut ai fi vrut să evadezi, și ai dat îndărăt, înfrânt\ și doborâtă, pentru că nu aveai unde să evadezi? Hartley, acum îți ofer căminul meu, numele meu, eternul meu devotament. Continuu să te aștept, unica mea iubire. Nu vrei să vii, nu vrei să evadezi cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cum, dar știu că mariajul tău e nefericit. Știu că trăiești alături de un bărbat tiran - poate chiar violent -, mă întreb de câte ori în trecut ai fi vrut să evadezi, și ai dat îndărăt, înfrânt\ și doborâtă, pentru că nu aveai unde să evadezi? Hartley, acum îți ofer căminul meu, numele meu, eternul meu devotament. Continuu să te aștept, unica mea iubire. Nu vrei să vii, nu vrei să evadezi cu mine, să fii nedespărțită de mine în toți anii ce vor urma? O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să evadezi, și ai dat îndărăt, înfrânt\ și doborâtă, pentru că nu aveai unde să evadezi? Hartley, acum îți ofer căminul meu, numele meu, eternul meu devotament. Continuu să te aștept, unica mea iubire. Nu vrei să vii, nu vrei să evadezi cu mine, să fii nedespărțită de mine în toți anii ce vor urma? O, Hartley, aș putea să te fac atât de fericită, știu că a[ putea! Dar dă-mi voie să-ți mai spun ceva: dacă aș ști că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de gând să faci, și știu și de ce. Vrei să-mi zdrobești căsnicia, s-o faci să explodeze. Dar nu se va întâmpla așa. E indestructibilă. Vorbești de parc-ar fi o închisoare. — Oamenii trăiesc în închisori. — Nu, dacă pot evada. — Ba, uneori, chiar și în cazul ăsta. Dar... tu nu înțelegi. Tu nu poți decât să agravezi starea de lucruri. Și asta ai făcut azi. Cuvintele ei, tonul, sunau cumplit, asemenea unui judecător calm, care rostește o sentință fatală. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
inima bătându-mi cu furie, am alergat pe coridor, mi-am făcut drum despicând șiragurile perdelei de mărgele, am învârtit încetișor cheia în broască și am bătut la ușă. Nici un răspuns. Murise peste noapte, ca un animal captiv, reușise să evadeze, cine știe cum, și se înecase în mare? Am deschis ușa și m-am uitat înăuntru. Se afla acolo, trează, își rezemase pernele de perete și zăcea pe saltea, cu capul proptit de perne și pătura trasă până la bărbie. Ochii ei mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mocirlă, dar e mocirla mea, în care trăiesc și asta sunt eu însămi. Nu pot să fug și să las în urma mea totul sfâșiat și în voia soartei, ca o cochilie sfărâmată. — Asta-i întocmai ceea ce trebuie să faci. Să evadezi, să fugi, să lași totul în urmă! Să constați că suferința poate să înceteze. — Poate? Poate oare suferința să înceteze? Așa cum se uita țintă la mine, cu ochii dilatați, într-o bruscă pauză de uimire, m-am întrebat dacă e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lângă ușă, care era primul să fugă la veceul din curte... Era o goană nebună. Ceea ce s-a întâmplat mai deosebit la noi acolo... O’ fost doi din Buzău sau de unde-au fost... care într-o noapte au încercat să evadeze. Au spart peretele, că a fost o casă obișnuită, n-o fost ziduri nu știu ce... Au spart cărămida și au plecat... Dimineața la apel... lipsă doi. Atunci a început un pic de prăpăd: ne-a adunat pe toți în curte, acolo
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
prosop ceva, dacă mai aveai, și m-a dus la gară. Și am cerut să mă pună în lanțuri... E destul de incomod să fii pus în lanțuri, dar ești mai sigur, că așa nu te acuză că ai vrut să evadezi, și nu are pretext să tragă. E, dar n-a vrut să mă pună în lanțuri... Și m-au dus sub escortă la gară, m-au urcat într-un vagon-dubă care staționa, într-o celulă din aia dublă, cât o
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
fi scris, dar ce-am semnat acolo n-am putut citi niciodată, n-am știut... Și 9 luni de zile am stat singur în celulă, în celula în care fusese un condamnat la moarte și executat, Țucă, fost ofițer, care evadase de la mină de la Baia Sprie. Și în aceste 9 luni de la Oradea cum s-au purtat cu dumneavoastră? Tot blânzi s-au purtat. N-a fost o anchetă dură, dar a fost o anchetă otrăvită, drogată. Am ajuns la concluzia
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
greșise un muncitor, că n-a băgat cimentul, și am returnat. Săracu’ dormise cu lada de ciment... Și într-una din zile pe faleză erau niște ciulini și gardienii trăgeau cu mitraliera. Au crezut că, din 25 de deținuți, a evadat cineva. Eu eram brigadier, fiind constructor, și îmi alegeam meseriașii. Ne-am culcat jos și am spus: Domnule, nu lipsește nici unul! Domnule, dacă mă duc să-l văd și să-l prind vă rog frumos nu trageți spre mine. Când
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
curaj, că erau numai câțiva, și în condițiile alea, cu sute de alți deținuți în jurul lor... Nu au fost bătuți de ceilalți deținuți cât doar ignorați sau huiduiți... Cât ați stat în Târgșor? Păi în Târgșor am stat până ce-a evadat unul [Ion] Lupeș și cu încă unul... da’ ia și prins... Am stat din ’49 până în ’50 spre toamnă. De-acolo ne-a dus la Canal... Prima parte din Canal am făcut-o la Peninsula și dup-aia de-acolo
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]