6,049 matches
-
ziar se numea „Ideea românească”... Când împrejurările politice au devenit tulburi și foarte grele din cauza intervențiilor legionare, ziarele și‐ au încetat apariția. Nu se găsesc la Biblioteca Academiei R.S.R. din neglijența 160 tipografului 3, care n‐ a trimis acesteia nici un exemplar.” Gheorghe Ioniță,membru al Academiei Bârlădene - din articolul „De la Academia Bârlădeană”. Confirmându‐i spusele, un alt membru al „Academiei Bârlădene” - Romulus Boteanu, sub redacția căruia au apărut volumele „Bârladul odinioară și astăzi”, în art icolul „Profesorul Gheorghe Ioniță” spune: „Mai
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cu gândul să se poată ajunge la o înțelegere clară a greșelii de neiertat de a se certa colegii între ei pentru efemere satisfacții personale, de multe ori din ambițiuni deșarte, absolut stricătoare a armoniei ce se cere a fi exemplară într-o asociație de oameni care sunt chemați a fi lumina deșteptătoare a unei națiuni căreia îi simte lipsa. Am răspuns apelului colegului Ifrim. Colegii aveau revista mult dorită „Duh nou”, care adusese în bună parte vechea armonie între învățători
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și plâns întregul Univers. Ea este Paradisul celor mai sublime sentimente, deasupra cărora tronează dragostea - esența și viitorul celor mai nobile împliniri familiale și socio umane. Ambilor - flori de amiciție și boboci de afecțiune pentru o prețuire în toate privințele, exemplară. Avram D. Tudosie" - 10.08.2004 16. Mitică Panaitescu - Călător prin două secole - "Dlui prof. Dumitru Marin din partea unui călător între secole cu halte politice și umoristice." - 13.12.2004 17. Theodor Codreanu - BASARABIA sau Drama Sfâșierii - "Colegului Dumitru V.
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
de a înregistra și alte zone ale mentalului unei societăți decât cele indicate de partid, de a experimenta și de a însuși noi metode de creație, l-au trimis într-o contemplație pasivă de aproape cincizeci de ani. Cumințenia lui exemplară, frica și obediența în fața regimului i-au anihilat conștiința. Ea, conștiința, nu s-a manifestat nici măcar în intimitatea cea mai strictă, în fața foii albe de scris. Nimeni nu s-a mărturisit sieși măcar, nimeni nu a ținut un jurnal, un
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Cuvânt înainte / 7 Istoria, o temă pentru acasă / 9 Antecedentul convenabil / 9 Noutăți despre trecut / 12 Memoria de uz didactic / 17 Experiențe personale, memorii colective / 21 Manualul, o istorie imperfectă / 24 Capitolul I. Prezentul personajului istoric / 31 I.1. Domnitorul exemplar: Ștefan cel Mare / 31 Istorie, politică și mass-media / 31 Evul Mediu: scurt istoric școlar / 38 Cel Mare pentru cei mici / 42 Obligatoriu și pe înțelesul tuturor / 53 Bacalaureat, cu și fără voievozi / 59 Cruciat european, principe ortodox, sfânt român / 70
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
învățământul românesc a cumulat practici și conținuturi longevive; între ele, comemorările ocupă și astăzi un loc aparte în cotidianul școlar. Dacă politicile memoriei publice au reflectat atent capriciile timpului, exaltând sau ignorând un număr aleatoriu de eroi și de fapte exemplare, celebrarea lor în școală nu s-a schimbat la fel de mult. Cu puține excepții 1, noile panegirice reușesc să se impună fără a înlătura complet vechile deprinderi. Nu vom urmări un parcurs cronologic liniar. Considerăm că momentul de maximă intensitate al
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
subiect de neocolit pentru cercetătorii memoriei, motivați și de controversele pe tema cunoștințelor de istorie oferite sau nu elevilor 35. În volumele coordonate de Pierre Nora, cartea școlară a fost considerată, în sine, un "loc al memoriei"36, un decupaj exemplar al identității naționale 37. Analiza relației dintre manualul de istorie și memoria colectivă a devenit un subiect aparte de cercetare 38, evoluând considerabil în următorii ani. Studiul conținuturilor s-a extins apoi și asupra practicilor prin care sunt vehiculate. Manualul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
statul român); sau, dimpotrivă, extrem de expuse ideologizării, cum a fost perioada comunistă. Reașezarea lor în paginile cărților școlare are propria sa istorie, marcată de continuități, clivaje, acumulări, redescoperiri, omisiuni și redimensionări neîncetate. Capitolul I Prezentul personajului istoric I.1. Domnitorul exemplar: Ștefan cel Mare Istorie, politică și mass-media Comemorarea a 500 de ani de la moartea domnitorului, în 2004, a fost un foarte bun revelator al forțelor care animă diferite curente și politici ale memoriei publice. Amploarea mobilizărilor și criticilor manifestate cu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
bacalaureat 103, dar și la admiterea în facultățile de Drept sau în institutele militare superioare. Astfel, un text de 400 de pagini, decretat manual de istorie "nou" cel din 1991, pentru clasa a XI-a s-a impus drept povestire exemplară a istoriei românești premoderne. Încercând să recupereze un trecut cât mai credibil prin supradetalierea informației, a ajuns să fie mult mai solicitant ca efort de memorizare decât manualele comuniste pe care le înlocuia 104. În acest format, Evul Mediu românesc
