5,877 matches
-
drept și 3/5 de ventriculul stâng. O mică arie din apropierea locului de vărsare a venei cave inferioare aparține atriului drept. Este străbătuta în lung de sântul interventricular posterior, conținând ramură terminală a arterei coronare din dreapta și vena cordiș media. Extremitatea superioară al sântului interventricular posterior fuzionează cu sântul coronar, în a cărei jumătate stânga se află sinusul coronar, confluentul venelor proprii ale inimii. - Fetele pulmonare (Facies pulmonalis) la dreapta este formată de atriul și urechiușa dreapta, iar la stanga de ventriculul
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
de lat, cu rol în obturarea orificiului sinusal în timpul sistolei atriale. - Sinusul coronar primește următoarele afluențe: - V. cordiș magna, care venind din zona apicala a cordului urca în sântul interventricular anterior, ocolește baza urechiușei ștăngi în sântul coronar, pătrunzând în extremitatea stânga a sinusului. La locul de confluenta cu acestă se intercalează o formațiune membranoasa („valvula Vieussens”) a cărei funcție nu a fost încă precizată. - V. posterior ventriculi siniștri adună sângele din zona posterioara a ventriculului stâng, vărsându-se în sinusul
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
magna. - Vv. cordiș media urmează direcția sântului interventricular posterior, fuzionând cu capătul terminal al sinusului coronar în apropierea orificiului de deschidere în atriul drept. - Vv. cordiș parva slab dezvoltată, virează în sântul coronar de la dreapta spre stânga, fuzionând tot cu extremitatea terminală (dreapta) a sinusului coronar. - V.obliqua atrii siniștri („vena Marshall”) descinde oblic pe peretele posterior al atriului stâng, implantându-se în unghi ascuțit în porțiunea incipientă a sinusului coronar. - Restul sângelui venos (circa 40%) este drenat direct în cavitățile
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
nu în Țară, ci la Universitatea din Zürich ale căror cursuri le urmase, lucrare susținută sub conducerea profesorului Arnold Steiger. O primă cheie folosită la descifrarea universului bacovian este jurnalul gînditorului danez Søren Kierkegaard. Și unul și altul, deși la extremitățile Europei, sînt martiri ai existenței. În spatele liricii bacoviene și află, spune Svetlana Matta (mai tîrziu după căsătoria cu Andrei Paleologu, fratele lui Alexandru Paleologu, va semna Paleologu Matta), "un om incomplet, fără bază corporală, ros de contradicții pînă în străfunduri
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
chirurgicale Abord chirurgical Se practică o incizie paralel și anterior de mușchiul sternocleidomastoidian, centrată pe bifurcarea carotidei. Incizia poate fi extinsă proximal, spre incizura sternală, în cazul leziunilor proximale ale ACC, și distal, spre procesul mastoidian, pentru leziuni mai înalte. Extremitatea superioară se angulează posterior, spre lobulul urechii, pentru a evita glanda parotidă și nervul auricular mare. Cu ajutorul unor retractoare, incizia se poate cranializa prin mușchiul platysma, cu retrac ia laterală a sternocleidomastoidianului. Se vizualizează vena jugulară internă și se deschide
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel, Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91955_a_92450]
-
internă se retractează lateral și se ligaturează vena facială comună. Disecția se continuă anterior de ACC pentru a evita nervul vag (X) aflat posterolateral în teaca arterei carotide. Există situații în care nervul vag se poate spirala anterior, predominant la extremitatea inferioară a inciziei. O atenție deosebită trebuie acordată nervilor IX (gloso faringian), X (vag), XI (accesor), XII (hipoglos), ramului mandibular marginal al nervului VII (facial) și, inconstant, nervului laringeu recurent care are originea din nervul vag și se distribuie corzilor
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel, Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91955_a_92450]
-
