3,855 matches
-
relaționale" 3.9.10.1. Apariția și semnificația strategiilor relaționaletc "3.9.10.1. Apariția și semnificația strategiilor relaționale" Mulți specialiști consideră că În secolul XXI structura competiției mondiale se va transforma Într-o vastă rețea de alianțe multiple și evolutive Între cei mai puternici concurenți din fiecare sector; aceștia Încep deja să-și unească resursele pentru a accelera efectul experienței În domeniul producției și cercetării, precum și transferul tehnologic. Cele două concepții actuale În privința relaționării colaborative a firmelor vizează „jocul la
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
În timp ce În Japonia predomină colectivismul. Reactivitatea și transversalitatea sunt concepte noi, veritabile generatoare de performanță. Reactivitatea Înseamnă capacitatea firmei de a acționa rapid față de o schimbare a mediului său. Pentru aceasta, firma trebuie să fie flexibilă, să adopte o structură evolutivă, total descentralizată, și o mare receptivitate la mediul său. Această reactivitate, garanție a reușitei În multe industrii unde domină incertitudinea, implică respectarea următoarelor condiții: • un mecanism de luare rapidă a deciziei; • bună motivare a personalului; • aplicarea rapidă a deciziilor; • generalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
de cele ale managementului clasic. Pentru a se evita criza, o soluție este flexibilitatea agenților economici. Există două tipuri de medii economice care generează două forme conceptual diferite de flexibilitate: pe de o parte, un mediu economic ale cărui trăsături evolutive sunt cunoscute (cel puțin prin cunoașterea legilor de probabilitate și a frecvenței apariției variabilelor ce caracterizează acest mediu), iar pe de altă parte, un mediu ale cărui caracteristici sunt fundamental nesigure (nu pot fi Înțelese În termenii teoriei probabilităților). Nevoile
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
existența hepatitelor virale infectate cu virusurile B, C și D (hepatitele A și E nu duc la hepatita cronică). În funcție de aceste cauze va apare o hepatită cronică lentă, postvirală, cu leziuni minime și difuze sau o hepatită cronică activă și evolutivă. Simptomele de manifestare a hepatitei cronice sunt: astenia fizică la eforturi mici, oboseală permanentă, scăderea randamentului intelectual și a capacității de concentrare (mai ales la copii), cefalee, insomnie, nervozitate, lipsa poftei de mâncare, scăderea În greutate. La nivelul aparatului digestiv
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
lezate din ficat. *Infuzie din herba de sunătoare (Hypericum perforatum) din care se beau 1-2 ceaiuri cu efecte antiinflamatoare și antispastice la nivelul ficatului. *Decoct din rădăcini de cicoare (Cichorium intybus) consumat Înainte de mesele principale, cu efecte În hepatitele cronice evolutive sau stabilizate. *Salată din tulpini proaspete de păpădie (Taraxacum officinale) cu bune efecte În tratarea hepatitei În cursul primăverii. *Tinctură din muguri de mesteacăn (Betula verrucosa) din care se ia câte o linguriță de 3 ori pe zi, cu 15-20
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
balneoclimateric Constă din cure cu ape minerale din stațiunile Sângeorz, Slănic Moldova și Olănești, exceptând perioadele cu puseuri inflamatoare acute. Capitolul 9 LITIAZA BILIARĂ Litiaza biliară sau calculoza biliară, cu denumirea derivată de la cuvântul grecesc lithos = piatră, este o afecțiune evolutivă a vezicii biliare În cavitatea căreia se depun, zilnic, circa 500 ml fiere (bilă). Prin precipitarea succesivă a moleculelor de colesterol din bilă se formează calculi mari iar prin precipitarea bilirubinatului de calciu se formează calculi mici, inclusiv nisip. Colesterolul
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
chimică cu acțiune iritantă. Regimul de viață Se impune o perioadă de liniște pentru cruțarea sistemului nervos, respectiv a scoarței cerebrale, cu evitarea stresului și a eforturilor fizice și intelectuale, chiar cu ședere În pat (15-20 de zile) În perioada evolutivă. Dacă apar boli de nervi sau insomnii provocate de afecțiunile ulceroase greu de suportat se urmărește refacerea echilibrului nervos prin mici plimbări de dimineață, sporturi ușoare În aer liber, gimnastică medicală, vizionări de filme, audiții muzicale și lectură de deconectare
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
În sistemul imunitar sub formă de limfoame, mai exact În ganglionii limfatici de la nivelul gâtului, stomacului, intestinelor și a altor organe interne. Formele de sarcoame sunt posibile să apară În țesuturile conjunctive din mușchii netezi. Reușita vindecării prin oprirea procesului evolutiv spre metastază depinde de stadiul În care a fost depistată boala. De cele mai multe ori, bolnavii nu cunosc simptomele inițierii cancerului În diferite organe. Din necunoaștere și de teama aflării adevărului, pacienții se prezintă la medic mult prea târziu, În stadii
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
