2,392 matches
-
este prins". Ș.a.m.d. Discursul analitic de acest fel trădează plăcerea unei cozerii culturale implicate pe care Gh. I. Tohăneanu o întreține cu finețe și provocatoare trimitere la un enciclopedism de care făcea caz, desigur pe alte aliniamente ale exegezei filologice, și Șerban Cioculescu în foiletoanele sale. Aceste însemnări se adresează, în primul rând profesorilor de română, face recomandarea, cu țintă, stilisticianul, profesori "care ar trebui să reflecteze mereu la posibilitățile de îmbogățire și, mai ales, de nuanțare a interpretării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
penibil. Dar, repet, nu aici e poezia lui Eminescu. Derapajele de felul acesta, mult prea multe totuși, fac un nedorit deserviciu întreprinderii lui Mihai Rusu care este, de altfel, un bun cunoscător al creației eminesciene, aflându-se la curent cu exegezele de bază asupra ei, ca și cu cele mai recente, mișcându-se cu lejeritate între diverse cercetări critice pe care le utilizează cu folos, nu de puține ori. De altfel, știe să pună în mișcare o impresionantă bibliografie critică, domnia sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fac printre și din cărți, mărturisesc norocul pe care l-am avut de a fi dăinuit într-o editură de literatură clasică"); e un fel de memorialistică privind avatarurile muncii sale, ceea ce conferă și calitatea celuilalt aspect al demersului, anume... exegeza eminesciană, pe care o face la limita, foarte exactă de altfel, a unui travaliu de laborator, foarte interesant și incitant. Marginaliile la editarea publicisticii, a traducerilor, pregătirea pentru publicare a manuscriselor din acest câmp de preocupări ale lui Eminescu, aduc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
românilor de pretutindeni, Editura Semne, București, 2008. 7 George Uscătescu, Luceafărul la centenar (poem dramatic în proză), Editura revistei Destin, Madrid, 1989. * Pentru o mai ușoară și simplificată posibilitate de fixare a prezenței autorilor comentați în cele zece volume de exegeză eminesciană pe care le-am publicat până în prezent, cu stăruință, de-a lungul a două decenii, am notat astfel: I. EMINESCU ÎN CONȘTIINȚA CRITICII (Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994) II. EMINESCU ÎN PERSPECTIVĂ CRITICĂ (Editura Cogito, Oradea, 1997) III
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Alba Iulia, 2002) VI. EMINESCU ÎN REPREZENTĂRI CRITICE (Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2003) VII. EMINESCU ÎN PRIVIRILE CRITICII (Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2005) VIII. EMINESCU ÎN COMENTARII CRITICE (Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2008) IX. EMINESCOLOGI CLUJENI (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2012) X. EMINESCU ÎN EXEGEZE CRITICE (Editura Junimea, Iași, 2014)) ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Constantin Cubleșan Eminescu în exegeze critice 8 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Cluj-Napoca, 2003) VII. EMINESCU ÎN PRIVIRILE CRITICII (Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2005) VIII. EMINESCU ÎN COMENTARII CRITICE (Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2008) IX. EMINESCOLOGI CLUJENI (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2012) X. EMINESCU ÎN EXEGEZE CRITICE (Editura Junimea, Iași, 2014)) ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Constantin Cubleșan Eminescu în exegeze critice 8 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ceva despre ea, ci mai mult pentru că mă bate gândul, Încă de acum vreo doi ani, să alcătuiesc o carte de cronici despre volumele dedicate de critici și eseiști Poetului, așa cum a făcut, bunăoară, Constantin Cubleșan, cu mult mai numeroasele exegeze dedicate lui Eminescu. Încă o utopie? 21 decembrie 2012 Iarna s-a așternut bine și pe dealurile Casienilor. Urgia vântului s-a potolit, dar gerul s-a Înăsprit, conservând zăpada, care are acum un strat de 5-10 centimetri. M-am
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
procedee cu putință. Un "reportaj" autobiografic cu intruziuni eseistice, culturale și religioase (subtitrate drept "confesiunile unui ortodox revoltat"), cu pagini de proză veritabilă care bruschează retina cititorului întipărindu-se definitiv acolo, iată, în linii mari direcțiile pe care poate merge exegeza. Folosesc, în acest comentariu, însemnările (nepublicate atunci) pe care le-am făcut imediat după lectura primului volum, coroborate cu puține detalii din cel de-al doilea (care insistă tocmai pe detalii, întrucât datele esențiale ale primei cărți exprimate ca niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