care trec posterior de artera tiroidiană superioară și pot fi lezate iatrogen. Nervul IX încrucișează ACI aproape de baza craniului și este cel mai bine păstrat prin menținerea nivelului de disecție aproape de fața anterioară a ACI. Retracția excesivă sau prelungită a extremității craniale a inciziei poate determina compresiuni temporare laterale cu interesarea nervului auricular mare, sau mediale, cu lezarea ramului marginal mandibular al nervului facial. În cazul bifurcărilor carotidiene înalte sau leziunilor extensive, mobilizarea distală a ACI poate fi efectuată prin una
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel, Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91955_a_92450]
-
continuă pe ACI și se extinde distal de placă, până în traiect ACI relativ normal. În cazul în care se practică anestezie generală fără monitorizare cerebrală sau dacă se identifică modificări neurologice în cursul monitorizării, se plasează un șunt prin inserția extremității distale a șuntului pe ACI normal, distal de leziune. Se permeabilizează lumenul șuntului și se plasează în ACC, proximal de placă. Îndepărtarea plăcii Planul optimal de EAC se află între straturile intern și medial extern. Punctul terminal proximal se obține
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel, Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91955_a_92450]
-
16% probabilitate de fractură de șold, 32% probabilitate de fractură vertebrală, 15% probabilitate de fractură de antebraț, peste 50% probabilitate pentru orice alt tip de fractură osteoporotică. Principalele localizări ale fracturilor la osteoporotici sunt, în ordine frecvenței(Fig. 1): - Fracturile extremității superioare de femur (col femural, regiune trohanteriană); - Fracturile vertebrale; - Fracturile epifizei distale a radiusului; - Alte fracturi diafizare si epifizare. Perspective Incidența osteoporozei va continua să crească dacă nu se vor adopta măsuri agresive de combatere a acesteia. Noile metode de
Prelegeri academice by PAUL BOTEZ () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92376]
-
de bulevarde care pleac? din Pia?a Poporului. Sprijinindu-se pe acest dispozitiv, Sixtus Quintul (1585-1590) desf??oar? c?tre nord ?i est o re?ea de drumuri care va structura �mprejurimile capitalei vreme de dou? secole. Fiecare nod sau extremitate a re?elei este marcat printr-un monument � biseric?, palat, poart?, obelisc � astfel amplasat conform legilor perspectivei alber-tine. Perspectiv? care permite ?i reprezentarea riguroas? ?i r?sp�ndirea european? a noilor peisaje urbane, �n Italia sau �n alt? parte: axa
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
de schel?rie provizorie care men-?ine �n form? sc�ndurile pe care se construie?te o bolț?. Cheson (cașet?): Compartiment că o ad�ncitur? de forme geometrice, care decoreaz? plafoane ?i bol?i, urm�nd o tram? sistematic?. Chevet: Extremitatea exterioar? a unei biserici, �n spatele altarului. Coard?: Pies? de ?arpant? orizontal? care leag? picioarele arbaletierelor � oblice urm�nd panțele acoperi-?ului � ?i constituind �mpreun? cu ele piesele principale ale fermei dispuse transversal fă?? de axa acoperi?ului pe care
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
care se descriu organele care participă la procesul de digestie; - aparatul excretor: rinichii și căile urinare; - aparatul de reproducere; - sistemul endocrin; - sistemul nervos. SEGMENTELE CORPULUI UMAN Corpul uman este format din: cap, gât, trunchi și membre. Capul împreună cu gâtul formează extremitatea cefalică a corpului. Capul este format din două zone: - partea craniană (neurocraniul), situată superior și posterior; - partea din față (viscerocraniul), așezată anterior și inferior. Gâtul este partea corpului care leagă capul de trunchi. Acesta prezintă: -oregiune posterioară (nucală) alcătuită din
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
trei elemente; - lateral - mai departe de planul median; - dorsal - în spate, posterior; - ventral - în față, anterior; - proximal - în apropierea trunchiului; - distal - la distanță față de trunchi; - sagital - perpendicular pe suprafața corpului; - frontal - în plan frontal; - central - în centrul corpului; - cranial - spre extremitatea cefalică; - caudal - spre coccis; - radial - orientat spre radius; - ulnar - orientat spre ulnă, cubitus; - fibular - orientat spre peroneu; - tibial - orientat spre partea osoasă a gambei; - rostral (nazal) - poziționat spre nas; - occipital - orientare spre posterior; - adducția - mișcarea prin care două segmente sau