forma acestuia reprezintă criteriile de bază după care geografia politică operează evaluarea tipologică a entităților statale. Pentru spațiul arabofon relativa omogenitate a condițiilor fizico-geografice, etno lingvistice, socioculturale, economice și chiar istorico-politice au determinat o anumită comuniune a trăsăturilor genetice și evolutiv istorice ale statelor arabe și prin urmare o tipologie puțin diferențiată a acestora, cel puțin după criteriul modului de constituire al teritoriului statal. Diferențieri mai pregnante apar în funcție de alte criterii de referință luate în calcul, respectiv după criteriul dimensiunii (suprafeței
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
lungul timpului istoric. Criteriul propus de Martin Glassner are în vedere modul de inserție al capitalelor în organismul statal și evoluția în timp a raporturilor capitală-teritoriu, iar criteriul adoptat de Vaughan Cornish pune accent pe funcționalitatea capitalelor. A. După criteriul evolutiv al lui Martin I. Glassner, capitalele statelor arabofone se încadrează în următoarele categorii: a. Capitalele permanente (istorice)s-au dezvoltat natural, odată cu dezvoltarea întregului organism statal. Acestea au funcționat timp îndelungat în calitate de capitală sau de reședință, anterior obținerii independenței,și-
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
pe o tendință moderată până în anii 2030, ca urmare a aplicării de către autorități a unor politici urbanistice coerente vizând dezvoltarea rețelei urbane medii și superioare. - Statele cu o dinamică inițial ascendentă, apoi descendentă a primațialității urbane au înregistrat un traseu evolutiv cu un „vârf” al indicelui Iu asemănător cu cel al primațialității generale, după care s-a înregistrat o tendință de reducere a valorilor, ce se va menține și în perioada următoare. Se va păstra însă caracterul de supradezvoltare a capitalei
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
dar și existența unor multitudini de criterii pentru clasificarea acestora. Pentru o încadrare tipologică cât mai riguroasă a ariilor-nucleu din lumea arabofonă, vom folosi trei criterii de clasificare diferite, dintre care două consacrate în literatura de specialitate, respectiv criteriul genetico evolutiv și criteriul raporturilor spațiale în interiorul statelor, precum și un criteriu geografic propus de noi, constând în clasificarea ariilor-nucleu în funcție de tipul unității geografice-suport și de relațiile de poziție-sit al acestora (Tabelul nr. 9). a. După originea și evoluția ariilor-nucleu (criteriul lui Andrew
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
tip sovietic și libian care se prezintă în acest caz, drept singurul capabil să asigure un regim de ordine; marxismul și o anumită viziune așa-zis "integristă a islamului" confirmîndu-se, la capătul unei îndoctrinări constante, rezultate ineluctabile ale procesului politic evolutiv. Ar fi foarte simplu însă să limităm orice agitație subversivă doar la peripețiile unei noi forme de război. Alte imperii cu frontiere invizibile se înfruntă, profitînd de anxietatea care a cuprins Occidentul după ciocnirea dintre cele două blocuri. Ele caută
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
psihologia cognitivă stimulează, prin psihologia evoluționistă, dezvoltarea teoriei evoluționiste (de exemplu, prin particularitățile care apar la specia umană și la caracteristicile fenotipice psihologice), iar prin consilierea genetică, optimizarea stării de sănătate și managementul patologiei pentru tulburări care implică mecanisme genetice (evolutive sau nu). Așa cum fizica relativistă a asimilat și integrat critic dezvoltările anterioare (de exemplu, mecanica clasică), și aceste domenii emergente asimilează și integrează critic dezvoltările precedente cu privire la natura umană și la starea de sănătate și boală. Astfel, multe modele biologice
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
specifice diferitelor specii sau grupuri de indivizi, iar altele sunt comune aproape tuturor ființelor vii, reflectând ideea de unitate a vieții (Holland, 1992; Futuyuma, 1995). Unitatea, diversitatea și trăsăturile adaptative ale organismelor (trăsături fizice, psihologice, comportamentale) sunt consecințe ale istoriei evolutive. Evoluționismul și toate științele ce utilizează abordarea evoluționistă (genetica populațională, psihologia evoluționistă, ecologia comportamentală etc.) investighează istoria vieții și procesele ce duc la diversitatea și unitatea acesteia. Dacă luăm în considerare specia umană, vom observa foarte multe variații interindiviuale: înălțime
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
la contextul ecologic, deci de a găsi un optim interacțional cu factorii de mediu. Dintr-o perspectivă de lungă durată, evoluția se referă la descendența (cu modificări) a diverselor linii de organisme din strămoși comuni. Futuyuma (1995) consideră că istoria evolutivă are două componente majore: 1) ramificarea liniilor de descendenți; 2) schimbările din interiorul fiecărei linii, inclusiv extincția. El argumentează că evidențele descinderii unor organisme din ancestori comuni se regăsesc în caracteristicile comune ale organismelor, inclusiv în anatomia acestora, în dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
