2,253 matches
-
conținut în saturația cerebrală e depășit de fibra-i suplimentar combativă, iute inflamabilă și, firește, incomodă, care-l împinge către o conduită polemică și o figură permanent cabrată, precum spre note caracterizante. Contemplativ constrîns lăuntric de aspirația orientativă a principiului, exegetul e constrîns din afară de adversitățile pe care sîngele d-sale meridional pare a le provoca atunci cînd ele întîrzie, precum o condiție dialectică a afirmării personale. P.S.: La împlinirea vîrstei de 60 de ani, îi urăm lui Marin Mincu o
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
în desfășurarea sa, ,marcînd transformările insesizabile traversate de discurs, pînă ce Ťobiectulť poeziei ajunge să se identifice cu subiectul poetic". Despre ce este vorba? în fond, nu despre altceva decît despre mai vechiul concept al ,poeziei pure", filtrat prin ceea ce exegetul numește ,realitatea textuală", excluzînd cu scrupulozitate alte ,operații poetice" în afară de ,autospecularitate, autoreflexivitate și autoreferențialitate". în bună măsură, ,noutatea" datează. Cultivînd anticipator idealul unui poem închis în sine, care nu comunică nici adevăruri, nici ,beția inimii", Poe năzuia spre the poem
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
au întregit, prin propriile lor scrieri, portretul intim și public al lui Thoams Mann. Li s-au adăugat acestor mărturii mai mult sau mai puțin obiective și cele ale unor autori contemporani. între acestea, una pare să fi impulsionat cîțiva exegeți să pornească în căutarea unui alt Thomas Mann... La 16 august 1955, Herman Hesse își lua cu adîncă durere rămas bun de la Thomas Mann, ,prietenul drag, marele coleg, maestrul prozei germane" care în ciuda ,marilor succese și onoruri" era insuficient cunoscut
Comemorare - Posteritatea lui Thomas Mann by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11375_a_12700]
-
vor menține vii opera și amintirea sa cu mult dincolo de vremurile zbuciumate în care ne aflăm". În elogiul său, Hermann Hesse ridica discret de pe fața marelui dispărut, încă de acum o jumătate de secol, colțul unei măști pe care ulterior exegeții au încercat a o smulge cu totul. Homosexualitatea sa latentă a fost atît de supralicitată, încît s-a transformat într-un clișeu la fel de nerelevant și obositor ca și acela al legendarelor metehne ale maestrului: ,atitudinea rece, distantă față de semeni, ironia
Comemorare - Posteritatea lui Thomas Mann by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11375_a_12700]
-
din partea celor ,proști și răi". Dar a fost oare Thomas Mann cu adevărat o ființă caldă și iubitoare? Nu atît jurnalele cît corespondența, eseurile și scrisorile trebuie citite și recitite pentru a afla răspunsul la această întrebare - consideră publicistul și exegetul Michael Kleeberg, oferind în împrejurările jubiliare date, imaginea unui ,Liebender", a unui Thomas Mann iubitor de oameni: ,Cu cît îmbătrînea, cu atît devenea mai accesibil, mai blînd. Dacă în tinerețe mima răceala, era distant, rigid, adesea convențional (din timiditate!), acum
Comemorare - Posteritatea lui Thomas Mann by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11375_a_12700]
-
străină. Teoria că geții ar fi goți e dezmințită de fețele noastre. Celtismul nostru e dimpotrivă confirmat..."), vine imediat amenda critică, de un fin umor penalizator: ,evidența constatărilor pare să-l scutească de alte probe pe autor". Contrastul între formula exegetului și cea a obiectului său de studiu e imediat vizibil: pe de o parte, severă autocenzură, cumpănire, desfacerea ideii în toate articulațiile sale, pentru a nu se pierde nici o nuanță; pe de altă parte, o expresie bogată, copleșitoare, cu epicizarea
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]
-
atât de bogată în idei și interpretări, lipsită de complexe, dar exactă în descrierea lor. I-aș reproșa autorului doar refuzul categoric al expresivității metaforice, menținerea pe turnantele silogismului critic fără o minimă conversiune plastică. Este motivul pentru care un exeget de valoarea lui Mircea Martin nu are, în prezent, recunoașterea publică, largă, pe care ar merita-o. Asemenea cărți epurate de imagini și puse, de la un capăt la altul, sub semnul ideii critice pot fi gustate numai de lectori avizați
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]
-
astfel în stăpînire un teritoriu aproape virgin... Și, în final, să revenim la Marin Mincu, ale cărui merite în detectarea, urmărirea și ,sponsorizarea" critică și sufletească a ,generației 2000" sînt în afara discuției. Salutăm fața generoasă a acestui atît de egotic exeget. Totuși, în alcătuirea cărții de care ne-am ocupat mai sus, d-sa etalează o incongruență amuzantă. Dacă multe din propozițiile tinerilor antologați sînt mai mult decît neconvenționale, exempli gratia: , Nu poți să sugi la infinit p (...) și să nu
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