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
-se în același timp și care va fi axa cranio-caudală precum și simetria bilaterală a embrionului. Procesul de aastrulație se realizează pornind de la o structură ce apare median, în epiblast, în apropierea porțiunii caudale a discului aerminal bilaminar, denumită linia primitivă. Extremitatea cefalică a liniei primitive prezintă depresiunea primitivă cefalică înconjurată de nodulul primitiv epiblastic. Extremitatea cefalică reprezintă zona în care celulele epiblastice proliferează, se detașează și apoi miarează în spațiul epiblastic și hipoblastic. O parte dintre aceste celule invadează hipoblastul, ale
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
embrionului. Procesul de aastrulație se realizează pornind de la o structură ce apare median, în epiblast, în apropierea porțiunii caudale a discului aerminal bilaminar, denumită linia primitivă. Extremitatea cefalică a liniei primitive prezintă depresiunea primitivă cefalică înconjurată de nodulul primitiv epiblastic. Extremitatea cefalică reprezintă zona în care celulele epiblastice proliferează, se detașează și apoi miarează în spațiul epiblastic și hipoblastic. O parte dintre aceste celule invadează hipoblastul, ale cărui celule se deplasează, înlocuindu-l cu un strat de endoderm definitiv. Alte celule
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
-se vor maturiza după pubertate: oraanele aenitale. 4. Leaea alternanței: - oasele lunai suferă procese de alunaire și înaroșare alternativ (niciodată cele două procese nu sunt concomitente); - leaea basculei: procesele de alunaire și înaroșare pentru cele două componente mari ale aceleiași extremități sunt alternative: în timp ce humerusul și femurul se alunaesc, oasele antebrațului/respectiv aambei se înaroașă și invers. 5. Leaea proporției (Fiaura 6): - există 3 faze în evoluția variațiilor de proporții între statură/ lunaimea/ ățimea seamentelor: 4-6 ani, 6-15 ani, peste 15
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
formare a alobulelor roșii). Scheletul osos al corpului este format din schelet axial, reprezentat de coloana vertebrală, la care se adauaă ca anexe coastele și sternul formând împreună trunchiul osos. La scheletul axial se adauaă scheletul membrelor precum și cel al extremității cefalice. OSTEOGENEZA Osteoaeneza este procesul prin care se formează oasele, astfel încât să ajunaă proaresiv la forma, dimensiunile și structura care le caracterizează. La vertebratele superioare scheletul nu este format în perioada embrionară și fetală din țesut osos, ci este de
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
oasoasă compactă. Osul definitiv se formează prin fenomene succesive de resorbție și de reconstrucție osoasă. Osificarea secundară encondrală se produce în diafiză, prin resobția traveelor vechi osteocartilaainoase și prin formarea pe seama țesutului medular de noi travee ce se localizează la extremitățile canalului diafizar. Osificarea secundară periostică (pericondrală) se caracterizează prin substituirea lamelor osoase primitive prin noi lacune osoase precum și prin formarea de sisteme haversiene. Osteoclastele, ce însoțesc expansiunile conjunctivo-vasculare, erodează osul periostic numai în zona lui mijlocie săpând canale care se
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
22-25 ani; pe seama acestuia se realizează creșterea în lunaime a oaselor lunai; Secțiune lonaitudinală printr-un os luna 1. Os sponaios 2. Măduva osoasă 3. Epifiza proximală 4. Arterele osului 5. Periostul osului 6. Osul compact 7. Epifiza distală 4. extremitățile (epifizele): sunt formate dintr-o pătură subțire de substanță osoasă compactă spre periferie, care 'îmbracă o masă sponaioasă, cu multe cavități nereaulate ce se deschid unele 'n altele, limitate de travee sau bride osoase incomplete (2, 11, 18). Secțiunea transversală
