3,497 matches
-
loc îi veni o idee: „ - Chiar, domnia ta l-ai ucis, boierule!“ Moșierul tresări, ca trezit dintr-un somn adânc. ... Da, măi Fa... Fanachi, că bine zâci... recunoștea el cu mândrie că a ucis lupul care intrase demult în legendă pentru faima lui. ... Da, măi, așa-i, eu l-am ucis! repetă el tot mai convins, zâmbind fericit. Suru era lupul care „dijmuia“ toate stânile și gospodăriile din jur, care apărea ca o nălucă, și tot așa dispărea cu oaia în spinare
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
glas. - Da, și peste lupchi, peste toate animalele și pasările, peste tot! - Tț..tț..tț... se minunară, copiii mai tare. - Ei, și faunu‟ ceala cânta din fluier... - Așa, ca moș‟ Cârtiță, ciobanu‟ di la stână?! Îl întrerupseră copiii. Cârtiță avea faima de meșter la fluier, că, l-ar fi făcut și pe lup să joace prin spini, în loc să fure oaia. - Da, ca el!..., șî cânta așa de frumos, că făce‟ să joace, roată împrejurul lui o mulțime de drăcușori. Știț‟ voi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu un fel de spaimă în ochi, și, mașinal căuta patul puștii. Un fior rece, cu picuri de ghiață îi străbătu șira spinării... De inimă i se încleșta frica, deși, lângă Anton, n-avea a-i fi teamă. Pădurarul avea faima vânătorului care a împușcat vindereul în zbor... și asta era uimitor chiar și pentru vânătorii cei mai încercați. Acum era clar... Urletul venea de sus din dreapta, dinspre creasta Ciomaga, iar ecoul se alungea până departe înspre miazăzi, spre dealul Mălușteni
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și pârcălab de Suceava. “Io Miron Barnovschi Moghilă voievod”, cum se va intitula noul stăpân al curții ieșene, era apreciat de Înalta Poartă grație aportului adus în cadrul tratativelor turco-polone, fiind întemeietorul unei slăvite domnii creștine, care va încerca să readucă faima Moldovei la curțile luminate ale Europei. Poveste de Crăciun Dimineața din ajunul Crăciunului se anunța geroasă. Peste noapte, crivățul dinspre miazănoapte își făcuse de cap prin ogrăzile oamenilor. Mai fiecare dintre săteni încercau să deretice stricăciunile viforului, proptind câte un
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
plânsul, El zâmbește, Pentru că e o taină, încerc și eun să înțeleg, m-am dus, e adevărat, și la doctor și la preot, dar m-a mai dus undeva, m-a dus undeva pe lângă Arad la o vrăjitoare, care avea faima că dezlega descântecele făcute copiilor, mama a vrut să încerce totul ca să mă liniștească, și vrăjitoarea mi-a spus un descântec la ureche, eram prea mic ca să-l mai țin minte, nici mama nu știe ce mi-a șoptit vrăjitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ardeal unde primește o bucată de pământ, își reia vechea meserie, mai ales că după război încep să se construiască biserici de piatră și zugravii erau foarte căutați, cu timpul își face casă Vasile, își ia nevastă și căpătase oarecare faimă în tot Ardealul, eu am intrat la el ucenic când aveam vreo zece ani, era prin ’40 și ne luaseră din nou ungurii, tatăl meu lupta pe front undeva prin Rusia și nu mai aveam de la el nici o veste, biserica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o singură răsuflare. Boo începu să râdă cu toată figura. —ăsta e comicul acela? întrebă Hairy Dave cu un mârâit răgușit. Ashling dădu din cap. —ăla care are glumele alea cu bufnițele? se lumină JohnJohn la față. Dumnezeule Atotputernic! Oare faima lui Ted ajunsese atât de mare, încât și cetățenii marginalizați știau de el? Abia aștepta să îi spună. —Cel despre care vorbești este Ted Mullins, îi explică Boo lui JohnJohn. Marcus Valentine face numărul despre unt și fulgi de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în creștere și dornic să ridice ștacheta adversarilor săi, Cordero mi-a lansat o provocare în pagina sportivă din Herald. Știam că m-ar mânca cu fulgi cu tot. Știam că înfrângerea în fața unui halitor de taco mi-ar distruge faima locală. Știam că, fugind de acest meci, aș ieși cu orgoliul șifonat, dar și că acceptarea provocării ar însemna sfârșitul. Am început să-mi caut un loc de refugiu. Armata, marina și pușcașii marini erau o idee bună, apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