anumite cercuri (pretins) elitiste ori doar intens politizate. Prin studiile cuprinse în volumul Clanul Caragiale, profesorul clujean Ion Vartic încearcă să arunce o privire lucidă, netributară ideilor de-a gata și prejudecăților istorice asupra operei celui mai nedreptățit (de unii exegeți sau doar formatori de opinie) dintre marii noștri clasici. Mai mult decît atît, spiritul său justițiar îl transformă adesea într-un avocat al lui Caragiale împotriva detractorilor săi mai vechi sau mai noi. Scrise în mare parte în anii ’80
Nenea Iancu and sons by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13637_a_14962]
-
studii (majoritatea scrise în anii ’80) aduc foarte multe lucruri noi la nivelul informației. Înclin să cred mai degrabă că nu. De altfel majoritatea informațiilor care stau la baza analizelor profesorului clujean provin din cărți memorialistice și studii ale altor exegeți sau din articole de presă, nu din eventuala studiere a arhivelor. Meritul cărții Clanul Caragiale stă în altă parte. Cu inteligența și acribia care îl caracterizează, profesorul Ion Vartic oferă o perspectivă coerentă și verosimilă asupra operei și vieții (de
Nenea Iancu and sons by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13637_a_14962]
-
Cântarea Cântărilor în interpretarea exegeților evrei și creștini Dintotdeauna, interpretarea cărții biblice Cântarea Cântărilor nu a fost deloc ușoară. Se știe că pentru aceste fapt, la evrei, în secolul I al erei creștine, Cântarea Cântărilor era oprită să fie citită de tineri 1. Cartea biblică
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
al erei creștine, Cântarea Cântărilor era oprită să fie citită de tineri 1. Cartea biblică Cântarea Cântărilor 2 a fost interpretată alegoric 3 încă de la 1 Origen, Prolog la Cântarea Cântărilor, P. G. LXVIII, col. 669. 1 început, atât de exegeții evrei, cât și de cei creștini 4. Fără îndoială, acest aspect a fost cel care a permis conceperea acestei cântări de iubire profană, epitalamică și erotică ca fiind una sfântă (și chiar - după cum spune Rabinul Akiva - Sfântă a Sfintelor), fiind
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
corale. Conținutul cărții vrea să exprime transformările care au avut loc în raporturile dintre Israel și Iahve, începând cu perioada de la ieșirea din Egipt și până la sfârșitul vieții fiecărui iudeu, când se eliberează de suferințele pământești, unindu-se cu Iahve. Exegeții evrei ai Cântării, până la nivelul Evului Mediu, considerau această cântare sau acest poem de dragoste fie o alegorie a relației istorice dintre Dumnezeu și Mireasa sa, poporul lui Israel (această abordare este reflectată în cartea apocrifă a IV-a a
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
p. XXXII-XXXIII; George-Louis Scheper, The Spiritual Marriage: The Exegetical History and Literary Impact of the Song of Songs in the Middle Ages, Ph.D. Dissertation, Princeton University, 1971, p. 10-14, 404-452. 3 Sinagogii 12. Abordarea alegorică a prevalat în rândul exegeților creștini până la Reforma Protestantă, cu excepția unui autor - Teodor de Mopsuestia (360-429), care a fost condamnat de Sinoadele al II-lea Ecumenic de la Constantinopol din anul 381 și de Sinodul al V-lea Ecumenic ținut tot la Constantinopol în anul 553
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
the Third-Century Church, Londra, 1985, p. 203-205 ; Andrew Louth, The Origins of the Christian Mystical Tradition: From Plato to Denys, Oxford, 1981, p. 52-74 ; de asemenea, Marvin H. Pope, op. cit., p. 183-185 și Dania Marinov, op. cit., p. 3-4. 5 teologi, exegeți și mistici din Răsărit, respectiv Apus20. Și totuși, după cum relevă o comparare a comentariilor lor cu cele ale lui Origen, ei diferă în numeroase aspecte. Într-adevăr, Cântarea Cântărilor nu a fost considerată de nimeni, niciodată, o carte ușoară. Mai
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
33. Origen și Sfântul Grigorie își exemplifică traiectoria hermeneutică și, deși unii ar putea caracteriza omiliile și comentariile la Cântarea Cântărilor ca fiind o eisegeză, și nu o exegeză, îndrăznelile lor speculative au captat totuși imaginația unor generații întregi de exegeți. După cum am declarat anterior, cei doi îmbrățișează accente simbolice diferite. Și totuși, exegeza lor asupra Cântării Cântărilor evidențiază similitudini remarcabile. „În privința Cântării 1:5, ambii afirmă semnificația soteriologică a întunecimii Miresei, deși nuanțele sunt ușor diferite. Pentru ambii, povestirea manifestă
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
transparente, pornesc din sugestiile folclorice tratate fantast, transpuse pe bolta unor tîlcuri patetice. Folclorul informează lăuntric producția lui Grigore Vieru, în temeiul unei fibre congenere. Nu altminteri a procedat Federico Garcia Lorca, în raport cu poezia populară andaluză, ajungînd, cum afirmă un exeget al său, la "o împletire somnambulică a unor rudimente de acțiune abia indicate cu o magie ireală de imagini și cuvinte": "Ala-bala, prin aluni,/ Unde ești, copile-luni?/ Și tu, copilandre-marți,/ Cu mari ochii tăi mirați?// Și tu/ Miercure, ah, floare