televizor, nu i este de ajuns unui scriitor să fie bun, el trebuie de asemenea să fie un polemist acerb și un actor dotat.“ Dacă un scriitor vine și citește în fața telespectatorilor niște pagini geniale sau un critic își turuie exegeza pe care tocmai a scriso acasă (genială și ea), n-am făcut nimic. Televiziunea nu este nici literatură, nici critică literară. Scriitorul adus în fața camerelor de luat vederi aproape că trebuie să uite că este scriitor, săși descopere calitățile de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
140 de studii și articole publicate în reviste de specialitate din țară și străinătate. Ca o recunoaștere a meritelor sale în domeniul culturii, prof. univ. dr. Dumitru Irimia i s-au conferit premii și distincții, între care: Premiul „Eminescu“ pentru exegeză - Suceava, 1994; Premiul „Lucian Blaga“ pentru exegeză - Colocviul Internațional „Lucian Blaga“, Cluj, 1998; Medalia „Mihai Eminescu“ - București, 2000; „Distincția de vrednicie“, acordată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei (I.P.S. Daniel) „pentru râvna și dărnicia arătate față de biserică“, 13 octombrie 2000; Premio
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
reviste de specialitate din țară și străinătate. Ca o recunoaștere a meritelor sale în domeniul culturii, prof. univ. dr. Dumitru Irimia i s-au conferit premii și distincții, între care: Premiul „Eminescu“ pentru exegeză - Suceava, 1994; Premiul „Lucian Blaga“ pentru exegeză - Colocviul Internațional „Lucian Blaga“, Cluj, 1998; Medalia „Mihai Eminescu“ - București, 2000; „Distincția de vrednicie“, acordată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei (I.P.S. Daniel) „pentru râvna și dărnicia arătate față de biserică“, 13 octombrie 2000; Premio Internazionale „Padre Pio“ 2003 Insieme, conferit de
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
modificări. Ca om înzestrat cu o vastă experiență de viață și de adevărat creștin avea pudoarea binelui ce îl făcea. Creatorul, care i-a dăruit facultăți de excepție, i-a îngăduit să aducă în lumina tiparului și două cărți de exegeză și morală creștină: D'ale vremii noi (Cluj, Editura Gedo, 2006) și Lucrarea medicului în Hristos (Iași, Editura Sf.Mina, 2008). Ambele cărți sunt scrise din perspectiva medicului creștin practicant. Ele par a fi o nesperată surpriză din partea unui autor
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
viabile de a transpune modern literatura. Prima este De ce trag clopotele, Mitică ?, filmul proscris al lui Pintilie din 1982, retras de pe ecrane și (re)descoperit abia în 1990. Pintilie reușește ceva aproape imposibil și fără precedent în filmul românesc : o exegeză (caragialiană) pe celuloid ! Punând la lucru un dispozitiv bahtinian, el transformă piesa Dale carnavalului într-un joc vertiginos de puneri în abis care telescopează literarul, politicul și cinematograficul ultimul dintre ele curat autoscopic. Rabelaisian și fellinian în aceeași măsură
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
prezintă caracteristicile unui studiu perfect articulat pe șabloanele academice ale elaboratului științific clasic. Fără a minimaliza importanța metodologiilor, precizăm totuși că nu ne-am cramponat pe rigoarea acestora, nu am insistat în conceptualizări pedante, nu ne-am aventurat în complexitatea exegezelor istoriografice și nici nu ne-am pierdut timpul cu exhaustive inventarieri bibliografice. Am evitat deliberat problemele respective care, mai ales în cazul istoriei evreilor, trimit cercetătorul pe un teren plin de capcane, ambiguități și imperfecțiuni teoretice specifice domeniului. Dificultatea subiectului
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
au respirat niciodată aerul cu praf și bacterii degajat de dosarele vechi și de colecțiile de reviste și ziare. Eseurile pot fi scrise oriunde, pe faleză sau la poale de munte, pe baza cîtorva fișe. în schimb, biografiile și anumite exegeze n-ar putea fi valabile, „exhaustive”, decît după răscolirea unor vrafuri de documente, inclusiv a unor cutii (scrinurile și cuferele nu mai sînt la modă) cu scrisori! La mijlocul anilor ’60, cînd mi-am început meseria, a fi redactor la o
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Bacovia, aș vrea să te rog să mă ajuți a ieși din următoarea dilemă. Ar fi vorba de un studiu „Lumea lui Bacovia”, conturînd orizontul și - aș zice - problematica universului liric bacovian, încercînd să refuze unele prejudecăți ce persistă în exegeză - dureros - pînă azi. Am scris cinci-șase pagini și aș mai scrie două, dar uite - dilema: Aici este un om, în orașul nostru, pe care-l prețuiesc de mulți ani (e acum profesor pensionar, specialist într-o ramură puțin populară a
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
prilejul celuilalt volum al lui Blaga, Despre conștiința filosofică, tot atît de important ca cel de acum, poate mai plin de poezie și de farmec, avînd și o mai largă deschidere. Poate va veni nu peste mult timp și clipa exegezei, mai ales că ultimul manuscris inedit va apărea, sper, în curînd la Editura Dacia. Se intitulează Ființa istorică. Am scris despre lucrare un studiu ce va apărea luna viitoare în Viața Românească , însoțit de un capitol întreg din acest mic