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
adolescenți", datorită sentimentelor patriotice cultivate, dar și "orizontului de cunoștințe privind istoria poporului nostru"202 cele trei volume de Povestiri istorice au marcat poate cel mai durabil acel trecut de oferit școlarilor. Chiar și după 1990, au rămas o culegere exemplară de istorii "cu miez", utilă educatorilor. Primul volum și o parte din următorul dublau oarecum manualele de istorie a românilor pentru clasele a IV-a, a VII-a și a VIII-a, din anii '80. Ele se bucură încă de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
însă cu totul neglijată, fiind întreținută prin invocarea acelorași interlocutori imaginari sau prin chiar anunțul explicit asupra recurențelor temporale ("să mai înșir o mărgică pe firul istoriei"220). Expunerea principală era punctată cu dialoguri și se încheia cu un final exemplar, moralizator, de ținut minte ("și nu uitați copiii..."). Insistența cu care povestitorul dorea să intre în lumea copiilor 221 s-a tradus în apelative afectuoase și în mimarea unor întrebări de o prea vizibilă inocență: "și pe daci, cine i-
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
scrise de atunci încoace, relatarea nu a rămas fidelă evenimentelor. Au avut loc modificări de accente, de încadrare sau de interpretare, în funcție de politicile memoriale și de concepția pedagogică a momentului. Schimbările au trecut, rând pe rând, dar nevoia de povestire exemplară a rămas. Toate manualele reflectă faptul că "istoriografia a stabilit o relatare coerentă a anilor imediat următori războiului, folosind texte precum cele ale lui Basilescu 19 [...] sau Kirițescu 20", după cum observa și Catherine Durandin 21. Deși această coerență a fost
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Centrale. Povestirea era presărată cu accente mistice ("dreptatea dumnezeiască se făcuse"), voit atemporale, înfierând "vrăjmașul de veacuri" și anticipând înlăturarea "pentru totdeauna a primejdiei bolșevismului"29. Războiul din 1941 părea astfel o necesară revenire a românilor la un destin istoric exemplar, un nou prilej de reeditare a faptelor glorioase din trecut. Pe măsură ce al Doilea Război Mondial se așeza pe alte coordonate, răvășind România cu alți dușmani și noi aliați, manualul a căutat să-și încurajeze cititorii cu toate certitudinile disponibile. Povestirea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Germania) să fie plasate chiar și după enunțarea sfârșitului propriu-zis al Primului Război Mondial. "Aliații noștri au câștigat victoria definitivă (s.n. C.M.)", mărturisea, cu sinceritate, un manual din 192476, astfel încât românii s-au putut ocupa, în continuare, de unirea lor. Revenind la exemplara sinteză a lui Kirițescu, identificăm un ethos inițial mult mai ofensiv, pe "linia impusă de Ion I. C. Brătianu în 1919, de asumare a victoriei obținute pe câmpul de luptă"77. În acel an, "aproape toate popoarele Înțelegerii își încheiau bilanțul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pentru a lăsa locul unei metafore atemporale. Reperele cronologice fiind tratate ca semne divine, ca niște sensuri confirmate și certitudini istorice pentru generațiile viitoare, deveneau imune la tentațiile unor lecturi alternative. Ziua de 1 decembrie 1918 concentra, pentru totdeauna, memoria exemplară a Unirii, așa cum a ajuns și în manualele școlare. Programe școlare și granițe politice Reeditate de atâtea ori, cărțile părintelui Lupaș se așezau tot mai aproape de emoțiile contemporanilor jucând, oarecum, rolul unor jurnale cinematografice "de actualități". Astfel, ediția din 1941
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
-și arsenalul argumentativ, doar pentru a susține aceleași idei. Și galeria eroilor acceptați a suferit unele corecții. Într-o nouă formulă, din 1954, atrăgeau de la început atenția portretele lui Gh. Gheorghiu Dej, căruia i se atribuia acum o biografie revoluționară exemplară, pornind din 1933306. În rest, erau la modă ilustrațiile-perechi: Marx și Engels, Lenin și Stalin, Cuza și Kogălniceanu, Dimitrie Cantemir și Petru cel Mare, Ștefan cel Mare și Ivan al Moscovei 307. Apăreau câteva personaje noi, compensatorii, care vor rezista
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
un copil la mijloc, nimeni nu îndrăznea să se certe cu profesorul sau cu învățătoarea" (A.M.). Pedepsele aminteau cumva de regimul cazon, prin accentul pe care îl puneau pe suferința corporală, cu intenția expresă de umili vinovatul într-un mod exemplar. Inginerii și maiștrii aveau o predispoziție suplimentară de a-și trata elevii ca potențiali infractori atitudine de altfel inevitabilă într-o întreprindere socialistă: "în liceu am avut diriginte un inginer de electrotehnică, foarte aprig, foarte cu nerv. Ținea clasa în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