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
de un orizont artistic intrat el însuși în desuetudine. Dar departe de a fi o simplă anexă a textului caragialean și un comentator vesel al măruntelor stereotipii cotidiene, Jiquidi apare, la o privire mai atentă, ca un adevărat martor și exeget al unei umanități prin nimic mai irelevante și mai derizorii decît aceea pe care au investigat-o artiștii "gravi" din toate vremurile. Din contra, supunîndu-l, pe jumătate în joacă pe jumătate în serios, unei priviri aparent paradoxale, așa cum Călinescu însuși
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
de Lucian Blaga, care-l numea "noul stil", definindu-l drept o transcendere a obiectuluia astfel încît să rezulte "relațiuni cu cosmicul, cu absolutul, cu ilimitatul", acesta nu supraviețuiește oare în destule producții actuale, pe care, spre a da satisfacție exegeților ce se doresc cît mai "la zi", le putem boteza postexpresioniste? E incontestabilă conservarea creației expresioniste în siajul unei epoci sfîșiate de cele două conflagrații mondiale și de ororile totalitarismelor ce le-au succedat. Reflex, poeții ca și artiștii plastici
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
sine decît pur impuls formativ, principiu ritmic, nu are nici conținut și atunci universul e ținut să i se ofere drept simplu conținut, pură materie, animalitate". Alte denumiri ale sferei acestui "impuls formativ pur" sînt imensitatea, veșnicia, haosul. În opinia exegetului, Bacovia are în fața lor o reacție "profund originală": "El este, după cum se pare, singurul poet român care se teme de poezie, care descrie efectele devastatoare pe care aceasta le are asupra poetului (și, prin extensie de înțeles, asupra lumii)". Astfel
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
poet; important e că Am visat că visez că sunt înger este un volum de texte poetice ce confirmă iscusința, rafinamentul și chiar solitudinea unui scriitor total printre poeți, fidel procedurilor și informației sale la zi. Fiind și unul dintre exegeții importanți ai momentului, Marin Mincu oferă comentatorului nesperate căi de acces spre textul sau, făcându-l inteligibil (pe acestă) și mai inteligent pe acela. Considerând volumul un florilegiu de instantanee provocate dintr-o confesiune ce n-are nimic de-a
Poezie virilă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17659_a_18984]
-
care plonjează de la mare înălțime într-un lac, fără a-și asigura o perfectă poziție de străpungere, riscă să fie strivit de suprafața apei - care are (cu acest prilej) consistentă unei plăci de beton!". Spre a-și corobora ideatic remarcă, exegetul citează oportun, un pasaj din volumul Poésie et profondeur al lui Jean-Pierre Richard, referitor la Rimbaud, văzut în opoziție cu Baudelaire: "vrea, dimpotrivă, să nege profunzimea. Sau, mai degrabă, își propune s-o depășească și pentru asta să extragă din
Critica lui Ilie Constantin (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17657_a_18982]
-
ei niște torturați pe aceleași altare de deziluzie? Există oare un document mai subiectiv și mai elocvent decît al lui Alfieri scris după sinistra lui experiență pariziana și revoluționară?". Cu atît mai grăitor cu cît Nicu Caranica însuși e un exeget inclusiv în domeniul italian. Există - aproape incredibil pentru noi, cei ce am fost siliți a suporta preț de o jumătate de veac o politizare univoca, forțată a literelor - și o poezie sincer politică, nedemagogică, izvorîta din confruntarea conștiinței singulare cu
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
alegrețe stilistică, un surplus de vivacitate. Părelnicii ghimpi țin foarte adesea de un protocol al unei amabilități ghidușe. Apropiindu-se uneori de un Șerban Foarță ori chiar de un Luca Pițu, prin nesocotirea convenției profesionale sobre, încheiate la toți nasturii, exegetul nostru emite caracterizări dintre cele mai slobode și mai picante: "Viorel Mureșan e ultimul eremit al optzecismului. În vreme ce confrații lui zburdă prin Europa, mai cu treabă ori mai fără rost, iar cei mai norocoși și-au scos chiar abonament transatlantic
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
dovada unui caracter atît de complex, încît nici opera nu poate fi scutită de inerente denivelări. Și fragmentări. Pînă acolo încît Paul Cornea - un admirator în fond - constată pe bună dreptate că "Heliade nu a lăsat opere, ci scrieri". Numeroși exegeți, printre care D. Popovici, Ov. Densusianu sau G. Oprescu, au cheltuit ani buni de studiu căutînd în devălmășia pătimașă a inspirației heliadiene "mărgăritarele". Nici unul nu s-a întors din temerara expediție axiologică fără un crîmpei din cu temei bănuita comoară
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15577_a_16902]