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
european modern (1974). Publică apoi Moștenirea modernilor (1975), Introducere în literatura clasică (1978), Schiller, Wilhelm Tell (1977), Caragiale, Facetten seines Werkes (Augsburg, 1984), Eminescu In Europaschen Kontext (Augsburg - München, 1988), Don Juan sau întoarcerea la dragoste (Iași, Junimea, 1994), Despre exegeza extremei drepte românești (ed. I, Iași, Junimea 1988; ed. II, Iași, Junimea, 1999), Cântece religioase de Novalis, ediție bilingvă (1996), Bisidentul (1998), Anotimpul haijinilor (eseuri de literatură comparată, Iași, Universitas 2001). A coordonat colecția eminesciană vol. 1, 2, 3 (Clusium
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
mai rostit un cuvînt de nouă luni), dar pînă la sfîrșitul călătoriei va suferi o deziluzie cruntă. Unchiul (Steve Carell) e un specialist în Proust care tocmai a încercat să se sinucidă după ce s-a văzut învins, atît pe frontul exegezei proustiene, cît și pe frontul iubirii (homosexuale), de un coleg mai bazat. Cît despre tată (Greg Kinnear), situația lui e cea mai tristă, întrucît e un specialist fără succes în rețete de succes (exemplu de rețetă de-a lui : Refuză
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
la locul ei. De ce a fost scoasă din context și de ce s-a impus odată ca un modus vivendi pentru lumea lui Caragiale, sau altfel ca o lentilă prin care opera era privită ? Ce a impus această frază pe scena exegezei caragialiene și în conștiința unui grup mult mai mare de cititori avizați ? Și, despre a cui vedere și simțire este vorba ? A naratorului din narațiunea sus-pomenită, a lui Caragiale-autorul, a cititorului căruia i se deschid ochii și simțurile ? În mod
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nască monștri, fie ei și unii de hârtie. Cea de-a doua dimensiune a abordării mele se referă la acest principiu de exorbitare nu ca posibil generator al operei și prin- cipiu structurant al ei, ci ca un construct al exegezei în sensul cel mai larg, ca un principiu al organizării lecturii. „Simț enorm și văz monstruos” este analizat pornind de la ceea ce vede și asumă cititorul cel mai avizat : criticul literar, filozoful, istoricul ideilor etc. Viziunea monstruoasă nu-i mai aparține
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vizionar ? Ca orice mare scriitor, Caragiale este posesorul unor intuiții și latențe înscrise în operă, intuiții pe care lectura le devoa- lează. În acest sens, interesantă devine această viață a operei în exercițiul instrumentării sale interpretative fapt care include dincolo de exegeză și punerile ei în scenă. Lucian Pintilie în De ce trag clopotele, Mitică ? reușea o sinteză cinematografică a operei sale devoalând un chip meduzant, terifiant, o urâțenie fascinantă care nu este a operei lui Caragiale, dar pe care oglinda operei o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Caragiale un contemporan însă, această chestiune a contemporaneității mi se pare strâns legată de cea a identității. Înainte de a analiza această relație care nu este numaidecât evidentă, mi se pare nece- sar să trec în revistă câteva explicații relevante în exegeza caragialiană privitoare la contemporaneitatea operei lui Caragiale. Cu excelentul său eseu, Lumea ca ziar. A patra putere : Caragiale , Ioana Pârvulescu este printre puținii istorici literari care încerca o recuperare a unei fațete a operei contemporane cu scriitorul. Într-o altă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
-le orice dimensiune tragică, ceea ce i-a fost și reproșat lui Caragiale în repetate rânduri. În tragedie nu este loc pentru conciliere, dimensiunea tragediei înscrie doar opo- ziții radicale aflate în afara spiritul tranzacțional specific lumii caragialești și în principiu comediei. Exegeza lui Nicolae Steinhardt evidențiază chiar și o dimensiune creș- tină a operei dramaturgului, subliniind beneficiile acestor concilieri care suspendă o rezolvare violentă, un posibil conflict tragic. De ce îl aduce în discuție Horia-Roman Patapievici pe Caragiale într-un context al violenței
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
esență sărbători ale focului, druizii fiind puternic legați de o magie a focului. Beltain marca semestrul nocturn la celți unde calendarul era împărțit în două, o jumătate de an fiind dedicată zilei, luminii, iar cealaltă jumătate nopții, întunericului. Prin tradiție exegeza celtică admite două sărbători calendaristice mari. Lughnasa (dedicată marelui zeu Lugh) la 1 august ca sărbătoare a primei recolte, și Beltain la 1 mai, ca sărbătoare ignică a emergenței vegetației. Calculând totuși între ele nu sunt șase luni ceea ce duce
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]