optat pentru un parcurs prelungit în jurul unor momente istorice însemnate. Dintre acestea, am ales evenimentul aniversat de ziua națională a României (1 decembrie 1918), ca metafora supremă a unității; un ilustru principe medieval, Ștefan cel Mare, capabil să personifice reușita exemplară în orice regim politic; cea mai controversată epocă din istoria recentă a țării, perioada comunistă, care generează încă serioase divergențe de identificare între contemporani. Investigația a urmărit în principal dimensiunea etatist-națională, dar a fost permeabilă și la un anume specific
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
campanie șocantă [...] pentru a compromite America și a nega ideile și tradițiile Occidentului"" (Tessa Morris-Suzuki, op. cit., p. 5). 36 Prima parte a seriei, La République, a cuprins un grupaj distinct, intitulat Pédagogie și format din studii dedicate dicționarelor, bibliotecii, institutorului exemplar (Lavisse) și unei longevive cărți pentru copii Le Tour de la France par deux enfants (Pierre Nora, op. cit., pp. 227-346). 37 "Aici se învață nu numai limba, istoria sau geografia națiunii, ci și cum se trăiește și se gândește în spirit
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
măsura apropierii de perioadele mai recente, vocația lor eroică devenea deja obișnuință. Cel de-al treilea volum al povestirilor lui Almaș, dedicat istoriei "celei noi", de după 1918 și, mai ales, socialismului, era efectiv dominat de chipurile potențialilor cititori, copiii participanți exemplari la toate marile și micile eroisme ale vremii. Povestirea era tot mai puțin istorică, insistând atât de mult pe comportamentul "recomandat" încât părea mai curând o lecție de dirigenție sau o gazetă de perete model. Plasarea în intriga povestirii a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pantoful Cenușăresei. Câteva remarci triste despre dezbaterea din jurul manualelor școlare și a istoriei naționale în România, în volumul său Istoria din ghiozdan. Memorie și manuale școlare în România anilor 1990, Editura Dominor, București, 2004, pp. 109-167. 271 Din galeria principilor exemplari, el l-a preferat însă pe Mircea cel Bătrân, căruia i-a dedicat o lucrare aparte, foarte bine susținută grafic; vezi Neagu Djuvara, Mircea cel Mare (zis "cel Bătrân") și luptele sale cu turcii, ilustrația Radu Olteanu, ediția a III
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Sf. Sava", București) și publicată în revista "Dilema", nr. 351 din 29 octombrie 4 noiembrie 1999, p. 16. 4 Vezi http://video.google.com/videoplay?docid=4779722497790590304# (accesat la data de 20.03.2010). 5 Discursul profesorului este o piesă exemplară de festivism școlar cvasi-atemporal. El citește cu patos: "Doamnă director (sic!), doamnelor, domnișoarelor, domnilor profesori! Dragi elevi! La 1 decembrie se împlinesc 89 de ani de când visul de aur al tuturor românilor s-a împlinit. Un vis care (sic!) înaintașii
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Roland Barthes (L'imagination du signe) distinge trei tipuri de conștiință: conștiința simbolică, verticală, care vede semnul în dimensiunea sa profundă, geologică, studiată de psihanaliză și sociologia simboluri-lor; conștiința paradigmatică, reprezentată de structuralism și avînd drept model fonologia "știința paradigmelor exemplare" și conștiința sintagmatică, orizontală (Școala formaliștilor ruși, Propp în primul rînd). Imaginația paradigmatică sau formală implică o atenție deosebită acordată elementelor recurente, matricei atemporale, constantelor (miturilor, arhetipurilor), dimensiune strălucit reprezentată de antropologul francez Claude Lévi-Strauss. Structuralismul lui Claude Lévi-Strauss constituie
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
regulilor de funcționare a gîndirii mitice. Constatînd că miturile prezintă nenumărate variante, antropologul structural încearcă degajarea invariantelor prin segmentarea tramei narative în unități minimale, numite miteme ale căror relații sintagmatice și ierarhice determină elementul esențial al construcției mitului-schemă. O analiză exemplară precum lectura gestei lui Asdiwal, bazată pe analiza variantelor mitului indienilor de pe coasta de nord a Pacificului (Anthropologie structurale II, 1973) evidențiază simultan conceptele operatorii ale analizei structurale și legăturile dintre discursul mitic și referentul său (situația reală sau fragmentele
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
urmă însemnînd neapărat un deznodămînt fericit (fără acest happy-ending basmul și-ar pierde "eticheta", dar și rațiunea de a fi, pentru că nu există povești nefericite). "Basmul trebuie să pregătească totul pentru reușita eroului său, ba chiar o face și mai exemplară, întîrziind-o prin mii și mii de necazuri și obstacole neprevăzute. Deci, sfîrșitul poveștii este literalmente finalitatea sa (ea nu are nimic altceva de spus decît acest triumf amînat după plac), acesta fiind scopul și sensul demonstrației sale" (M. Robert, 1983
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]