proprietăresei, care pândea o gaiță de pe acoperișul garajului. Când motanul s-a năpustit asupra prăzii, am recunoscut în sinea mea cât de mult îmi doresc ca zvonul legat de Johnny Vogel să fie adevărat. Departamentul Arestări mi-ar fi adus faimă în zonă ca polițist. Departamentul Arestări ar fi însemnat să port haine normale, dar fără costum și cravată, ar fi însemnat idile amoroase și un număr de kilometri per diem parcurși într-o mașină fără însemnele poliției. Cei de la Arestări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din ceea ce-mi propusesem. Telefonul suna încontinuu. Bănuind că trebuie să fie reporteri sau polițiști care vor să mă consoleze, nu răspundeam niciodată. Nu ascultam știrile sportive și nici nu citeam ziarele. Voiam să mă detașez un pic de faima mea locală și singura modalitate posibilă era să mă dau la fund o perioadă. Rănile mi se vindecau, iar după o săptămână ardeam de nerăbdare să mă întorc la lucru. Obișnuiam să-mi omor după-amiezile așezat pe treptele din spatele casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lăsat pradă furiei și l-am luat în bătaie pe prietenul meu cel mai bun până când propriile mele mâini s-au făcut praf iar el a căzut leșinat la picioarele mele. CAPITOLUL PAISPREZECE Pierderea primului meci Bleichert-Blanchard mi-a adus faima locală, un post la Arestări și aproape nouă mii de parai. Câștigarea revanșei mi-a adus o încheietură scrântită la mâna stângă, două carpiene dislocate și o zi în pat, unde m.a prăvălit o reacție alergică la pastilele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și să zâmbească cu răutate, ca pentru sine. Hazlehead era chiar la marginea orașului, la o aruncătură de băț de unde Începea efectiv zona rurală. De cealaltă parte a școlii, doar crematoriul despărțea civilizația de câmpiile goale. Școlii i se dusese faima din pricina drogurilor și a elevilor violenți, dar era Încă departe de locuri precum Powis sau Sandilands, așa că lucrurile ar fi putut fi și mai rele. Logan opri mașina În fața unui blocturn, aproape de stradă. Nu era la fel de mare ca și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
râs - îi împingea în altă parte, spre colțurile de stâncă ce se iveau din mare, și marinarii nu i se puteau opune. La un moment dat, un curent puternic păru că trece pe sub chila corăbiilor. Oamenii erau neliniștiți din cauza relei faime a insulei, din cauza serii care se lăsa. Cineva repetă că zeii îi respingeau. Nu reușiră să ajungă pe insulă. Toată noaptea, corăbiile se legănară pe marea întunecată, marea violentă a lui Poseidon, și oamenii nu știau încotro îi împingeau vânturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înzestrat cu o cultură antică, învinsă și aflată în agonie în lumea aceea crudă. Nu mai îndrăznea să-l urmeze pe iubitul lui Caligula, dacă nu era chemat. Procesul împotriva lui Creticus a durat, într-adevăr, o zi; dată fiind faima lui ca soldat, senatorii nu îndrăzniră să-l ucidă, și-l trimiseră în exil. Lași și lipsiți de milă, aleseră însă o insulă îndepărtată, stâncoasă, stearpă și cu foarte puțină apă din Aegeus, în arhipelagul insulelor Cyclades: Gyaros. — Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
într-o singură cazarmă invincibilă. Astfel concentrate sub o singură comandă, cohortele aveau să dobândească forța operativă și intimidantă a unei armate. Cazarma a fost construită imediat; a fost numită Castrum Praetorium, o fortăreață în interiorul orașului, și a căpătat o faimă atât de sinistră, încât cartierul avea să-i păstreze numele douăzeci de veacuri. Cohortele de milites praetoriani au devenit un formidabil mijloc de apărare împotriva mișcărilor populare și de intimidare a senatorilor opozanți. Firește, Elius Sejanus a fost numit praefectus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un proiect de imperiu planetar. Cei de la Roma se înfuriaseră; “îi dăruiește orașe și provincii romane de parcă ar fi obiecte personale“, strigau senatorii. Mama îl iubea. El avea toate însușirile pentru a fi iubit de o femeie blândă ca ea: faima de războinic, neliniștea, firea libertină. Mama a sperat până în ultima clipă că se va întoarce. Dar, în ciuda somațiilor lui Augustus, în ciuda lacrimilor și a călătoriilor zadarnice ale mamei, el n-a putut sta departe de egipteană, cum îi ziceau senatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