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
se articulează cu cele inferioare (processus articularis inferior) ale vertebrei de dedesubtul ei. - Două lame vertebrale (lamina arcus vertebrae) care se intind de la pediculi la procesul spinos. - Pediculul vertebral (pediculus arcus vertebrae) este reprezentat de cele două punți care unesc extremitatea fiecărui arc vertebral cu corpul vertebrei. Marainea superioară (incisura vertebralis superior) și inferioară (incisura vertebralis inferior) este scobită, astfel încât prin suprapunerea a două vertebre pediculul de deasupra și cu cel de desubt să formeze aaura de conjuaare (una de partea
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
pelvine) este concavă și prezintă pe linia mediană o coloană osoasă rezultată prin unirea celor cinci corpuri ale vertebrelor sacrate. Pe această coloană se disting patru linii transversale (lineae transversae) care reprezintă locurile de sudură ale corpurilor vertebrelor sacrate. La extremitățile fiecărei linii transversale se descrie câte o aaura sacrată anterioara (foramina sacralia pelvina) prin care vor trece ramurile anterioare ale nervilor sacrați. Fiecare dintre aăurile sacrate este separă de celelalte prin câte o creastă pe care se inseră mușchiul piramidal
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
Baza sacrumului (basis ossis sacri) prezintă următoarele detaliile: - median și anterior: se află corpul vertebrei sacrate cu axul orientat transversal; - median: aripioarele sacrumului sub formă triunahiulară; - posterior: se distinae orificiul superior al canalului sacrat; - posterior față de orificiul sacrat: se află extremitatea superioară a crestei sacrate; -apofizele articulare superioare sunt sub forma a două ridicături verticale ce privesc înapoi și înăuntru. Vârful sacrumului (apex ossis sacri) este format : - în partea anterioară de o fațetă eliptică pentru articularea cu baza coccisului; -în partea
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
lui superioară întâlnește coloana vertebrală la nivelul celei de a doua vertebre toracală. La femei sternul este mai puțin lat, mai puțin luna, mai puțin oblic ca cel al bărbatului. Sternul prezintă pentru descrierea anatomică două fețe, două maraini, două extremități. Fața anterioară (Fiaura 20) este convexă în sens vertical, formând la nivelul liniei de sudură dintre manubrium și corp un unahi proeminent înainte - unahiul lui Louis (anaulus sterni)reper important pentru numărarea coastelor la om. La nivelul acestei fețe se
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
ale sternocleidomastoidianului; - mijlocie: marele pectoral; - inferioară: marele drept abdominal. Deasupra apendicelui xifoidian se observă foseta supraxifoidiană. Fața posterioară este concavă și vine în raport cu oraanele din cavitatea toracică. La nivelul feței posterioare se insera mușchii: sternocleidomastoidian, sterno- tiroidian, triunahiularul sternului, diafraamul. Extremitatea superioară sau baza prezintă pe linia mediană un șanț profund - furculița sternală sau incizură juaulară. Lateral de această incizură se aăsesc două fețe articulare alunaite, transversale (incizura claviculară) prin care se realizează articularea cu extremitatea internă a claviculei. Extremitatea inferioară
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
sterno- tiroidian, triunahiularul sternului, diafraamul. Extremitatea superioară sau baza prezintă pe linia mediană un șanț profund - furculița sternală sau incizură juaulară. Lateral de această incizură se aăsesc două fețe articulare alunaite, transversale (incizura claviculară) prin care se realizează articularea cu extremitatea internă a claviculei. Extremitatea inferioară este constituită din apendicele xifoid, structură care rămâne cartilaainoasă până la vârste înaintate. Marginile laterale au formă de S italic și prezintă pe fiecare parte 13 șanțuri intercostale (dintre care șapte sunt articulare și șase nearticulare
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]