fiecărei linii, inclusiv extincția. El argumentează că evidențele descinderii unor organisme din ancestori comuni se regăsesc în caracteristicile comune ale organismelor, inclusiv în anatomia acestora, în dezvoltarea lor embrionară și în ADN-ul lor. Teoria evoluționistă include afirmațiile despre procesele evolutive care se presupune că au stat și stau la baza istoriei evenimentelor evolutive. Evoluția biologică (sau organică) are loc ca urmare a câtorva procese fundamentale, care pot fi aleatorii (cum ar fi mutațiile), sau non-aleatorii (cum ar fi selecția naturală
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
comuni se regăsesc în caracteristicile comune ale organismelor, inclusiv în anatomia acestora, în dezvoltarea lor embrionară și în ADN-ul lor. Teoria evoluționistă include afirmațiile despre procesele evolutive care se presupune că au stat și stau la baza istoriei evenimentelor evolutive. Evoluția biologică (sau organică) are loc ca urmare a câtorva procese fundamentale, care pot fi aleatorii (cum ar fi mutațiile), sau non-aleatorii (cum ar fi selecția naturală). În ultimele decade s-au realizat foarte multe descoperiri privind mecanismele evoluției. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
o definiție de lucru simplă, elaborată de științele biologice, evoluția este văzută ca fiind totalitatea schimbărilor genetice moștenite de indivizii membri ai unei bănci genetice (genetic pool) a unei populații. Este acum clar că unitatea de bază a acțiunii forțelor evolutive este individul, dar cea care evoluează este populația ca întreg. Evoluția se materializează în schimbările frecvențelor alelelor din banca genetică a unei populații. O’Neil (1997) dă exemplul unui caracter determinat de transmiterea unei gene cu două alele (A și
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
descris-o pentru prima oară într-un raport medical apărut în 1872, adică medicul american George Huntington. Pe baza informațiilor disponibile pe pagina Proiectului Huntington (www.huntingtonproject.org), sumarizăm în cele ce urmează simptomatologia acestei boli și explicarea originii sale evolutive din perspectiva efectului fondatorului. Simptomele acestei maladii încep să se manifeste în general după atingerea vârstei de 30 de ani, deci cu mult după ce indivizii afectați au ajuns la maturitate reproductivă și cei mai mulți dintre ei au deja copii. Nu există
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
omogeniza distribuția alelelor între populații. De obicei, fluxul genetic interpopulațional apare atunci când are loc migrația (Mayr, 1970). Intrarea sau ieșirea indivizilor dintr-o populație poate duce la modificarea băncii genetice a unei populații, chiar și fără acțiunea unui alt mecanism evolutiv. De exemplu, dacă toți oamenii cu ochii verzi ar pleca din România, acest caracter se va manisfesta mai puțin în generațiile următoare. 1.3.6. Selecția naturală Întrebarea de bază a cărții lui Charles Darwin Originea speciilor (1859) a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
de apariția reproducerii sexuate. David Buss, unul dintre pionierii psihologiei evoluționiste, consideră studiul reproducerii sexuate ca fiind cea mai de succes abordare a acestei științe (Buss, 2005). Care sunt avantajele adaptative ale apariției celor două sexe și care este contextul evolutiv al reproducerii sexuate, știind că reproducerea asexuată ar putea să confere mai multe avantaje decât cea sexuată în termeni de fitness direct? Prezentăm pe scurt dilema reproducere sexuată versus reproducere asexuată așa cum este ea expusă în cele mai multe cursuri de psihologie
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
același număr de descendenți produși într-o perioadă dată de timp. Știind că o femelă cu reproducere sexuată contribuie doar cu jumătate din genele sale la formarea genotipului descendenților, s-ar putea deduce că femela partenogenetică va avea un avantaj evolutiv față de cea sexuată în ceea ce privește fitnessul direct, deci proporția de gene transmisă generațiilor următoare. Acest fenomen a fost denumit costul meiozei în reproducerea sexuată (Williams, 1975). Cu toate că acest cost al meiozei este inexistent în cazul reproducerii asexuate, această formă de reproducere
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
timpul și resursele energetice investite în căutarea și găsirea unui partener sexual. Cu toate aceste costuri, reproducerea sexuată este cea mai răspândită formă de reproducere. De ce? Cei mai mulți dintre cercetătorii care au încercat să răspundă la această întrebare consideră că avantajele evolutive majore aduse de reproducerea sexuată rezidă în îmbogățirea diversității genetice prin recombinare și crossing-over. Moran (1996) consideră că, atâta vreme cât variabilitatea necesară evoluției unei populații sau specii depinde mai degrabă de combinațiile noi ale alelelor preexistente decât de mutațiile noi, o
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
care le poate aduce reproducerea sexuată. În ultimii ani, în studiile privind evoluția strategiilor de reproducere s-a pus frecvent întrebarea dacă reproducerea sexuată aduce și avantaje imediate (în termeni de fitness) indivizilor unei populații, deci dacă este o strategie evolutiv stabilă (SES). Maynard-Smith (1972) lansează pentru prima oară conceptul de strategie evolutiv stabilă, acceptat pe larg astăzi ca mod de analiză în luarea deciziei, în special în situațiile în care costurile sunt dependente de frecvență. După Maynard-Smith (1972), o strategie
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]