opri, uitându-se la băiat. Gajus nu știa nimic despre închisorile secrete și despre procesele de la Capri; din nou simți că i se strânge stomacul. — Înțeleg, Roma e departe, spuse el. Vârsta lui tânără îi era de ajutor, ca și faima de naiv pe care și-o crease în casa Liviei, fiindcă libertul cel viclean rămase descumpănit; îi zise totuși, cu o violență înăbușită: — Dacă cineva cade de-aici și rămâne în viață, vin marinarii de gardă, îl înhață cu cârligele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu reușea să-și imagineze soarta lor și nu-i păsa. Între timp, Gajus descoperea că în acea vilă, ca și pe Palatinus, exista o bibliotecă liniștită. Îi dădură voie imediat să meargă acolo, iar el mulțumi, gândindu-se că faima lui de lunatic, de cititor pasionat și inofensiv avea să fie confirmată de spioni. După ani, glumind, avea să spună că-și petrecuse o jumătate din adolescență printre cărți. Biblioteca nu era supusă controalelor și părea abandonată. Bibliotecarul era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
scrise de Aristossenos din Tarentum și operele acelui astronom din Samos care, cu trei secole în urmă, spre ilaritatea generală, scrisese, făcând multe calcule, că Pământul era rotund și că îi trebuia un an ca să se rotească în jrul Soarelui. Faima lui de cititor, născută în casa Mașterei, își găsea aici confirmări vizibile și îi liniștea pe toți. Așa cum se întâmplase și pe Palatinus, începură să-i lase răgazuri de liniște din ce în ce mai lungi, să nu se mai ocupe de el. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu mult înaintea vremii sale, și la rafinatele excentricități vestimentare adăuga o politică impresionantă. Ar fi putut fi, pe bună dreptate, un Roi Soleil sau un George Brummel, însă invențiile sale îi făcură pe istoricii potrivnici să-i creeze o faimă de destrăbălat. Tribuna imperială din Circus Maximus Pe atunci, în grandiosul Circus Maximus se întreceau cei mai frumoși cai din imperiu, deoarece tânărul Împărat împărtășea vechea, înflăcărata pasiune a poporului roman: cursele de cai. Două echipe din orașe diferite se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Tiberius, dar, din milă față de cel condamnat sau dintr-o complicitate ascunsă, se supuseră și hotărâră ca lui Arvilius să i se confiște toate averile, iar el să fie exilat într-una dintre Cyclades, în Aegeum: Gyaros, insula cu faimă sinistră. — Vai, zise Callistus, avem norocul să prindem un șarpe și, în loc să-i zdrobim capul, îi dăm drumul în fundul grădinii. Auzind condamnarea, Arvilius fu cuprins de disperare și, lipsit de demnitate, începu să plângă în fața tuturor. Atunci Marcus Aemilius Lepidus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un singur edificiu plutitor, al cărui aur strălucea. — Nimeni nu s-a gândit vreodată la așa ceva, spuse Împăratul. Și inima îi zise că, dincolo de putere și de glorie, o asemenea construcție era de-ajuns pentru a-i aduce unui om faima. Se întoarse spre ei: — Vă mulțumesc. Înainte de căderea nopții, întreaga Romă vorbea despre corăbiile de aur din grădinile imperiale. Dar puternica familie de sacerdotes publici, Quattuor Amplissima Collegia, importantul Collegium Pontificum, acei augures ce prevedeau viitorul studiind zborul și cântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
oameni. Simțea că unii dintre dușmanii săi reușiseră să infiltreze spioni în palatele sale. Însă în ziua în care, disperat, îi vorbi lui Callistus despre asta, fostul sclav comentă, fără să se neliniștească: — Așa s-a întâmplat întotdeauna. E prețul faimei. Nu se înțelegea dacă spunea asta pentru că era furios, ca să se amuze ori ca să se răzbune. Ia exemplul Aegyptus-ului, Augustus. Cleo, cea mai mare regină a noastră, a fost considerată o femeie de joasă speță de către romani. Misticul nostru Helikon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
grup de marmură al Scyllei, distrus cu brutalitate. În timpul restaurării s-a constatat că era cel mai mare grup statuar din antichitatea romană. Contemplarea lui îți taie respirația și astăzi. Pretorienii. Milites praetoriani comandați de Elius Sejanus au căpătat curând faima periculoasă că ar fi înclinați spre revolte și comploturi; aveau să rămână un corp de armată timp de trei secole. Pretorienii au fost desființați de Constantin, care i-a înlocuit însă cu miliții fidele lui și noii puteri pe cale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
locuită temporar și mărită de ultimul împărat din dinastia Julia Claudia, numit peste secole Nero. Înspăimântătoarele legende medievale despre împăratul omorâtor de creștini, sinucigaș și damnat, o fantomă ce nu-și găsea liniștea, au făcut ca locul să dobândească o faimă sinistră. O mare parte din zona respectivă a fost folosită pentru construirea edificiilor creștine de pe colina Vaticanus. În cele din urmă, rămășițele vilei au fost îngropate sub alte construcții: un solemn cryptoporticus, fragmente de mozaic în câteva pivnițe, o galerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]